<h1><strong><span class="Y2IQFc" lang="ro">„Lucrul minunat la Simone de Beauvoir este că are inteligenÈa unui bărbat Èi sensibilitatea unei femei.”</span></strong></h1>
<p>La <strong>14 aprilie 1986</strong>, se stingea la Paris, la vârsta de 78 de ani, scriitoarea <strong>Simone de Beauvoir</strong>,<span class="Y2IQFc" lang="ro"> filozof francez care a trasat calea feminismului modern cu cartea din 1949 <strong>„Al doilea sex”.</strong> Moartea ei a survenit la Èase ani după moartea celui care i-a fost partener de viaÈă ”fără acte”, companion spiritual Èi intelectual, filozoful Èi scriitorul existenÈialist francez <strong><a href="https://bel-esprit.ro/un-barbat-pe-nume-sartre/" target="_blank" rel="noopener">Jean-Paul Sartre</a>.</strong></span></p>
<p><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/04/beu1-1.jpg"><img class="aligncenter wp-image-48526" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/04/beu1-1.jpg" alt="" width="439" height="698" /></a></p>
<p style="text-align: center;"><strong><span class="Y2IQFc" lang="ro">„Lucrul minunat la Simone de Beauvoir este că are inteligenÈa unui bărbat Èi sensibilitatea unei femei.”</span></strong></p>
<div id="tw-target-text-container" class="tw-ta-container F0azHf tw-nfl" tabindex="0">
<p id="tw-target-text" class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><span class="Y2IQFc" lang="ro">De Beauvoir a murit la Spitalul Cochin din Paris, unde fusese internată timp de trei săptămâni, din cauza unui edem pulmonar (acumulare de lichid în plămâni), după o apendicectomie recentă. </span></p>
</div>
<div id="tw-target-rmn-container" class="tw-target-rmn tw-ta-container F0azHf tw-nfl">
<p id="tw-target-text" class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><span class="Y2IQFc" lang="ro">Trecerea ei a avut un efect impresionant în rândul confraÈilor literari Èi al oamenilor de cultură: Ministrul Culturii de atunci, <strong>Francois Leotard</strong>, a spus că moartea lui de Beauvoir „va lăsa un mare gol Èi îi salut memoria”. „<strong>Detestând ideile acceptate Èi conformitatea, ea a pus totul în munca ei, în ideile ei – o luptă pe care a condus-o cu tovarăÈul ei Jean-Paul Sartre</strong>”, a spus el. Scriitoarea americană <a href="https://bel-esprit.ro/simone-weil-in-talmacirea-lui-susan-sontag/" target="_blank" rel="noopener"><strong>Susan Sontag</strong> </a>a spus: „<strong>Am admirat-o enorm. Am preÈuit-o pentru multe lucruri, în special pentru „Al doilea sex”, care a fost un mare eveniment în istoria conÈtiinÈei Èi o carte eliberatoare pentru toate femeile din lume</strong>”.</span></p>
<p id="tw-target-text" class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><span class="Y2IQFc" lang="ro">Roger-Gerard Schwartzenberg, un fost ministru activ în cercurile intelectuale franceze, a spus: „Simone de Beauvoir a fost amestecul magic al culturii mari Èi a idealurilor înalte. Ea a demonstrat că nu există filozofie fără acÈiune Èi nici morală fără implicare.”</span></p>
<p class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><span class="Y2IQFc" lang="ro"> Simone de Beauvoir a scris 23 de opere literare, inclusiv romane, patru volume de memorii Èi studii filozofice. În centrul operei sale stă supratema existenÈială, bazată pe ideea că doar omul este responsabil de direcÈia vieÈii sale, fără a fi ajutat de o entitate divină.</span></p>
