<p>Ce s-a câÈtigat Èi ce s-a pierdut prin postmodernism?</p>
<p><strong>Sorin Despot (poet):</strong></p>
<p>e numai facebook aici,</p>
<p>nimicul ăsta tot mai bine rostogolit pe</p>
<p>pante tot mai temeinic afînate cu volante.</p>
<p>numai facebook Èi, dincoace, abia de mai licăreÈte,</p>
<p>ici-colo, foamea de sens Èi de bună drămuire; a</p>
<p>orice.</p>
<p>nu e nici sex, nu e nici ploaie, nu e nici dans furibund, nu e</p>
<p>nici fund, nici abis, nu e zenit, nu e întindere cît vezi cu ochii.</p>
<p>să fie atenÈia moneda de schimb a generaÈiei noastre? să fie</p>
<p>pustia conÈinutului fără recipient? să fie măria asta cu mereu</p>
<p>altă pălărie?</p>
<p>să fie! dincoace de agendele ideologice ale semenilor mei</p>
<p>s-a făcut frig; toarce, dincoace de fereastră, centrala termică</p>
<p>în van; frigul acesta nu are de-a face cu temperatura. e chiar</p>
<p>frig. e numai facebook aici.</p>
<p>frig obrajii ăÈtia de furnal idiot, util, în marÈ ferm către</p>
<p>mereu următorul duÈman. să fie masa de manevră? să</p>
<p>fie aceasta Èi cealaltă minervă mereu următoarea</p>
<p>Èintă a umilinÈei tot mai multor meseriaÈi de Èantier?</p>
<p>să fie?</p>
<p>fie ca fiinÈarea să fie drămuită pentru o clipă de fiecare,</p>
<p>să sucombe, sub imperativul rostogolirii, opinia. alb,</p>
<p>aici. negru, dincolo? dincoace, albul ochiului sunny</p>
<p>side up!</p>
<p>fie ca fiinÈarea să fie pe bune, ca în poemele douămiiÈtilor,</p>
<p>să punem banii unde ne punem gura, nu curul; fie ca</p>
<p>atingerea să fie prilej de permanenÈă Èi respingerea,</p>
<p>de respiro.</p>
<p>inima nici că va avea vreo Èansă; nici a lor n-a avut. inimi</p>
<p>puse la bătaie, camarad, inimi care mitraliază pe stradă,</p>
<p>inimi cum nu se mai fabrică Èi pe care abia te lasă inima să</p>
<p>le-ntreci.</p>
<p>fă-o. nimic nu e mai trist ca o inimă căzută pe degeaba în</p>
<p>stradă; poate doar inima lăsată să îngheÈe în spaÈiu, fără</p>
<p>dram de speranÈă că va reveni pe pămînt. cît despre</p>
<p>inima mea&#8230;</p>
<p>e numai facebook aici Èi ne rostogolim</p>
<p>ca faÈele medicinale în jurul</p>
<p>membrului fantomă.</p>
<p><strong> </strong></p>
<p><strong> <img class="aligncenter wp-image-9382 size-full" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/04/Ioan-Gînscă.jpg" alt="tumblr.com" width="500" height="747" /></strong></p>
<p><strong>Dan PleÈa (scriitor):</strong></p>
<p>Prima dată când m-am întâlnit cu termenul de postmodernism am făcut-o prin intermediul poeziei optzeciste Èi atunci pentru mine postmodernism a însemnat o nouă Èi pieziÈă integrare a limbajului diurn în lirică, o atitudine rebelă Èi jemanfiÈistă, un oarecare curaj de a fi obiÈnuit (normal), o reală renunÈare la ceea ce se cheamă orgoliul originalităÈii în artă („totul a fost scris deja”). După care mi-am dat seama că ceea ce înÈelegeam eu, deÈi nu era cumva departe de sensul termenului, nu era nici prea aproape. Singurul lucru nou pe care l-am adăugat ca certitudine în delimitarea acestuia este modul în care cultura pop a fost confirmată ca putând face parte din cultura înaltă Èi/sau academică. Am încercat, din când în când să-mi apropiu acest termen, Èi azi, deja am o oarecare convingere: că nici eu, Èi nici alÈii nu prea Ètiu ce înseamnă postmodernism. E cumva o plărie mare, mult prea mare, în care încercăm să îngesuim o grămadă de tendinÈe care ni se pare că nu aparÈin decât lumii contemporane.</p>
