<p><strong><em>Motto:</em> <em>Să nu mă laÈi, când o să încep să strig ca să mă recunoÈti: Ηλει, ηλει, λεμα σαβαχθανι?</em></strong></p>
<p style="text-align: center;">*</p>
<p>Am pătruns în Salonul 7 sufocat de gânduri, cu umerii adunaÈi deasupra unei inimi răzvrătite, gata să-mi spargă coÈul pieptului Èi cu picioare moi, aproape imposibil de convins să păÈească înainte… un gust amar îmi răscolea în creierii înfierbântaÈi amintiri de fiere… „să nu mă laÈi”&#8230; mă bântuise fugar, încă de pe drum, semnificaÈia acestei cifre… „Èapte: prilejul favorit, cifra marilor iniÈieri, numărul lui Dumnezeu”… care acum îÈi revărsa cu ironie suverană aerul fatidic într-o încăpere – sau mai degrabă o chilie cu pereÈi care mi se păreau nefiresc de albi, strident de albi… mi-a venit scrâÈnit în gând amintirea zilelor atât de colorate în care ne iubeam… aÈa cum o Ètiam, pe de rost ca pe o rugăciune repetată de mii de ori în fiecare ceas de taină, ea n-ar fi suportat nici preÈ de câteva minute singurătatea mută a acestei cochilii de piatră în care acum îÈi abandona dureros mintea Èi visele…</p>
<p>De sus, un singur luminator în carcasă de plastic arunca raze murdare pe o sofa de stofă viÈinie, la marginea căreia o carte începută demult îÈi dezgolea impudic rândurile abandonate… pe jos, un început de scriere ciudată, diformă până la ilizibil, păstra căldura unei poveÈti de dragoste rescrise cu prilejul apocalipsei:</p>
<p><strong><em>„În ochii celorlalÈi părem doi nebuni singuratici. Două cochilii. Două entităÈi care îÈi trag seva una din cealaltă, pentru a putea supravieÈui. Orice pas în afara unuia din noi provoacă un atac de cord celuilalt. Fatal. Ca un sfârÈit de lume. Unic, neprevăzut, imposibil de anticipat sau de evitat…”</em></strong></p>
<p>Dac-aÈ putea să vorbesc… să scot din mine un singur sunet, apoi încet-încet să articulez cuvinte simple, nou-născute, oricât de fragile ar fi, s-or coace ele mai târziu, în cearÈaf de mătase în mintea ei. Mi-am dorit atât de multe de-a lungul timpului, am avut atâtea fantezii, puteam face orice, ajungea să visez Èi eram în braÈele ei, da, o simÈeam strecurându-mi-se sub pielea care se făcea, sub paÈii ei, Èărm de mare albastră în ghioc de valuri calde… acum tot ceea ce îmi doresc e să îi spun ceva, să fiu capabil de un zâmbet, să-mi reuÈească o grimasă din acelea care o făceau să râdă cu tot sufletul ei la vedere, palpabil ca o atingere fină de dimineaÈă, când îi acopeream picioarele dezgolite de căldura apropierii dintre noi, inseparabilii, s-o chem pe numele ei tainic pe care Èi l-a luat ca să fie numai a mea, aÈa cum Ètia cel mai bine, numele în care se născuse în viaÈa asta Èi pe care îl rătăcise dureros până să ne întâlnim, să îi Èoptesc cum n-am apucat niciodată s-o fac deÈi o repetasem de mii de ori în fiecare clipă în care o priveam dar n-o vedeam, că mă pustieÈte lipsa ei, mă târăÈte pe pământ uscat de uragane Èi mă topeÈte în venin de dor adunat în creuzetul orelor nătângi, amarnic…</p>
<p>Nici măcar nu-mi mai simt buzele, s-au topit Èi curg la pământ, ca picături din mercurul unui termometru spart, dar nu îmi este frică să pun mâna Èi să le simt răceala argintată, mă simt paralizat Èi orice-aÈ face, nu pot decât să respir – prin nările mele, sarea pământului recompune stalactite care îÈi cresc asprimea din inima mea calcifiată… cum să îi spun tot ce nu i-am spus niciodată, Èi, rămas în mine, a sporit în mintea Èi în sufletul meu neîncetat ca o boală incurabilă, strecurată cu viclenie în fiecare celulă sănătoasă pe care a viciat-o cu dragoste nebună dintotdeauna Èi pentru totdeauna, în ce silabe reavene Èi în ce limbă neÈtiută să mai pot construi cuvinte care s-o poarte pe braÈe, aÈa, adormită, în lumea mea, înapoi acasă? Èi dacă le-aÈ găsi chiar scormonind în mine Èi în carnea mea, cum ar putea ele să sune ca la începutul lumii Èi să facă lumină, cum a zis Dumnezeu, acolo unde nu mai e decât o umbră?</p>
<p><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/0fffb8891937851995eda441b9605719.jpg"><img class="size-full wp-image-573 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/0fffb8891937851995eda441b9605719.jpg" alt="" width="564" height="846" /><br />
