<p><img class=" wp-image-9617 alignleft" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/05/51304377_2619642831408733_3063504493250347008_n-e1557056151787.jpg" alt="" width="286" height="286">NANA IRINA<br />
(în amintirea celor dragi care nu mai sunt)<br />
Dragă îmi era bisericuÈa din deal! Era ascunsă în pâlcul de salcâmi înalÈi alăturea cu Èintirimul. Lângă biserică, vis-a-vis, locuia sora mamei, nana Irina. Mă pornisem dimineaÈa devreme, aveam de făcut o bună bucată de drum până la ea. Mă pregătisem bine, de parcă, aveam de făcut o călătorie lungă, departe de casă. În faÈa porÈii am privit în josul uliÈei. UliÈa s-a lărgit vizibil, toată s-a luminat! La fântâna Anetei, peste drum de casa noastră, m-am oprit o clipă, am închis ochii- senzaÈia de bine pe care o simÈeam la fântâna din vecini era de neegalat. Oriunde m-aÈ fi aflat în lume purtam cu mine imaginea fântânii din faÈa casei părinteÈti. Ulucul cioplit în piatră poroasă, aÈezat pe două pietre de moară a rămas intact în ciuda trecerii timpului. A venit de peste veacuri până la mine ca un simbol al perenităÈii, încă de pe vremea bătrânului moÈ Andrei, fratele bunicului de pe tată. ConÈtiinÈa apartenentei la neamul meu, la rădăcinile mele, la moÈul Andrei despre care am auzit vorbindu-se în casă îmi dădea o libertate interioară pe care o conÈtientizam intuitiv. Eram cine eram.<br />
Am trecut drumuÈorul îngust, pe dreapta înălÈat sta bine îngrijit harmanul lui Chirila Èi a ParaschiÈei, sora lui. La gard, vorbind cu lumea care trecea pe drum, o găseai adesea pe Zanovica cu broboada legată în pălărie. Am trecut prin larma câinilor lui Juc Èi mai jos era aÈezată proprietatea nanei Fenia, o rusoaică venită să locuiască în sat la noi. Nana Fenia, căci mi-a fost naÈă de botez, cumpărase înainte de război o făbricuÈă de făcut lâna. Surprinzător, fabrica a funcÈionat Èi în perioada sovietică. I-am purtat numele nanei Fenia, deÈi unii copii râdeau de numele meu. Naghina lui Dumitru Èurcanu, de-o samă cu mine, Èi-a botezat capra cu numele meu. Când mă întâlneau pe drum băieÈeii îngânau un refren: fegna, fonia, fignia. „Mamă, de ce nu mi-ai pus Èi mie un nume ca la toată lumea- Maria sau Ileana? Că nici măcar nu suntem neamuri cu ea!” „Dar ce are, că mie îmi place: FeniuÈa, sună frumos!” La un asemenea argument nu aveam alta de făcut decât să accept situaÈia dată. Îmi închipuiam cum ar fi să mă numesc altfel, de-o vorbă, Liubovi, cum se mai întâlneau nume ruseÈti prin sat pe la noi. Din faÈa porÈii nanei Fenia, la câteva zeci de paÈi se întindea „râpa” în limbajul nostru cotidian, dar râpa avea un nume: râuleÈul Cilighidra, era trecut pe hartă. Am luat-o în sus, tot pe malul râpei, până am ajuns la punte. Puntea din lemn, îngustă, cât să treacă un om. Privită de pe punte apa se vedea întotdeauna tulbure. În acest loc se înecă cu mulÈi ani în urmă un <a href="https://bel-esprit.ro/audrey-hepburn-pentru-copilul-din-noi-toti/">copil</a>. Plouase tare, apele învolburate se revărsară peste tot, rupseră puntea cu băieÈelul ce se uita curios în jos. Apa l-a luat, l-au găsit hăt departe, în josul satului, spre iaz. Fantalul e puÈin mai sus. Acolo am băut apă rece ca ghiaÈa. Ca întotdeauna. Caii satului erau adăpaÈi Èi răcoriÈi tot la fantal- izvorul a fost Èi este o binecuvântare din cele mai vechi timpuri. Pe stânga fantalului locuiau niÈte neamuri de-ale tatei, iar nea Vasile, feciorul lor, în aceeaÈi zi avea să ne facă niÈte fotografii. Am cotit la dreapta, ulicioara îngustă trecea printre harmane cu vii, pe margini creÈteau pomi fructiferi.</p>