<p>Èi de aici pleacă niÈte contradicÈii. Cumva, nimic nu s-a schimbat de când e lumea-lume, cel puÈin cea pe care o cunoaÈtem din înscrisuri Èi alte semne. Singurul lucru care ne desparte de alte vremuri e modul în care tehnologiile ne influenÈează viaÈa Èi puterea Èi viteza de comunicare. Postmodernismul – chiar dacă i se atribuie anumite vizuini despre lume Èi relaÈionarea socială, nu-mi pare decât o umbrelă sub care Èi duÈmanii Èi pretenii unor schimbări sociale aÈează anumite tendinÈe de (aproximativ nouă) relaÈionare socială. De ce nu cred că e un curent? Tocmai pentru că orice poate intra aici, nu văd decât propagandistic o anumită coerenÈă în ceea ce e definit ca fiind postmodern.</p>
<p>În al doilea rând, nu cred în puterea curentelor (modelor) de gândire de a modifica sociateatea. De a interacÈiona politic. Cred că „gândirile” care ni se pare că transformă societatea au două etape în care intercaÈionează: apriori – când sunt doar niÈte modele sociale/economice/filosofice funcÈionale între paginile unei cărÈi, care de multe ori anticipează necesitatea a unor posibile evoluÈii sociale, Èi a posteriori atunci când politicul Èi comunicarea politică (propaganda, mai bine spus) încearcă să justifice intelectual Èi filosofic anumite decizii ale momentului. Exemple aÈ avea multe, dar dau unul singur: nu Marcuse a umplut pajiÈtea de la woodstock cu zeci de mii de tineri care îÈi permiteau să să distreze cu mnuzică, alcool Èi sex. Era momentul, Èi cărturarul doar era un cronicar al timpului. Ceea ce a permis sau a dus tinerii la un loc a fost politica vremii: contradicÈia violentă dintre niÈte generaÈii crescute în rigoarea celui de-al doilea război mondial Èi belÈugul tehnologic al vremii. (Poate că privesc lucrurile dintr-o perspectivă hegeliană, în fine.)</p>
<p>Èi da, Èi acum asistăm la acelaÈi tip de contradicÈii: între urmaÈii războiului rece Èi cei care cred că din ecranul digital creÈte iarba.</p>
<p><strong> </strong></p>
<p><strong> <img class="alignnone size-full wp-image-9383" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/04/Piergiorgio-Branzi-.jpg" alt="" width="960" height="960" /></strong></p>
<p><strong>AnaMaria Spătaru (jurnalist, redactor Radio România cultural): </strong></p>
<p>Pe scurt, a ars o catedrală. Secole de istorie, despre care nu Ètim mai nimic. Dar bine că sunt acolo, să le invocăm. Printre miile de reacÈii, o întrebare: cum naiba au Èinut-o în picioare atâtea secole, Èi noi, cu informaÈiile Èi tehnologia de azi, i-am dat foc? Da, cum oare? Nu trece o zi Èi lumea e relaxată. S-au strâns mulÈi bani. Acum problema e ce interes au avut miliardarii francezi să doneze. Răscolim, întoarcem pe toate părÈile. Găsim explicatia: să scape de impozite. Èi trecem mai departe… Explozii in Sri Lanka. MulÈi nu stiu unde e pe hartă, nici ce populaÈie sălbatică o fi pe acolo, aÈa că nici pomeneală de emoÈia de acum două zile. Doi corporatiÈti care se plimbă prin lume abia au vizitat locul Èi ne îndeamnă să mergem Èi mâine, pentru că lor li s-a părut foarte sigur. BBC anunÈă 200 de morÈi Èi 500 de răniÈi. Citesc că s-a pierdut un căÈel în zona Obor Èi distribui. Imediat apoi, văd două raÈe care înoată cu greu intr-o baltă plină de gunoaie în pădurea Andronache. Am câÈtigat libertatea de a călători. Fizic Èi mental. Am pierdut-o pe aceea de a povesti. Am uitat de mult empatia Èi am reuÈit să facem să fim mici. Turnul acela, prăbuÈindu-se, a stărnit groază Èi suspine. Poate că abia atunci am conÈtientizat că s-a rupt o legătură&#8230;Ne aÈteaptă, probabil, încă un veac de singurătate.</p>
