<p style="text-align: center;"><em><strong>Antenele noastre Èi munÈii lor sau despre a fi mamă </strong></em></p>
<p>După ce am adus-o pe Dede pe lume, am fost cea mai speriată mamă din lume. Ce mi s-a părut Èi mai curios a fost faptul că, până la momentul acela, nicio îngrijorare – că <em>ce-o să fac, cum o să mă descurc</em> etc. – nu mă bântuise, aÈa încât toată perioada sarcinii am trăit o miraculoasă stare de graÈie Èi o atotcuprinzătoare armonie cu toÈi semenii Èi cu universul întreg.</p>
<p>După naÈtere însă, odată cu alăptarea Èi cu toate celelalte, m-a lovit brusc o – la fel de atotstăpânitoare, dar de data asta, anihilatoare până la paralizie &#8211; spaimă.</p>
<p>Fac povestea scurtă, pentru că în altă parte vreau să ajung.</p>
<p>Am învăÈat – nu uÈor Èi nici repede, dar am învăÈat <em>pentru toată viaÈa</em>, că tot ce trebuie să fac &#8211; Èi nu e vorbă în vânt, chiar aÈa este, în asta constă tot secretul &#8211; este <em>să fiu atentă la copilul meu</em>. Asta mi-a spus, la câteva zile după naÈterea puiului meu de om, o minunată doctoriÈă neonatolog Èi pediatru, căreia de atunci Èi până astăzi îi mulÈumesc continuu.</p>
<p>Toate stângăciile (nu Ètiam nici să-mi Èin copilul în braÈe, îmi tremurau mâinile de emoÈie, îmi notam orele de alăptare, credeam că trebuie să fac grafice, mă lovise amnezia, mă credeam cumva lobotomizată), toate îngrijorările Èi întrebările mele (<em>da’, doamna doctor, de unde Ètiu cât să&#8230;? da’, doamna doctor, cum o să&#8230;, dar dacă&#8230;?</em> etc. ) i se vor fi părut comice sau ridicole Èi, în mod cert, din categoria drobului de sare de pe sobă, dar Èin minte că mi-a vorbit tot timpul cu muuultă răbdare, sunt sigură că era obiÈnuită cu fricile de toate felurile Èi mărimile care-i traversează mintea unei mame la primul copil, în general, Èi pe aceea a uneia în prag de depresie <em>postpartum</em>, în special. Èin minte Èi că a mai zis (cu un zâmbet care se traducea prin <em>CredeÈi-mă că Ètiu ce zic</em>): <em>„Mamele instruite sunt cele mai speriate mame. Iar între ele, mamele profesoare Èi mamele doctoriÈe sunt culmea a ceea ce se numeÈte o mamă speriată, sunt speriate de bombe.”</em> A zâmbit iar, bun Èi încrezător, Èi a adăugat: <em>„Nu vă mai gândiÈi la ce aveÈi de făcut. Nu vă mai gândiÈi la nimic, de fapt. Tot ce aveÈi de făcut este doar să fiÈi atentă la copil. Atât. O să vedeÈi. O să ÈtiÈi tot ce trebuie să ÈtiÈi. Copilul o să vă înveÈe.” </em></p>
<p>Nu Ètiu cum mă voi fi uitat atunci la doamna doctor, presupun că orb Èi tâmp, îmi amintesc doar că, deÈi înÈelesesem ; cuvintele, nu-mi dădeam seama în ruptul capului ce voia să spună. Aveam un raft întreg de cărÈi de puericultură <em>and stuff</em>, îmi notasem conÈtiincios, cu câteva zile în urmă, tot ce dezbătusem cu o prietenă profesor universitar despre <em>elevare Èi obnubilare de sine prin maternitate sau despre starea paradoxală provocată de exerciÈiul alăptării &#8211; cauze, efecte Èi consecinÈe, grade diferite de amnezie</em> etc. etc. ; – Èi-mi venea mereu să întreb, cu sufletul la gură:.. ;<em>Èi cum o să fac dacă se-ntâmplă să&#8230;</em> ?</p>
<p><em>Asta nu înseamnă, fireÈte, </em>mi-am zis atunci,<em> că trebuie să-l cresc „după ureche”</em>, cum îmi tradusesem eu iniÈial ce-mi spusese specialistul în neonatologie Èi pediatrie, <em>poate doar dacă ai, Ètiu Èi eu, auz absolut, i.e. o intuiÈie imbatabilă Èi ireproÈabilă</em>, Èin minte că-mi începusem solilocviul generat de vorbele doamnei doctor. FireÈte că nu însemna asta, ci însemna să ai ochii Èi urechile deschise tot timpul la toate sunetele Èi la toate chipurile-i, să prinzi Èi să-i înÈelegi cea mai fină reacÈie, să-Èi reglezi acordajul continuu Èi din mers. Să fii atent la copilul tău înseamnă că înveÈi de la el cum să-l ajuÈi. Asta am aflat atunci Èi voi fi aflat de atunci până azi continuu.</p>