<div id="attachment_9618" style="width: 610px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-9618" class="size-full wp-image-9618" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/05/53754238_2673736812666001_1114378893294305280_o-e1557056373711.jpg" alt="" width="600" height="800"><p id="caption-attachment-9618" class="wp-caption-text">Pictură originală Fenea PetruÈ-Munteanu</p></div>
<p>Lângă Ruben harmanele se înalÈă brusc. Cătina deasă Èinea de gard- se lăsa mult în jos, dând răcoare drumului care urca înspre bisericuÈa distrusă. Era un loc plin de mister acolo! În acel loc o revăd pe mama tânără. Adesea ne povestea o întâmplare din tineretea sa. Se întorcea din deal de la nana Irina, sora ei mai mare -se înnoptase de-a binelea Èi ea se grăbea spre casă. Văzu o arătare albind ce se asemăna cu un cârlan. Făcu paÈi timizi să-l înconjoare să poată trece- cârlanul se dă înspre ea. Încercă să-l evite, dând să treacă pe cealaltă parte a drumului, cârlanul se luă după ea. „Este el, cornoratul!” -hotări repede mama. Èi începu a-Èi face semnul crucii cu limba Èi a se furiÈa pe lângă arătarea albă. După care fugi cât de tare putu! O văd aievea cât de frumoasă era! SubÈire ca o trestie Èi blândă ca o poveste era mama mea. Èi avea umor. Încă puÈin Èi iată, am ajuns la gardul nanei Irina, în pantă. Am urcat pe cărăruÈa ce se rotunjea, luând forma harmanului Èi am ajuns la poarta lungă Èi joasă bătută în câteva scânduri, în formă de „x”. Ca la jocul cu aÈa. ÎnfăÈuram o aÈă înnodată în jurul palmelor la o distanÈă anumită. Cu degetul mijlociu trăgeam aÈa după deget Èi cu celălalt deget mijlociu făceam la fel. Mai băgam aÈa o dată pe de desubt cu amândouă mâinile Èi scoteam aÈa care semăna leit cu poarta nanei Irina. Am mutat puÈin poarta cât să trec Èi am găsit ograda toată strălucitoare, nana îmi surâdea de lângă bordeieÈ.<br />
Vis-a-vis cu poarta nanei sta de vreo două secole gardul din piatră înnegrit de vreme, dincolo de gard salcâmii bătrâni, viguroÈi ascundeau biserica noastră, cea care a rămas pentru mult timp doar cu numele de biserică- fusese distrusă din ordinul autorităÈilor sovietice de curând instalate. Umbrele salcâmilor dădeau multă răcoare. În ograda bisericii odihneÈte un strămoÈ, neam după tată, fratele bunicului. Pe crucea veche de pe mormânt încă se mai văd urmele scrisului. PoÈi silabisi: Vasile Munteanu, ctitorul bisericii din sat, construitor de biserici. Dacă biserica a fost distrusă, mormântul, în schimb, a rămas intact. Fratele meu Vasile a preluat numele strămoÈului nostru, aÈa cum se proceda pe la noi din tată în fiu.</p>
<div id="attachment_9619" style="width: 610px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-9619" class="size-full wp-image-9619" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/05/47579159_2512870305419320_2707180700565504000_o-e1557056474708.jpg" alt="" width="600" height="400"><p id="caption-attachment-9619" class="wp-caption-text">Pictură originală Fenea PetruÈ-Munteanu</p></div>