</a></p>
<p>Nu pot decât să gem Èi să întind mâna spre ceea ce a mai rămas din noi: un eu descompus până la oase, contemplând o ea care nu-Èi mai aparÈine, o fantomă a unui biet androgin părăsit de zeii răzbunători Èi lăsat pe jumătate despicat, să moară de dor, cu rana cărnii celuilalt în propriul corp… AÈa cum stă, aÈezată cu picioarele încruciÈate sub ea, pare că meditează în liniÈte la ceva, sau pur Èi simplu caută cu mintea răspunsurile pe care Èi le-a dorit o viaÈă întreagă… e liniÈtită acum, cu conÈtiinÈa amorÈită de efectul sedativelor Èi parcă imploră cu mâinile o liniÈte după care a tânjit mai mult de câteva sute de ani, ca o icoană într-o biserică de la începutul lumii…</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>&#8230; peste faÈa nefiresc de palidă, marginea voalului roÈu pare că-i ascunde marele secret rămas întipărit pe harta mută a obrazului Èi buzele au rămas închise în roÈul carmin al ultimului strigăt: „Îmi este tare dor de tine”… nu mai poartă inelele acelea mari care mă fascinau de fiecare dată, respirând atât de mult ritualuri orientale Èi îÈi sprijină în mâini bărbia, ca Èi când Èi-ar prelungi în mută rugăciune gândurile, acum atât de tăcute, dureros de tăcute… simt că dacă aÈ atinge-o, s-ar transforma într-o statuie de gheaÈă în care dalta a murit la ultima cioplire, lăsându-i inima dezgolită, în văzul tuturor, ca o bucată de carne însângerată, palpitând…</p>
<p><strong>ea nu mă mai aude, eu nu mai Ètiu a vorbi… se leagănă înainte Èi-napoi, e toată o mătase roÈie care flutură legată de catargul unei corăbii naufragiate la malul unei mări sălbatice… aproape nu respiră…</strong></p>
<p><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/e16cc6d54c96702fb8365ba44e45c6d6.jpg"><img class="wp-image-574 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/e16cc6d54c96702fb8365ba44e45c6d6.jpg" alt="" width="539" height="689" /></a></p>
<p>Undeva departe, în mintea mea, trupul ei golit de sine îÈi caută liniÈtea, prea târzie întâmplare, prea pustie căutare, Èi mă trezesc cu privirea trăgând-o spre mine, respirând-o în mine, în viaÈa mea de acum Èi aici, până la ultimele seve… aÈ vrea să pot să (-i) spun că nu e timpul mort, că nu e târziu, dar ceasuri crude Èi răzbunătoare au bătut demult stingerea Èi oricât aÈ încerca să vorbesc, nu pot să scot din mine un singur sunet, un singur cuvânt care s-o ridice de jos, s-o dezvelească de voalul roÈu de tăcere Èi nebunie mută, s-o facă să râdă în hohote, să mă ia în braÈe Èi să-mi dea ca întotdeauna inima ei, în lipsa mea, în fuga mea…</p>
<p>Deasupra noastră, un cer violet îÈi poartă norii spre nicăieri, acoperind cu umbră fiecare oră, în curtea sanatoriului e iarăÈi vânzoleală, a sosit o ambulanÈă cu câÈiva medici care înghesuie pe-o targă un pacient care acum pare liniÈtit, în cămaÈa de forÈă nu i se mai văd decât ochii încremeniÈi într-o tandră aÈteptare, pare un tânăr – sau mai degrabă copilandru, cu un păr negru uÈor cârlionÈat Èi o privire atât de senină, albastră… aici, în azilul de nebuni, viaÈa încremeneÈte în ceea ce are ea mai frumos, irepetabil, în bucuria clipei de a fi acolo unde atâta vreme Èi-ai dorit să fii Èi n-ai putut, cu nici un preÈ, aici e liniÈte Èi poÈi vorbi orice, pentru că toate cuvintele îÈi vin turnate pe buze ca picături de miere, aici poÈi să te dezbraci de voalul roÈu al păcatului de la începutul lumii Èi să-Èi îmbraci cu el iubita, s-o ascunzi în tine, să n-o mai Ètie decât gândul tău, îndrăgostitul…</p>
<p><strong>&#8211; Spune-mi dacă vom mai putea fi vreodată fericiÈi&#8230;</strong></p>
<p>I-am tulburat liniÈtea, se vede că în drojdiile minÈii ei rătăcite ceva s-a miÈcat. Infim, dar s-a miÈcat. Èi-a strâns la gură mâneca Èi nările i se umplu de mirosul pe care vrea să-l scoată cu totul din Èesătura catifelată, cu forÈa. AÈa face întotdeauna când se simte ameninÈată de ceva, oricât de banal. Repetă gesturi infantile, care îi provoacă regresia în senzaÈia de protecÈie a perioadei copilăriei. Fredonează un cântec pe care îl recunosc cu întârziere, fără cuvinte – ca sufletul meu. Îi înÈeleg tăcerea, pentru că am fost aici de atâtea ori, în locul acesta mort dintre noi, în care orice respiraÈie capătă amploarea unei avalanÈe strivind totul în jur. Până Èi în tăcerea asta aceasta curge un fluid pe care îl simÈim deopotrivă, din vârful degetelor scurgându-se către pământ, iar de acolo se întoarce învolburat în miezul lucrurilor noastre, nestingherit, de mii de ori. Atât ne-a mai rămas. Ochii ei goi, melodia neterminată Èi îmbrăÈiÈarea aceasta în care secundele se sparg ca niÈte bolovani în cădere.</p>