<p>În timp, mi-am dat seama (aplicat, cu asupra de măsură) ce a vrut să spună. Evident că nu îmbraci copilul mai gros decât te-ai îmbrăca tu (doar pentru că e mai mic nu înseamnă că-i e mai frig), evident că plânge dacă a alunecat din scaun tocmai când voia să vadă <em>znamenia</em> aia sau ce-o fi ea, evident că dacă plânge există un disconfort, trebuie doar să-l cauÈi, îl vei găsi doar când nu mai eÈti în panică, ci liniÈtită (ooo, Èi ce greu e să înveÈi să fii liniÈtită, Ètiu foarte bine), evident că dacă eÈti stresată sau nervoasă îÈi preia instantaneu starea etc. etc., sunt sigură că ÈtiÈi foarte bine ce spun.</p>
<p>Mi-au ieÈit toate din ce în ce mai bine când mi-am zis că eu, înainte de toate, sunt mamă Èi abia apoi toate celelalte. Asta a însemnat că tot ce Èinea de nevoia copilului meu – de la a ne juca împreună pe vremea când de-abia învăÈase să spună <em>r </em>Èi-l peste tot, pe vremea lui <em>„baraur cororat”</em>, de pildă, până la a alegerea facultăÈii de peste ani (când mi s-a oprit pentru o secundă respiraÈia când am conÈtientizat că va fi departe, dar m-am recompus Ètiind că, dacă îÈi doreÈte atât de tare înseamnă că va avea Èi puterea să o facă) – a venit întotdeauna pe locul întâi în listele mele de <em>to-do</em>-uri diurne sau nocturne, estivale sau hibernale, apropiate sau îndepărtate, de pe toate listele din toate vremurile, fără excepÈie Èi fără pauze.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Asta înseamnă că te trezeÈti când e nevoie, nu când vrei – Èi culmea, nu te supără deloc -, că înveÈi să găteÈti/te joci/ glumeÈti/ povesteÈti cu Èi pentru copilul tău, că îÈi faci programul în funcÈie de programul lui (găseÈti o cale sau o compensezi cumva), că lucrezi la a avea obiceiuri comune (ceva ce vă face plăcere să faceÈi împreună, noi pe ale noastre le numeam „aventuri’, bântuiam o zi întreagă în locuri care au început să devină ale noastre) sau „glume interne”, Ètiute doar de voi, că înveÈi să nu Èipi când te sperii (o, cât e de greu, dar, odată ce vezi cât de uÈor înÈelege când eÈti calmă, Èi-e ruÈine de tine să te mai enervezi) Èi că nu proiectezi în el nevoile, visele Èi mai ales fricile tale, că ai răbdare să asculÈi ce vrea să-Èi spună, Èi uneori vrea să-Èi spună fix când e dus la culcare sau în miez de noapte, când tu vezi bine că nu era (doar) un truc de amânare, ci (vezi limpede, chiar dacă nu-i explici asta, ci îi spui altele, ca să înÈeleagă, să nu fie deprimat sau confuz sau nervos) o întreagă problemă de stimă-de-sine la vârsta (pre)adolescenÈei, că Ètii ce ritm de somn Èi de trezie are chiar Èi atunci când e departe, că ÈtiÈi să vorbiÈi Èi, indiferent de ce îÈi spune, înveÈi să reacÈionezi. Ca o mamă. Cu înÈelegere, cu încredere, fără să te enervezi (ai răbdare, trebuie să fie o motivaÈie pentru care solicită ceva, dacă îÈi pierzi cumpătul, se va retrage, nu va mai vorbi, îl contrariezi, îl faci să se piardă).</p>
<div id="attachment_5881" style="width: 778px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-5881" class="wp-image-5881 size-large" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/01/50878279_350138532239771_4067428484232773632_n-768x1024.jpg" alt="" width="768" height="1024"><p id="caption-attachment-5881" class="wp-caption-text">Daria, fiica Oharei Donovetsky. Foto din arhiva autoarei.</p></div>