<p id="tw-target-text" class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><span class="Y2IQFc" lang="ro">DeÈi înainte de a scrie lucrarea ei capitală, ”Al Doilea Sex”, nu se considerase niciodată „feministă”, această operă a făcut din ea o figură feministă pentru tot restul vieÈii. De departe cea mai controversată scriere a ei, această carte a fost îmbrăÈiÈată de feministe Èi intelectuali,dar în acelaÈi timp a fost Èi atacată fără milă atât de dreapta, cât Èi de stânga.</span></p>
<p dir="ltr" style="text-align: center;" data-placeholder="Traducere"><strong>”Femeie nu te naÈti, ci devii”</strong></p>
<p dir="ltr" data-placeholder="Traducere">O aserÈiune cât un secol de filozofie. <span class="Y2IQFc" lang="ro">Prin ea, Beauvoir a intenÈionat să arunce un semn de întrebare asupra concepÈiei care susÈine că femeile se nasc „feminine”, afirmând că mai degrabă sunt construite pentru a fi astfel prin <strong>îndoctrinare socială</strong>. Folosind o gamă largă de relatări Èi observaÈii, prima secÈiune a cărÈii a II-a urmăreÈte educaÈia femeii din copilărie, prin adolescenÈă Èi, în final, până la experienÈele ei de lesbianism Èi iniÈiere sexuală. În fiecare etapă, Beauvoir ilustrează modul în care femeile sunt forÈate să renunÈe la pretenÈiile lor de transcendenÈă Èi subiectivitate autentică printr-o acceptare din ce în ce mai strictă a rolului „pasiv” Èi „alienat” faÈă de cerinÈele „active” Èi „subiective” ale bărbatului. <strong>Pasivitatea Èi alienarea femeii</strong> sunt apoi explorate în ceea ce Beauvoir numeÈte „SituaÈia” Èi „Justificările” ei. Beauvoir studiază rolurile soÈiei, mamei Èi prostituatei pentru a arăta cum femeile, în loc să acceadă prin muncă Èi creativitate, sunt forÈate la îndeletniciri limitative: a avea copii, supuse rolul de îngrijire a casei Èi de a fi receptaculele sexuale ale libidoului masculin. Pentru că ea menÈine credinÈa existenÈialistă în libertatea ontologică absolută a fiecărei fiinÈe, indiferent de sex, Beauvoir nu susÈine niciodată că bărbatul a reuÈit să distrugă libertatea femeii sau să o transforme efectiv într-un „obiect” în raport cu subiectivitatea sa. Ea rămâne o libertate transcendentă în ciuda obiectivizării, alienării Èi opresiunii sale.</span></p>
<p dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/04/beau3.jpg"><img class="aligncenter size-full wp-image-48522" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/04/beau3.jpg" alt="" width="500" height="749" /></a></p>
<p class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><span class="Y2IQFc" lang="ro">Anii 70, faimoÈi pentru că au fost o perioadă a miÈcărilor feministe, au fost ani de intensă activitate pentru Beauvoir, care a participat la demonstraÈii, a continuat să scrie Èi să Èină conferinÈe despre situaÈia femeilor, Èi a semnat petiÈii care susÈin diferite drepturi pentru femei. În 1970, Beauvoir a contribuit la lansarea <strong>MiÈcării de eliberare a femeilor franceze</strong> prin semnarea <strong>Manifestului 343</strong> pentru drepturile la avort&#8230;</span></p>
</div>
<div class="iYB33c">
<p class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><span class="Y2IQFc" lang="ro">La 20 de ani, în timp ce studia la Universitatea din Paris l-a cunoscut pe Sartre, care avea 23 de ani, începând o relaÈie legendară care a durat mai bine de o jumătate de secol &#8211; până la moartea lui Sartre.</span></p>
