<div class="kvgmc6g5 cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql ii04i59q">
<div dir="auto">Dl. prof. <a href="https://www.facebook.com/ionescu.ion.98" target="_blank" rel="noopener"><strong>Ion Ionescu-Bucovu</strong></a> ne vorbeÈte, într-o postare pe pagina de Facebook, despre UNICUL FIU AL LUI ION CREANGĂ. O poveste extrem de interesantă, istorisită cu talentul unui mare pasionat de literatură.</div>
</div>
<div class="cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql o9v6fnle ii04i59q">
<div dir="auto"><strong>CONSTANTIN CREANGĂ (1860-1918)</strong></div>
</div>
<div class="cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql o9v6fnle ii04i59q">
<div dir="auto">Părăsit de mamă şi crescut doar de tată, începând cu vârsta de şase ani, băiatul lui Creangă a fost înscris la şcoala militară într-un moment de mare cumpănă din viaţa scriitorului. <a href="https://bel-esprit.ro/nu-se-cunosc-exact-detaliile-mortii-lui-creanga/" target="_blank" rel="noopener"><strong>Ion Creangă</strong></a> tocmai fusese dat afară din rândul clerului şi din învăţământ. Ca să supravieţuiască fusese nevoit să-şi deschidă un debit de tutun în centrul Iaşilor, debit ajuns să fie administrat, câţiva ani mai târziu, de fratele lui, Zahei.</div>
<div dir="auto">Şcoala militară avea avantajul că era gratuită şi promitea pentru micul Constantin o carieră profesională respectabilă, lipsită de grija zilei de mâine, în rândurile Armatei Române. Mult timp mai târziu, băiatul avea să povestească felul deloc democratic în care tatăl său hotărâse să-l înscrie aici: &#8222;<em>Militar am fost pentru că aşa a voit tata. (…) Era el cum era cu alţii, dar cu de-ai lui, de-ai casei şi de-alde mine mai ales, pleosc una peste gură! Şi n-aveai cui te plânge, grevele nefiind încă inventate pe-atunci. Şi-apoi, la drept vorbind, şi mie îmi sfârâia inima după tesac şi epoleţi&#8221;</em>.</div>
<div dir="auto">Zgomotul armelor a continuat să-l seducă pe Constantin şi dincolo de vârsta copilăriei, după ce se familiarizase bine cu educaţia militară.</div>
<div dir="auto">În timpul Războiului de Independenţă – când tatăl său scria basmul &#8222;Harap Alb&#8221; şi suferea una dintre primele crize de epilepsie – Constantin a mers să lupte pe frontul româno-ruso-turc, fără să spună nimic acasă, deşi era minor şi nu putea hotărî înrolarea pentru el însuşi. Aflând, într-un târziu, de iniţiativa fiului său, speriat, Creangă a apelat la unul dintre prietenii săi de la <strong>Junimea</strong>, <strong>Petre Carp</strong>, care, intervenind pe lângă primul ministru Ion Brătianu, a reuşit să-i demobilizeze băiatul.</div>
<div dir="auto"><strong>Constantin Creangă</strong> a absolvit şcoala de ofiţeri în 1879, cu gradul de sublocotenent. Între 1883 şi 1885, graţie sprijinului acordat de tată, a ajuns să înveţe la Viena şi la Bruxelles, la Şcoala Superioară de Geniu şi la Şcoala de Stat-Major.</div>
<div dir="auto"><img class="aligncenter size-full wp-image-41374" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/07/294486264_5603728139638820_357622024858223192_n.jpg" alt="" width="526" height="636" /></div>
<div dir="auto">Pe vremea când încă era elev la Bucureşti, <strong>Ioan Slavici</strong> îi urmărea îndeaproape situaţia şcolară şi primea aceste rânduri de la Ion Creangă: &#8222;<em>Nu ştiu dacă Creangă al meu învaţă sau se lasă pe-o ureche</em>&#8222;.</div>