<p>În ograda nanei Irina, sora mamei, peste tot se vedeau treuci cu apă de băut -pentru boboci, pentru câîne, pentru găini; scăuieÈe minuscule cu trei picioare; plitiÈoara de vară unsă cu lut la care îÈi fierbea mămăliga sau terciul pentru păsări. Totul era vechi la nana. Neavând bărbat, murise în război- nana se lipise cu cele trei fete ale ei de un văduv cu vreo douăzeci de ani mai mare decât ea, Petrea Batâr. Murise Èi el demult, aÈa că nana Irina se gospodărea singură. Era o <a href="https://bel-esprit.ro/ce-face-o-femeie-manierata/">femeie</a> liniÈtită. „Las că-i bine!” zicea împăciuitoare. Casa pe care o moÈtenise de la bătrânul moÈ Petrea era acoperită cu stuf, aÈa cum era o dată. Primăvara devreme o văruia, îi dădea întotdeauna o nuanÈă albăstruie, cu brâie negre. Pe ferestrele vopsite în albastu cobalt înfloreau o mulÈime de muÈcate cu florile rosu-aprins. Beciul cu uÈile din lemn vechi-străvechi erau sure de atâta amar de vreme. Pe la colÈuri de poiată, sub acoperiÈ erau bătute cuie mari în care nana atârna obiectele trebuincioase la casa omului- un lanÈug de agăÈat căldarea, de pus o lampă cu gaz ruginită, un ulcior plin cu seminÈe sau altceva.<br />
RâÈniÈa era instalată pe un scaun înalt -te aÈezai comod să râÈneÈti boabe la puiÈori . Nana scotea pui primăvara devreme, îi Èinea lângă ea, la cald. Îi mergea nanei la găini! CloÈtile cădeau una după alta, aÈa că nana avea mai multe rânduri de pui. „Ia, dă-mi Èi mie, lele, o cloÈcă! Mie încă nu mi-a picat nici una”- îi zicea mama Èi nana nu a refuzat-o nici o dată!</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<div id="attachment_9620" style="width: 586px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-9620" class="size-full wp-image-9620" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/05/28279167_2060091637363858_5103274643976510368_n.jpg" alt="" width="576" height="960"><p id="caption-attachment-9620" class="wp-caption-text">Pictură originală Fenea PetruÈ-Munteanu</p></div>
<p>Primăvara când am stat la sfat cu nana Irina mi-a rămas în memorie ca o legendă. Venisem cu Èevaletul, cartoane Èi pânză pentru pictură. Era înainte de PaÈti. Pe sfoară, întinse la vânt se legănau Èoalele de terfe Èesute de ea. O nepoată de-a ei tocmai venise în vizită, îmbătrânită Èi ea înainte de vreme. Îmbrobodită cu o Èalincă groasă, peste bluza împletită grosolan avea o jamcă neagră, fusta lungă, în picioare Èosete împletite din lână Èigaie băgate în caloÈi. Cu lacrimi în ochi îmi zise: „Da tu Ètii că noi suntem neamuri apropiate, chiar de ne vedem rar?!” Èi începu a o boci pe maică-sa, care era vară dreaptă Èi cu mama. Èevaletul deschis în picioare, eu cu pensulele în mână mă oprii. Nana îmi Èopti, că bărbatu-său când se îmbăta o batea. Primăvara era friguroasă, cu soare ce lumina zgârcit. Nana ne îndemnă să ne aÈezăm în bordeeÈ, mai la dos. Mie îmi aduse un halat mare Èi gros, Èi o broboadă de lână cu care mă învălucii. Îmi era bine. A coborât nana în beci Èi scoase un ulcior cu vin roÈu de casă. Apăru de niciunde badea Vasile, cu aparatul de fotografiat. Ne-a făcut câteva poze cu nana, cu Maria, nepoată-sa Èi cu Èoalele puse la vânt pe sfoară. Era un moment prielnic să ridic paharul plin în cinstea fericirii Èi tinereÈii mele. Eram bolnavă de optimism. Într-una dintre fotografii apăru Èi biserica noastră cea fără de cruce arătând ca o pasăre mare pleoÈtită. Printre crengile salcâmilor apărea stingheră Èi aproape neagră.<br />