<p id="tw-target-text" class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><span class="Y2IQFc" lang="ro">Beauvoir era o femeie frumoasă Èi stilată Èi avea un iubit, <strong>René Maheu</strong>. (Maheu a fost cel care i-a dat Èi porecla ei permanentă,<em> le Castor</em>—”<em>castorul”</em>.) Dar ea s-a îndrăgostit de Sartre, odată ce a depăÈit impresia fizică pe care acesta o lăsa. Sartre era scund (aprox. 1,52) Èi îÈi pierduse aproape toată vederea la ochiul drept de când avea trei ani. Se îmbrăca mai degrabă neglijent, în haine supradimensionate, fără stil. Pielea Èi dinÈii lui sugerau o indiferenÈă faÈă de igienă. Fuma enorm Èi bea regulat. Cu alte cuvinte, avea genul de urâÈenie masculină agresivă care poate fi carismatică Èi pe care s-a abÈinut cu înÈelepciune să o disimuleze. În schimb, felul lui de a fi compensa total apariÈiile: era inteligent, generos, agreabil, ambiÈios, mereu în vervă, avid după conversaÈii, înflăcărat Èi foarte amuzant.</span></p>
<p dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/04/Sartre-1968.jpg"><img class="aligncenter size-full wp-image-48521" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/04/Sartre-1968.jpg" alt="" width="459" height="704" /></a></p>
<p class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><span class="Y2IQFc" lang="ro">Sartre fusese logodit. În noua relaÈie, <a href="https://bel-esprit.ro/simone-de-beauvoir-nu-mi-fac-iluzii-ca-ma-vei-iubi-din-nou/" target="_blank" rel="noopener">el Èi Beauvoir</a> au decis că dragostea lor nu necesita <strong><a href="https://www.youtube.com/watch?v=xlI779nolHo" target="_blank" rel="noopener">căsătorie</a></strong> pentru desăvârÈirea ei, iar Simone nu s-a sfiint să declare deschis refuzul unei astfel de legături nenecesare: ”<em><strong>Un singur scop ne-a aprins, dorinÈa de a îmbrăÈiÈa toată experienÈa vieÈii Èi de a depune mărturie cu privire la ea. Uneori, acest lucru însemna că trebuia să urmăm diverse căi – fără a ascunde nici cea mai mică dintre descoperirile noastre unul altuia. Când eram împreună, ne-am exprimat voinÈa atât de ferm la cerinÈele acestei sarcini comune, încât chiar Èi în momentul despărÈirii am fost uniÈi într-o singură fiinÈă. Ceea ce ne-a legat, ne-a Èi eliberat; iar în această libertate ne-am trezit legaţi iremediabil.</strong></em>”</span></p>
<p dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/04/beauvoirsartre.jpg"><img class="aligncenter size-full wp-image-48523" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/04/beauvoirsartre.jpg" alt="" width="407" height="612" /></a></p>
<p id="tw-target-text" class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><span class="Y2IQFc" lang="ro">La un moment dat, Sartre a propus un „pact”: puteau avea relaÈii amoroase, dar li se cerea să-Èi spună totul unul altuia: „Ceea ce avem este o iubire <strong>esenÈială</strong>; dar este o idee bună să trăim Èi noi aventuri amoroase <strong>contingente</strong>.” Dacă luăm în considerare faptul că întreaga viaÈă a lui Beauvoir până în acel moment fusese un efort de a scăpa din cultura familiei ei, vom înÈelege imediata ei acceptare Èi asumare a regulii (mama ei fusese educată într-o mănăstire, iar tatăl ei, avocat conservator din Paris, cu mijloace financiare reduse, i-a descurajat interesul pentru filozofie Èi, probabil, ar fi descurajat-o să urmeze orice carieră dacă el i-ar fi putut oferi o zestre.)</span></p>
<p dir="ltr" data-placeholder="Traducere">Interesante discuÈii (1974, ”Adieux: A Farewell to Sartre”, Simone de Beauvoir):</p>
<p><strong><em class="small">”De Beauvoir</em>: Ai fost vreodată atras de o femeie urâtă?</strong></p>