<p><strong>Andreea Astani (doctor în psihologie):</strong></p>
<p>Era postmodernă ne pune la dispoziÈie canale mult mai rapide Èi variate de informare, inter-relaÈionare Èi comunicare. Este minunat să ai Èansa de a găsi în orice moment aproape orice informaÈie ai nevoie sau să iniÈiezi o videoconferinÈă cu cineva aflat la celălalt capăt al lumii. Ceea ce se pierde însă în marea de informaÈie este calitatea ei, veridicitatea. Suntem martorii tot mai multor Ètiri false, încercări de manipulare prin dezinformare, produse de calitate dubitabilă. Acum avem informaÈie disponibilă la discreÈie, însă asta ne face să o valorizăm mai puÈin, tocmai pentru că obÈinerea ei este atât de facilă.</p>
<p>Odată cu proliferarea reÈelelor de socializare a început transferul ”datelor vieÈii” din planul real în cel virtual, ceea ce din păcate, afectează contactul direct cu realitatea, care pierde tot mai mult din profunzime, devenind din ce în ce mai slab, sporadic Èi superficial. Oamenii se preocupă Èi investesc mai mult în construirea Èi menÈinerea aparenÈelor decât a esenÈei. Nu mai contează cine eÈti dacă ceea ce pari a fi adună destule like-uri.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Postmodernitatea a adus cu cu sine abandonul angajamentului, dedicării faÈă de un scop, relaÈie, în favoarea setei pentru varietate, nou, vieÈuirii într-o perpetuă schimbare. Setea, căutarea, schimbarea nu au conotaÈii negative în sine, ele reprezintă un motor al progresului, numai că odată devenite regulă, constantă, prind individual într-un carusel al plutirii în derivă. În lipsa unui fundament, a unei certe stabilităÈi Èi consistenÈe în timp, identitatea de sine nu poate să prindă contururi clare. Nu este de mirare că omul postmodern este un om care se simte din ce în ce mai pierdut.</p>
<p>Omul postmodern a renunÈat la căutarea certitudinii Èi formularea unor principii de viaÈă clare adoptând o perspectivă relativistă asupra lucrurilor. Flexibilitatea mentală, deschiderea spre perspective diferite Èi precauÈia în declararea unei căi anume ca universal valabilă este, desigur, salutară. Relativizarea devine, însă, periculoasă atunci când îÈi pierde măsura, când valori importante devin relative, când binele Èi răul devin relative.</p>
<p>Omul postmodern este Èi omul lui Carpe diem, omul care se chinuieÈte să-Èi trăiască viaÈa cât mai din plin (Èi care suferă desigur, văzând că alÈii au ”aparent” mai mult talent la conjugat verbul a FI). Nu am aroganÈa de a susÈine că nu e o treabă utilă asta cu trăitul clipei. Eu însămi încerc să exploatez viaÈa, să valorific oportunităÈile care mi se oferă Èi să înmulÈesc momentele care îmi aduc bucurie. Problemele sunt de nuanÈă, e una să încerci, să te străduieÈti, Èi altceva să te chinuieÈti, obsedat de intensitate. O încercare de aducere a vieÈii în prezent, aici Èi acum, îmbogăÈeÈte clipa, însă poate cu uÈuriÈă fura meritele trecutului Èi obtura viziunea asupra viitorului. ViaÈa omului devine o insula în mijlocul oceanului, un decupaj care iese cel mai adesea prost.</p>