Nana iubea caprele, avea câte trei –patru capre de lapte, altele două- trei căpriÈe tinerele Èi, neapărat, Èinea la casă un Èap. Era cel mai frumos dintre toate vietăÈile nanei! Partea anterioară era albă iar cele câteva smocuri negre la ochi îl făcea bizar Èi simpatic. Partea posterioară însă era neagră de tot. În acea primăvară tocmai fătaseră caprele ieduÈi ce săltau sprinten prin ocol. Îmi instalasem Èevaletul în faÈa poieÈii Èi încercam să prind frumuseÈea molcomă de la casa nanei. Acolo mâncam, acolo lucram, acolo dormeam. Îmi era drag să locuiesc cu ea Èi pentru că era frumoasă, înaltă Èi blajină, aÈa cum erau toÈi cei din familia lor: bâtu, mama, fraÈii Èi surorile, toÈi bătrâni, toÈi albi. Nana Irina imi povestise din viaÈa ei de fată tânără. La 16 ani s-a apropiat de părinÈi Èi le-a zis clar: „Tată, mamă, vreau să mă mărit cu a lui Cernenco!” A zis Èi a făcut. Imediat după nuntă s-au pus la casa lor. Dar au venit vremuri grele, exodul satelor, împrăÈtierea oamenilor prin lume Èi nana a ajuns la FrumuÈica Veche, sat vecin cu FrumuÈica Nouă căreia i-a rămas doar numele. Tragerile din poligon au distrus tot, numai numele i-a rămas!<br />
Casa nanei era mică. Intram într-o tindă, în stânga o cameră de locuit cu sobă, în dreapta casa mare cu sofaua lungă, niÈte mobile vechi bine păstrate, păretare cum se purta o dată. Scaunul lung era făcut pentru eventualitatea unei nunÈi sau a unei morÈi ca să poată Èedea mai multă lume. ÎÈi mai făcuse o odăiÈă în fundul tindei, mică Èi îngustă, cât să încapă un pat din lemn. Ferestruica era de vreo două Èchioape cu ceasul care ticăia paÈnic. Parcă eram înt-o chilioară! Mai făcuse nana o plită în care iarna ardea focul aproape toată ziulica. OdăiÈa fiind mică se încălzea repede. Acolo îÈi petrecu ultimele zile bunicul Ioan. După ce satul lor de baÈtină, FrumuÈica Nouă, fusese ras de pe faÈa pământului de către trupele ruseÈti, el nimeri să locuiască la Borodino, în casa unui colonist german, la vreo 20 de km de satul nostru. Tot la Borodino locuia Èi Timofei, cel mai mic dintre fraÈi. Bâtu Ioan a avut o viaÈă lungă. Când simÈi că se apropie sfârÈitul se rugă de fecior să-l aducă să moară la FrumuÈica Veche, lângă fete. În acele zile toÈi cei dragi erau la căpătâiul lui. Era un dute- vino continuu. Stăteam Èi eu lângă bunelul meu, cel pe care îl vedeam rar. Alături de mine Èedeau tata, mama, nana Irina, Dochia fata ei- era îngustă chilioara, dar încăpeam cu toÈii- eu Èi pisica pe jos, Dochia în genunchi, mama cu colÈul brobozii la ochi a jale, Èedea lângă bunel, tata cu sticla în mână, cinstindu-Èi neamurile, măsuÈa rotundă mică Èi ea cu mămăliguÈa galbenă aburindă în mijloc, brânza Èi tochitura. De-asupra patului tare în care sta întins bunelul, agăÈată într-un cui abia se întrezărea icoana miÈcătoare de la opaiÈul aprins de la candelă. Era împodobită cu Ètergar Èesut în casă, cum era obiceiul, Èi cu busuiocul nelipsit pe laturi. Bunelul alb ca un giulgiu era în toată plinătatea minÈilor. Mi-a rămas întipărită adânc în memorie atmosfera aceea de liniÈte Èi pace când îl petreceam pe bunicul pe ceea lume.<br />
Pe nana o găseam adesea, torcând împreună cu Nastasica lui Mardari, o bătrânică veselă, scurtă, greoaie Èi albă toată, la chip Èi la cap. Rochia era aproape albă decolorată de la atâta purtat. Se aÈeza pe un scăunel vechi cu furca de tors subÈioară. Trecea firul de tors pe după creanga salcâmului, alături nana Irina, Èi ea cu furca subÈioară, cu zâmbetul larg pe buze torceau la umbra salcâmilor vechi- străvechi, bătrâni Èi ei, dar cu frunza proaspătă Èi florile albe înmiresmate de atâta primăvară. Dincolo de gard salcâmii din jurul bisericii dărâmate înfloreau Èi ei de parcă viaÈa din satul din vale ar fi fost numai lapte Èi miere, pace Èi înÈelegere.<br />