<p><strong><em class="small">Sartre</em>: Cu adevărat Èi pe de-a-ntregul urâtă, nu, niciodată.</strong></p>
<p><strong><em class="small">De Beauvoir</em>: S-ar putea spune că femeile care te-au atras au fost fie drăguÈe sau cel puÈin atractive Èi carismatice.</strong></p>
<p><strong><em class="small">sartre</em>: Da, în relaÈie mi-au plăcut femeile frumoase pentru că ăasta era un mod de a-mi dezvolta sensibilitatea. Astea sunt valori iraÈionale &#8211; frumuseÈe, Èarm Èi aÈa mai departe. Sau raÈional, dacă vrei Èi dacă poÈi oferi o explicaÈie raÈională. Dar când iubeÈti Èarmul unui om, iubeÈti ceva care este iraÈional, chiar dacă ideile Èi conceptele explică Èarmul dintr-un punct de vedere mult mai intens.</strong></p>
<p><strong><em class="small">De Beauvoir</em> : N-au existat femei care să te fi atras pentru altceva decât calităÈile lor feminine &#8211; tărie de caracter, ceva intelectual sau mental, mai degrabă decât ceva care să aibă exclusiv de-a face cu Èarmul Èi feminitatea? Sunt vreo două pe care le am în minte când spun asta.” </strong></p>
<p><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/04/Sartre-tanar.jpg"><img class="aligncenter size-full wp-image-48527" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/04/Sartre-tanar.jpg" alt="" width="362" height="404" /></a></p>
<p dir="ltr" data-placeholder="Traducere">AÈa că a fost încântată de afrontul adus standardelor convenÈionale de domesticitate pe care aranjamentul lui Sartre le implica. Ea iubea, în fond Èi profund strălucirea lui Sartre ca filozof. Un argument bazat pe termeni precum „esenÈă” Èi „contingenÈă” a funcÈionat la fel de bine pentru ea precum un inel cu diamante. Ea a văzut (înainte de a o face el, dar în anumite privinÈe era mai pricepută decât el) că pactul ar fi legat-o lega pe viaÈă un bărbat despre care Ètia că nu va fi niciodată credincios.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><span class="Y2IQFc" lang="ro">N-a fost uÈor, dar Èi ea a avut prilejul de a lega ”prietenii” de altă natură, inclusiv cu femei. La început, a fost tulburată să descopere că uneori se simÈea geloasă. Sartre a sfătuit-o că gelozia, ca toate pasiunile, este un duÈman al libertăÈii: ea te controlează Èi ar trebui să o controlezi. AÈadar, Beauvoir a avut propriile ei aventuri serioase, în special cu Nelson Algren, o relaÈie care a durat din 1947 până în 1951, Èi cu Claude Lanzmann, cu care a trăit din 1952 până în 1959, iar acestea formează conÈinutul cărÈii intitulată „<strong>Force of Circumstance</strong>” &#8211; ”Puterea întâmplării”. </span></p>
<p class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><span class="Y2IQFc" lang="ro">Dezamăgită de realizările miÈcării feministe Èi deziluzionată de Èansele de a depăÈi discriminarea sexuală atât de vie în epocă, ea a luptat alături de Sartre împotriva tuturor formelor de dictatură Èi opresiune. </span></p>
<p class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><span class="Y2IQFc" lang="ro">Cei doi au fost inseparabili, Èi, înainte de moartea lui Sartre, pe 15 aprilie 1980, de Beauvoir a spus: „Dacă Sartre ar muri, poate că m-aÈ sinucide”. Mai târziu, s-a mutat într-un apartament care avea ferestrele spre cimitirul Montparnasse, unde este înmormântat Sartre.</span></p>