<p><strong> </strong></p>
<p><strong>Cătălin Marin (scriitor):</strong></p>
<p>Vreau mai întâi să disociez post-modernismul de post-modernitate, după cum s-ar cuveni să disociem curentul renascentist de epoca renaÈterii. Sufletul unei epoci este — la fel ca în cazul omului — esenÈa bună Èi frumoasă a acesteia. Cred că post-modernismul este în sine un curent eliberator, născut în urma experienÈei crunte a ruÈinii războaielor în general Èi a războaielor mondiale în particular. Puterea ideologizării a înspăimântat omenirea începând cu retrospectiva nazismului Èi continuând cu observarea comunismului sovietic. Pe fondul acesta a ÈâÈnit un val de scepticism, adăpat de forjele deconstructivismului Èi post-structuralismului. Post-modernismul a redus omul la concept (aÈa zisul construct, un termen ceva mai vechi), apoi s-a cocoÈat pe cârca lui Wittgenstein decretând că totul este limbaj, iar de-aici numai Dumnezeu cu mila lui ar mai fi putut să facă ceva, de n-ar fi fost deja îmbălsămat de Nietzsche. Haskell B. Curry, prin formularea paradoxului ce-i poartă numele, a arătat că limbajul natural nu poate demonstra nimic fiindcă poate să demonstreze orice. Post-modernismul aduce o preocupare pentru limbaj nemaiîntâlnită până la el, iar asta e o treabă foarte bună Èi frumoasă, prost înÈeleasă. În loc să fie acceptate limitele limbajului, au fost denaturate limitele gândirii Èi ale realităÈii. Astfel, post-modernitatea e caracterizată de o confuzie generală, o rătăcire în termeni, o abordare filologică a textelor ÈtiinÈifice Èi filozofice, o babilonie de rit nou, în care toÈi folosim aceleaÈi cuvinte, dar vorbim limbi cu totul diferite. Singura axiologie a postmodernismului e aceea a subiectivităÈii cioraniene, nici măcar bergsoniene, adică fiecare cu prăjina Èi clopoÈeii lui. Post-modernismul nu e nici măcar un curent la propriu, e o sumă de ciorbe fierte sub mania unicităÈii Èi originalităÈii. Free Jazz-ul lui Ornette Coleman este poate cea mai potrivită reprezentare artistică a post-modernităÈii, adică o orchestră în care fiecare cântă în măsura lui. Recomand spre ascultare “Free” al lui Ornette Coleman, dacă se poate integral, aÈa simt eu post-modernismul care, sub promisiunea unei libertăÈi, ne-a desfiinÈat ritmul, sensul Èi măsura lucrurilor.</p>
<p><img class="size-full wp-image-9385 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/04/oldham-enpundit.jpg" alt="" width="600" height="600" /></p>
<p><strong>Ilinca Bernea (doctor în filosofie, scriitoare): </strong></p>
<p>Eu asociez postmodernismul cu povestea cu Hainele Împăratului.</p>
<p>Postmodernismul stă, aÈa cum o arată incontestabil Baudrillard, sub semnul simulacrului. Împăratul e gol, hainele sunt vizibile doar în planuri Èi dimensiuni fictive, virtualul a aglutinat realul.</p>
<p>Au apărut o serie de substitute în locul valorilor tradiÈionale pe care modernitatea le-a subminat bine. În locul iubirii (valoare fondatoare de civilizaÈie) apare ruda ei săracă echitatea, care e o formă rece Èi indiferentă de <em>agape</em>. În locul argumentului, opinia, în locul adevărului convingerea, în locul cunoaÈterii speculaÈia, în locul frumuseÈii un discurs estetic justificativ sau în sens pop &#8211; frumuseÈea produsă pe cale artificială.</p>