<div dir="auto">Pradă viselor întreaga tinereţe, Constantin avusese planuri de înscriere la <strong>Facultatea de Arhitectură din Viena</strong>, voia să breveteze dispozitive mecanice, se îndrăgostea până peste cap, se detaşa cu uşurinţă de femeile pe care le iubea şi avea, drept singură constantă a vieţii sale labirintice, lipsa acută de bani.</div>
<div dir="auto">Obişnuind să se plângă de avariţia tatălui, în decembrie 1878, Constantin l-a determinat pe Eminescu să-i scrie aceste rânduri lui Creangă: &#8222;Nu ştiu dacă ai cauze deosebite de nemulţămire împotriva lui fiu-tău, dar oricare ar fi acelea te rog să le treci cu vederea şi să-i trimiţi din când în când parale pentru trebuinţele lui estraordinare&#8221;. E unica scrisoare care s-a păstrat dintre cele trimise de <a href="https://bel-esprit.ro/mai-cititi-l-pe-eminescu/" target="_blank" rel="noopener">Mihai Eminescu</a> lui Ion Creangă şi ea vorbeşte despre tensiunea financiară dintre tată şi fiu.</div>
<div dir="auto">Deşi adolescenţa lui Constantin a fost marcată de cereri disperate de bani, în momentul morţii tatălui, fiul a dat dovadă de o generozitate pe care purtarea lui de până atunci nu o anticipase. A donat toate economiile găsite în casa povestitorului, 30.000 de lei, unui comitet editorial care s-a ocupat de publicarea primei ediţii a operelor complete ale lui Ion Creangă – ale lui Ioan Creangă, mai precis &#8211; carte apărută în 1892.</div>
<div dir="auto">Nora lui Ion Creangă era aromâncă. Când tatăl lui încă mai trăia, în 1884, uitând cu desăvârşire pasiunea pentru celelalte femei, Constantin s-a îndrăgostit de domnişoara <strong>Olga Pătru</strong>, o fată cu zece ani mai tânără decât el.</div>
<div dir="auto">Aceasta era fiica unor macedo-români care imigraseră din Salonic, trăiau în Brăila şi ajunseseră să atingă prosperitatea datorită comerţului cu mărfuri coloniale care le soseau cu vaporaşul pe Dunăre. Căsătoria dintre cei doi s-a încheiat în 1886, când mireasa avea 16 ani, iar doi ani mai târziu, în 1888, a venit pe lume primul nepot al lui Ion Creangă, Laetitia &#8211; născută în Italia, la Torino, şi botezată după o prinţesă a Casei de Savoia. Căsătoria s-a încheiat cu un divorÈ, după care Constantin s-a recăsătorit, ulterior divorÈând din nou.</div>
</div>
<div dir="auto"><strong>Finalul unei existenÈe tumultuoase </strong></div>
<div class="cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql o9v6fnle ii04i59q">
<div dir="auto">După moartea tatălui său, în anul 1889, Constantin Creangă devine căpitan, dar se întoarce la cele pământeÈti, mai aproape de buzunar: îşi deschide un birt Èi vinde băutură şi ţigări la colţ de stradă. Pune chiar de o mică fabrică de foiÈe de Èigări Èi îÈi face propria reclamă: „<em>Ori fumaţi hârtia Creangă, ori daţi dracului tutunul”. </em></div>
<div dir="auto"></div>
</div>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Ion Ionescu-Bucovu' src='https://secure.gravatar.com/avatar/b208fd22a8074b3d9656d5176536726a132be117d58e592eecb87221ebe84058?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/b208fd22a8074b3d9656d5176536726a132be117d58e592eecb87221ebe84058?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/ion-ionescu-bucovu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Ion Ionescu-Bucovu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:t&#099;&#115;&#064;&#121;a&#104;oo&#046;&#099;om" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>