<p id="tw-target-text" class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><span class="Y2IQFc" lang="ro">În anii 1940, cei doi, care savuraseră cultura cafenelei Èi viaÈa socială din Paris, s-au retras în siguranÈa cercului lor apropiat de prieteni, numit cu afecÈiune „Familia”. Cu toate acestea, faima ei nu a împiedicat-o să-Èi continue pasiunea de-a lungul vieÈii de a călători în Èări străine, ceea ce a rezultat în două dintre lucrările ei, <strong>L&#8217;Amérique au Jour le Jour</strong> (America Day by Day) publicată pentru prima dată în 1948, Èi <strong>La Longue Marche</strong> ( The Long March), publicată în 1957. Prima a fost scrisă în urma turneului ei de prelegeri în Statele Unite în 1947, iar cea de-a doua în urma vizitei ei cu Sartre în China comunistă în 1955. </span></p>
<p class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><span class="Y2IQFc" lang="ro">A urmat scrierea a mai multor lucrări de ficÈiune, eseuri filosofice Èi interviuri. DeÈi mulÈi au încercat să insinueze faptul că nu era decât o ”adeptă” a satrismului, Beauvoir a fost remarcată în mod deosebit nu numai datorită acÈiunii ei politice în problemele feministe, ci Èi prin publicarea autobiografiei sale în patru volume Èi de angajamentul ei politic în atacarea directă a războiului francez din Algeria Èi a torturilor algerienilor de către ofiÈerii francezi. </span></p>
<p class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><span class="Y2IQFc" lang="ro">În 1970, ea a publicat un studiu impresionant despre opresiunea membrilor bătrâni ai societăÈii, <strong>La Vieillesse</strong> (”Maturitatea”). Această lucrare oglindeÈte aceeaÈi abordare pe care o avusese în ”Al doilea sex”, doar cu un obiect diferit de investigaÈie. </span></p>
<p class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><span class="Y2IQFc" lang="ro">Beauvoir a văzut moartea tovarăÈului ei de o viaÈă în 1980, ceea ce este relatat în cartea ei din 1981, <strong>La Cérémonie des Adieux</strong> (Adieux: A Farewell to Sartre). După moartea lui Sartre, Beauvoir Èi-a adoptat oficial însoÈitoarea, <strong>Sylvie le Bon</strong>, care a devenit executorul ei literar. Beauvoir a murit în urma unui edem pulmonar la 14 aprilie 1986.</span></p>
<p dir="ltr" data-placeholder="Traducere">Am ajuns, în sfârÈit, la cartea de suflet &#8211; a ei, cu siguranÈă, Èi a noastră: <em class="marquage italique">La Cérémonie des adieux, </em>operă memorialistică scrisă în ultimii ani ai lui Satre. O carte pe care cu greu o poÈi încadra sentimental, pentru că e un amalgam luxuriant de trăiri Èi stări destul de greu de asimilat. Degradarea lui Satre se produce sub ochii ei, iar efectul este traumatizant pentru femeia care e martoră la această dramă implacabilă. Ca de obicei, mulÈi ”analiÈti” au încercat să desfiinÈeze cartea, considerând-o morbidă, fără să înÈeleagă faptul că asistăm, de fapt, la punctul de întâlnire a două mari conÈtiinÈe iniÈiate în fenomenologia degradării Èi a morÈii, care aÈază sub lupă întocmai ideea <strong>de a fi viu</strong>, în ciuda ireversibilei degradări biologice. În plus, reproÈuri au existat Èi din partea esteticienilor literari, care consideră că t<span class="Y2IQFc" lang="ro">extul lui Beauvoir este plat, rece, „fără stil”, scris pe tonul glacial al unui raport sau a unei descrieri „clinice”, fără suflet, care nu putea fi potrivit pentru un omagiu funerar. Li s-a răspuns însă că intenÈia autorului a fost aceea de a respecta dorinÈa lui Sartre care a vrut o înmormântare simplă, fără „ceremonie”, aÈadar sobrietatea stilului era expresia modestă Èi adevărata tandreÈei imense Èi poate, de asemenea, o modalitate prin care Beauvoir se dă deoparte pentru a-Èi pune stiloul Èi vocea în slujba companionului său.</span></p>