<p>Postmodernismul reduce la absurd cosmologia culturală Èi biologia deopotrivă, înghesuie, nu doar lumea, aÈa cum o fac socialiÈtii, ci Èi fiinÈa umană în planul realităÈii mundane, el postulează omul-discurs, omul-imagine, omul-de-pe-stradă, omul-media, omul-puzzle (alcătuit din fragmente) omul care se poate auto-inventa. Identitatea umană devine tranzitorie, relativă, discutabilă, reformatabilă.</p>
<p>Ce s-a câÈtigat? un plus de elasticitate mentală Èi intelectuală, de inventivitate. InvenÈia este de asemenea unul dintre punctele cardinale ale postmodernităÈii. Omul postmodern este el înuÈi o invenÈie. Natura artificială este produsul de laborator al curentului.</p>
<p>Omul s-a desprins, prin urbanizare, tehnologizare Èi virtualizare de propria natură pe care o virtualizează la rându-i. Genul se desprinde de sex, identitatea de fiinÈă, libertatea de conÈtiinÈă Èi în general tot ce depăÈeÈte puterile omului (de manipulare Èi control) este ori negat ori dezamorsat ori sterilizat ori ”demonizat”. Postmodernismul este în adevărata putere a cuvântului DOMNIA MINÈII Èi primatul gândirii asupra naturii, este o înfrângere a cosmologiei naturale Èi o pasare a puterii exclusiv pe mâna omului. El face Èi desface toate sensurile, devine, într-un mod monstruos, megaloman &#8211; măsură a tuturor lucrurilor. Dacă modernitatea l-a ucis pe Dumnezeu, omul postmodenităÈii a ucis natura Èi umanitatea în sens primordial.</p>
<p>A împachetat condiÈia umană în planul acelei relatăÈi care e la cheremul minÈii.</p>
<p>Postmodernitatea, cu toate hachiÈele ei relativiste, încearcă, mai mult decât orice orânduire, să destabilizeze individul, să producă omul fără însuÈiri, să-i răpească, practic, dreptul la o soartă. Omul postmodern nu este sortit nici deznădejdii nici unui tip de virtute, nici unor întâlniri sau experienÈe cheie, căci el se poate reinventa în orice clipă, îÈi poate confecÈiona o identitate prin reciclarea altora.</p>
<p>Postmodernitatea este modernitate totalitară, este triumful valorilor moderne asupra oricărei alte posibile axiologii.</p>
<p>Unealta cu care postmodernii meÈteresc realitatea este ideea deconstructivită, potrivit căreia nu există nimic care să poată fi identificat drept condiÈie umană primordială: strămoÈii ne-au îndopat cu himerele lor Èi ne-am pomenit cu ele în gene.</p>
<p>Întrebarea firească este, în aceste condiÈii, pe copii ce îi învăÈăm la Ècoală?</p>
<p>Ce urmează? o încercare de reprogramare post shut-down?</p>
<p>Èi ce ne garantează că va fi mai bună? Că noile dicteuri culturale ne vor prescrie o fericire mai ferice Èi libertăÈi mai substanÈiale Èi frumuseÈi mai încântătoare?</p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/tensiuni-morale-ilinca-bernea/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Tensiuni morale&#8230;</a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Ilinca Bernea' src='https://secure.gravatar.com/avatar/eeb361f3784e94ab48c662f829d4867631ab0b2e4a6819e509a6eabeabf81a63?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/eeb361f3784e94ab48c662f829d4867631ab0b2e4a6819e509a6eabeabf81a63?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/ilinca-bernea/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Ilinca Bernea</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#102;i&#108;&#111;z&#111;fi&#101;&#064;g&#109;&#097;il&#046;&#099;&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>