Primăvara în care am trăit la nana a fost de neuitat. Caprele cu pete mari de alb pe partea anterioară, ieduÈii cei săltăreÈi, salcâmii înfloriÈi din ogradă –m-am integrat în toată viaÈa simplă a nanei. Trăiam o viaÈă care se depărta încet, dar sigur- momentele acestea sfinte le treceam prin fibrele emoÈiei mele, mâinile mă trădau cu tremurul lor abia vizibil. TuÈele pe care le puneam pe carton erau atingeri de nerv, pe lângă slăbiciunea adusă de primăvară&#8230; Începuse să mă doară capul. „Te-a deocheat careva! Ia, vino in casă să te descânt!” M-am întins în pătuÈul în care îÈi dăduse duhul bunicul! Aduse un Ècalic cu aghiazmă, mă stropi de mă spălă bine pe faÈă, pe părul împletit în coadă. Începu descântecul. Nana îmi puse semnul pe frunte, cele câteva cuvinte magice le rosti în Èoaptă. Am auzit doar sfârÈitul:<br />
„&#8230;Èi a rămas&#8230; cutare&#8230; curată, lumânată,<br />
Ca argintul strecurat.<br />
Descântecul i-al meu,<br />
Leacu-i de la Dumnezeu”.<br />
Durerea nu trecuse, acum Ètiu de ce. Acele bucurii mărunte pe care le trăiam în ograda nanei Irina erau pentru mine fatale, emoÈiile mă devorau. Eram făcută din nerv, din emoÈie, din sentiment. Singură în cămăruÈa întunecoasă îmi impuneam să alung durerea din tâmple. Descântecul ei ancestral trebuia să dea rezultate- aveam nevoie să-mi confirme valabilitatea modului acela străvechi de a trece prin viaÈă. Venise o nouă generaÈie de oameni, din care făceam parte, o generaÈie care o rupse definitiv Èi iremediabil cu trecutul, deci Èi cu descântecul, Èi cu viaÈa modestă de la Èară, Èi cu psihicul omului. În aceste vremi noi nu era loc pentru trecut, viitorul era un amalgam de nesiguranÈă. Viitorul, de fapt, nu există. Există fiinÈa umană cu toate ale ei. Iar eu mă complăceam încă în viaÈa tihnită de lângă cei dragi. Nu va trece mult Èi toată viaÈa simplă Èi frumoasă din ograda nanei va dispărea ca un suflu.<br />
În acea primăvară avusesem noroc să rămân cu niÈte fotografii în alb-negru făcute de către badea Vasile, fiul Frăsânicăi de lângă fantal, neamuri de-ale tatei. El se retrăsese din oraÈul Odesa la casa părinÈilor săi, după ce aceÈtea muriseră. Fotografia cea mai sugestivă pe care mi-a dăruit-o a fost aceea cu paharul de vin ridicat de o tânără fată cu un zâmbert larg, cel mai frumos zâmbet pe care l-am făcut cuiva. Privesc fotografia în alb- negru de fiecare dată cu o săgetare în inimă, iar bucuria revederii cu mine însămi nu are egal.</p>
<p>Eram curioasă de povestea pe care o Ètiam cu plecatul în America. De la mama auzisem: „E-he, dacă plecam nu mai era nimic la fel! Nu eraÈi nici voi&#8230;” Pentru o clipă chiar m-am bucurat că bunicii mei nu reuÈiseră sa plece, astfel că am putut să mă nasc Èi să scriu despre nana, despre mama, despre sat, despre poligon. Era bunica Maria cea care s-a impotrivit, deÈi caii înhămaÈi la căruÈă cu bagajele toate aÈteptau la poartă. „N-a vrut Èi n-a vrut!”- îmi confirmă nana Irina. Peste numai câÈiva ani, în 1946, august 10, ieÈi Ucazul ca să se înfiinÈeze poligonul- soarta a fost nemiloasă cu ei. Poligonul fu înfiinÈat chiar pe pământurile lor strămoÈeÈti! Aveau să piardă totul. Au pierdut totul. Doar înveliÈul a rămas, trupul acesta de lut Èi de suflet, ascunzând neputinÈa sărmanilor oameni nevinovaÈi.
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:p&#099;&#111;&#110;&#099;urs&#064;&#121;ah&#111;o&#046;co&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>