<p dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/04/beau2.jpg"><img class="aligncenter size-full wp-image-48524" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/04/beau2.jpg" alt="" width="564" height="591" /></a></p>
<p dir="ltr" data-placeholder="Traducere">Două idei esenÈiale sunt de remarcat înainte de a citi cartea: ca orice lucrare memorialistică, ea aduce la suprafaÈă obsesiile, traumele din copilărie, fantomele subconÈtientului, epurate în timpul scrisului prin forÈa pe care o dă scrisului luciditatea singurătăÈii Èi a senectuÈii: <span class="Y2IQFc" lang="ro"><strong>o frică de moarte adusă la limita superioară a anxietăÈii</strong> Èi <strong>tabuul corpului</strong>. Confruntându-le în scris, relatând durerile Èi anxietăÈile lui Sartre fără ascundere („Evident, el suferea de o anxietate difuză în legătură cu corpul său, vârsta, moartea”), dificultăÈile lui în a mânca cu proteza dentară („S-a luptat cu spaghete”) sau chiar insuficienÈa lui urinară (Sartre târând în spate o „pungă mică de plastic plină cu urină”), Beauvoir face, într-adevăr, operă de medic legist, în spirit naturalist, asumându-Èi această viziune în slujba autenticităÈii Èi a sincerităÈii faÈă de viaÈă. Cu siguranÈă, cei care au acuzat-o de indecenÈă, exhibiÈionism Èi indecenÈă, n-au reuÈit să ajungă dincolo de înÈelesurile ei profunde.</span></p>
<p id="tw-target-text" class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><span class="Y2IQFc" lang="ro">”<em><strong>Eu sunt în stare să mă opresc pentru un timp fără ca viaÈa să-Èi piardă sensul. Sartre, nu. Îi plăcea să trăiască Èi chiar cu ardoare, dar cu condiÈia să poată munci: aÈa cum am văzut, în decursul acestei scriei, munca a fost o obsesie pentru el. Confruntat cu incapacitatea de a-Èi duce la îndeplinire munca pe care Èi-a asumat-o, s-a dedat literalmente la stimulente, Èi-a înmulÈit activităÈile Èi Èi-a depăÈit atât de mult forÈele încât a făcut o criză inevitabilă. Una dintre consecinÈele pe care nu le-a prevăzut Èi care l-a îngrozit a fost orbirea lui. […] Cert este că drama ultimilor săi ani este consecinÈa întregii sale vieÈi. În cazul lui putem aplica cuvintele lui Rilke: „Fiecare poartă în sine propria sa moarte, precum fructul sâmburele său”. Sartre a avut declinul Èi moartea pe care viaÈa lui însăÈi le-a cerut.</strong></em>”</span></p>
<p dir="ltr" data-placeholder="Traducere">Ce poÈi spune despre această mărturisire decât că reprezintă ceea ce este, cu adevărat, limita dintre viaÈă Èi moarte pe care niciodată cineva n-a prezentat-o cu atâta luciditate:</p>
<p id="tw-target-text" class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><span class="Y2IQFc" lang="ro">„<strong>Èi apoi s-a uitat la mine cu un aer neliniştit şi aproape ruşinat: „Nu-mi voi mai găsi niciodată vederea?”. Nu, i<em>-am spus. </em> A fost atât de sfâÈietor încât am plâns toată noaptea.</strong>”</span></p>
<p class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><span class="Y2IQFc" lang="ro">”<em><strong>La sfârÈitul lunii iunie (1971), Sartre a început să aibă o durere groaznică la limbă. Nu putea nici să mănânce, nici să vorbească fără să sufere. I-am spus: &#8222;Totuşi e un an prost: tot timpul ai avut probleme. &#8211; O! nu contează, mi-a răspuns. Când eşti bătrân, nu contează,are mai puÈină importanţă. &#8211; Cum? &#8211; Ètim că nu va dura mult. &#8211; Adică, pentru că o să murim? &#8211; Da. E normal să ne distrugem puÈin câte puÈin. Când suntem tineri, e altfel.