<p>Nu aÈtept niciun răspuns, pentru că n-am pus nicio întrebare, ci, mai degrabă, mi-am aÈezat în aer suferinÈa, în puÈinele cuvinte care au încremenit între noi. Teama, idealul pierdut, căldura Èi o fostă viaÈă din care îmi amintesc doar alungarea din Rai, un amalgam de sentimente. S-a lăsat cuprinsă în braÈele mele Èi mă priveÈte, de foarte departe, ca Èi când ar vedea o lumină difuză, din aceea care te face să strângi ochii, încercând să desluÈeÈti în penumbră contururi bine ascunse. Nu mai spun nimic, să n-o tulbur. AÈ vrea să împietresc, dar în venele mele sângele turbează, scăpat din zăgazuri.</p>
<p>Salonul 7. Doi nebuni frumoÈi, o zi de toamnă cu o ploaie încăpăÈânată, răscolind amintirile. Lumea noastră. O dorinÈă irepresibilă de a opri timpul îmi bate în timpane ritmuri de marÈ funebru. AÈ vrea ca „mâine” să fie o dimensiune intangibilă, aÈa ca spaÈiul cosmic, ca orizontul, ca o <em>fata morgana</em>. Fără întrebări. Eu, ea Èi imposibilul, aÈezat între noi ca o vale a plângerii. Dincolo, nimicul.</p>
<p> ;</p>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/WhatsApp-Image-2018-08-28-at-12.43.00-PM.jpeg" width="100" height="100" alt="Andra Tischer" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/tischer-andra/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Andra Tischer</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>LicenÈiată în Filologie, Andra Tischer trăieÈte în Sibiu, fiind profesoară de limba Èi literatura română la Colegiul NaÈional ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creaÈiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la PăltiniÈ, ConfluenÈe.org, Logos Èi Agape (TimiÈoara), revista ”Singur” (TârgoviÈte), Melidonium (Roman, NeamÈ). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacÈie la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea fiinÈei umane stă în iubire Èi în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până Èi cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelenÈă, această vocaÈie fiind cartea de vizită pe care Èi-a asumat-o tranÈant cu fiecare ocazie.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Facebook" target="_self" href="https://www.facebook.com/andra.tischerpodia?ref=br_rs" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-facebook" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 264 512"><path fill="currentColor" d="M76.7 512V283H0v-91h76.7v-71.7C76.7 42.4 124.3 0 193.8 0c33.3 0 61.9 2.5 70.2 3.6V85h-48.2c-37.8 0-45.1 18-45.1 44.3V192H256l-11.7 91h-73.6v229"></path></svg></span></a><a title="Twitter" target="_self" href="https://twitter.com/AndraTischer" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-twitter" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M459.37 151.716c.325 4.548.325 9.097.325 13.645 0 138.72-105.583 298.558-298.558 298.558-59.452 0-114.68-17.219-161.137-47.106 8.447.974 16.568 1.299 25.34 1.299 49.055 0 94.213-16.568 130.274-44.832-46.132-.975-84.792-31.188-98.112-72.772 6.498.974 12.995 1.624 19.818 1.624 9.421 0 18.843-1.3 27.614-3.573-48.081-9.747-84.143-51.98-84.143-102.985v-1.299c13.969 7.797 30.214 12.67 47.431 13.319-28.264-18.843-46.781-51.005-46.781-87.391 0-19.492 5.197-37.36 14.294-52.954 51.655 63.675 129.3 105.258 216.365 109.807-1.624-7.797-2.599-15.918-2.599-24.04 0-57.828 46.782-104.934 104.934-104.934 30.213 0 57.502 12.67 76.67 33.137 23.715-4.548 46.456-13.32 66.599-25.34-7.798 24.366-24.366 44.833-46.132 57.827 21.117-2.273 41.584-8.122 60.426-16.243-14.292 20.791-32.161 39.308-52.628 54.253z"></path></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#099;oncursradusta&#110;&#099;&#097;&#064;&#121;&#097;&#104;&#111;&#111;&#046;c&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>
Să nu mă lași, când o să încep să strig ca să mă recunoști