<p>În timp, mi-am dat seama că sfatul doctoriÈei minunate m-a ajutat să înÈeleg că a fi mamă înseamnă să fii lângă copilul tău – cu trup Èi suflet, cu mintea, cu toate canalele deschise pe toate lungimile de undă – în orice moment. Se dezvoltă astfel un fel de simbioză subtilă Èi nevăzută, dar foarte prezentă, aproape palpabilă, prin care începi să-Èi percepi copilul (ce vrea, ce-l supără, ce-i place, ce-Èi doreÈte, ce intenÈii are etc.) fără vorbe uneori, pe deasupra lor deseori, astfel încât ajungi să Ètii, cu toate simÈurile Èi cu toate straturile minÈii tale de mamă, cum îi e copilului tău. Èi nu numai când e mic, ci mereu.</p>
<p>Convingerea mea e că îÈi cresc câteva perechi de antene invizibile pentru ochiul fizic &#8211; dar vizibile într-o lumină care se cheamă iubire de mamă -, care se întind peste orice fel de spaÈii, peste orice fel de oameni, peste orice fel de situaÈii, pe care nici măcar nu cred că trebuie să le Ètii în amănunt – nu cred că e bine să soliciÈi detaliile oricărei poveÈti care i se întâmplă, e suficient ca puiul tău să aibă sentimentul revigorant că tu eÈti cu el, Èi nu pe acela sufocant că-i sufli sau că-i gâfâi în ceafă. Orice urmă de disconfort sau de suferinÈă sau de neliniÈte, dar Èi semnul oricărui confort sau al bucuriei sau al mulÈumirii se vor vedea imediat pe chipul sau în vorba puiului de om, se vor putea citi imediat de ochiul unei mame atente nu numai la semnele vizibile, dar Èi (sau mai ales) la cel invizibile, perceptibile doar cu simÈurile de mamă.</p>
<p>Èi atunci când îi dai drumul în lume trebuie să o faci cu încredere (va avea Èi el dacă ai tu), fără să stai cu sufletul la gură (înveÈi să poÈi, ca să poată Èi el), fără să intri în panică (asta ca să nu o facă Èi el), fără să ceri amănunte despre fiecare pas Èi fiecare respiraÈie sau îmbucătură (mai scapi un „Ai mâncat azi?” sau un „Să ai grijă de tine, da?”, dar Ètii că eÈti în afara Èinelor, ei, nu poÈi fi mereu zmeieÈte de echilibrată, tu ai întreba despre tot Èi toate, dar nu poÈi, nu vrei să-l încarci Èi cu grija îngrijorărilor tale).</p>
<p>Vrei (Èi aÈa cred că e bine) să nu-l sufoci, să nu-l contrariezi (la urma-urmei, nu eÈti „cea mai bună prietenă”, de ce ai vrea să fii, doamne-păzeÈte, fii mama, atât, e atât de frumos Èi atât de greu Èi de uÈor totodată).</p>
<p>AI încredere. În tine, în voi. <em>Ai fost atentă</em> la copilul tău tot timpul, l-ai învăÈat bine de tot, Èi l-ai învăÈat Èi pe el lecÈia asta a iubirii care leagă suflete, aÈa că Ètii deja cum îi e, chiar Èi fără vorbe. Ètii cu toată fibra ta de mamă, cu o stare de o rară Èi de neegalat altfel vibraÈie, că dacă e bine, eÈti Èi tu bine. ExerciÈiul e îndelungat, aveÈi practică deja. De pe vremea când el îÈi prelua în oglindă toate stările, mai Èii minte? Antenele tale se întind nevăzute, peste toate spaÈiile Èi peste toÈi semenii, să-l protejeze mut. Dacă tu eÈti bine, atunci Èi el e bine.</p>
<p>Dacă el Ètie Èi simte asta, va avea putere să mute munÈii din loc. Antenele noastre îi ajută să-Èi mute munÈii lor.</p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/ohara-donovetsky-invatam-sa-mintim-in-scoala/"><strong>ÎnvăÈăm să minÈim în Ècoală?</strong></a>, de aceeaÈi autoare.</p>

<p></p>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Ohara Donovetsky' src='https://secure.gravatar.com/avatar/92d260f2f0d6cb5ca4c1501c3f7afee1dc87ae6414e314f6ceb0c2676fd77e71?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/92d260f2f0d6cb5ca4c1501c3f7afee1dc87ae6414e314f6ceb0c2676fd77e71?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/ohara-donovetsky/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Ohara Donovetsky</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#111;&#104;a&#114;&#097;_&#100;on&#097;&#064;y&#097;&#104;oo.&#099;&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>