&#8221; Tonul pe care a spus asta m-a copleÈit: părea deja de cealaltă parte a vieÈii. ToÈi ceilalÈi au observat această detaÈare; părea indiferent la multe lucruri, fără îndoială pentru că nu era interesat de propria soartă. Adesea era, dacă nu trist, măcar absent. L-am văzut cu adevărat vesel doar în serile noastre cu Sylvie. În iunie, am sărbătorit a şaizeci şi şase de ani de naştere a lui Sartre acasă la ea, iar el strălucea.</strong></em>” ( </span><span class="Y2IQFc" lang="ro"><strong>Sylvie Le Bon-de Beauvoir</strong> este fiica adoptivă a lui Simone de Beauvoir, profesor de filozofie Èi executorul testamentar al operei celor doi. Întâlnirea dintre cele două femei a fost povestită în cartea <strong>Tout compte fait</strong>, pe care Simone de Beauvoir i-a dedicat-o lui Le Bon.)</span></p>
<p class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><span class="Y2IQFc" lang="ro"> Foarte interesant felul în care legătura lor se resimte dincolo de timpul biologic: căderile, beÈia Èi „orbirea” lui Beauvoir le urmează pe cele ale lui Sartre. În ziua înmormântării: „<strong>N-am văzut nimic, sau foarte puÈin, anesteziată de Valium Èi nemiÈcată în voinÈa de a nu mă prăbuÈi</strong>”. Sau „<strong>Păream ca Èi când aÈ fi băut mult, că a trebuit să fiu dusă pe scări</strong>”. Imediat după înmormântare, a trebuit internată, epuizată, pentru o congestie pulmonară însoÈită de mai multe căderi Èi faze de delir. Beauvoir a murit la Èase ani aproape până a doua zi după el, oficial din cauza aceleaÈi afecÈiuni (edem pulmonar). </span></p>
<p class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><span class="Y2IQFc" lang="ro">„MarÈul lung spre finitudine” al lui Sartre se contopeÈte aÈadar cu cel al lui Beauvoir – „calvarul”, vor spune unii cititori – spre acceptarea laborioasă Èi sublimă a finitudinii lor <em><strong>comune</strong></em>. În mai multe scrisori, Beauvoir apare ca un adevărat martir care a avut curajul Èi generozitatea să redea prin scris, în suferinÈă, această mărturie „necesară” care permite cititorilor să-l cunoască mai bine pe omul care tocmai i-a părăsit:</span></p>
<p id="tw-target-text" class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><span class="Y2IQFc" lang="ro">”<em><strong>La un moment dat, am cerut să rămân singură cu Sartre Èi am vrut să mă întind lângă el pe pat. O asistentă m-a oprit: „Nu. Ai grijă&#8230; cangrena&#8230;”. Atunci am înÈeles adevărata natură a escarelor lui. M-am întins pe cearÈaf Èi am dormit puÈin. La ora cinci au venit asistentele. Au tras un cearÈaf Èi un fel de pătură peste cadavrul lui Sartre Èi l-au luat.”</strong></em></span></p>
<p id="tw-target-text" class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><span class="Y2IQFc" lang="ro">„<strong>Deci, aceasta este ceremonia de rămas bun?”</strong> mi-a spus Sartre, pe când ne despărÈeam timp de o lună, la începutul verii. Am simÈit sensul pe care aceste cuvinte urmau să capete într-o zi. Ceremonia a durat zece ani: tocmai aceÈti zece ani îi povestesc în această carte.&#8221;</span></p>
<p dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><span style="color: #ff0000;"><strong>Imaginile au rol pur ilustrativ (ro.pinterest.com)</strong></span></p>
</div>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#112;c&#111;&#110;&#099;&#117;&#114;&#115;&#064;&#121;&#097;h&#111;o&#046;co&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>