<p><strong>Alexandru VlahuÈă</strong> rămâne unul dintre cei mai apropiaÈi prieteni ai lui Eminescu, iar prietenia care i-a legat a fost, la fel ca Èi în cazul lui Creangă, una din cele mai statornice. Îl însufleÈea nu numai admiraÈia faÈă de marele nostru poet, dar Èi un sentiment al valorii covârÈitoare pe care el urma să o reprezinte în cultura română, vitregită mereu de ingratitudinea unor detractori care nu suportau concurenÈa. În ultima perioadă de zbucium a celui care va rămâne simbolul culturii noastre naÈionale, VlahuÈă a fost cel care s-a preocupat îndeaproape de soarta lui, demonstrând, cu mijloacele omenescului, faptul că artiÈtii au un alt fel de conÈtiinÈă, mai profundă, mai justă, consonând cu cei din aceeaÈi sferă de preocupări.</p>
<p>Iată ce consemna autorul „României pitoreÈti” despre momentul întâlnirii cu Mihai Eminescu:</p>
<p><i>„Sunt zece ani de când am fost pentru întâia oară la Eminescu acasă. El sta pe atunci în podu Mogoşoaii, deasupra unei tapiţerii, într’o odaie largă în care avea un pat simplu, trei scaune de lemn, o masă mare de brad, cărţi multe ticsite pe nouă poliţă lungi ca de vr’o patru metri, o maşină de cafea pe sobă, un lighean de pământ într’un colţ, ş’un cufăr vechiu; pe pereţi nici o cadră. Poetul era singur, într’un surtuc lung peste cămaşa de noapte. Prietenul care m’a condus îl cunoştea din copilărie, îşi ziceau <strong>tu</strong>. </i><i>Am stat aproape o oră, în care eu n’am vorbit nimic. </i><i>I-am ascultat pe ei discutând asupra unui nou mod de a se măsura iuţeala apelor. </i></p>
<p><i>Sfiicios, mă uitam la Eminescu, şi mi se părea un zeu tânăr, frumos şi blând, cu părul lui negru, undulat, de sub care se dezvălia o frunte mare, palid la faţă, cu ochii adormiţi, osteniţi de gânduri, mustaţa tunsă puţin, gura mică şi’n toate ale lui o expresie de o nespusă bunătate şi melancolie. </i></p>
<p><i>Avea un glas profund, muzical, umbrit într’o surdină dulce misterioasă, care dădea cuvintelor o vibrare particulară, un fluid de vieaţă şi de emoţiune, care uneori te înfioară ca nişte acorduri curioase, neaşteptate. Din ziua aceia am căutat să mă împrietenesc cu el. Mâncam adesea la acelaşi birt, şi multe seri ni le petreceam împreună „vorbind rău de lume” şi fumându-ne dejunul şi prânzul de a doua zi. </i></p>
<p><i>El era pe atunci redactor la ziarul Timpul. Conştiincios şi muncitor peste măsură, de multe ori Eminescu ducea singur greutăţile gazetei. Câte nopţi petrecute cu condeiul în mână! Ş’a doua zi, palid, nepieptănat, plin de cerneală pe degete, c’un teanc mare de manuscrise intra în tipografie, unde rânduia materia, redacta informaţii, făcea corecturi, şi numai sara, când gazeta începea să se vânture la roată, atunci îşi aducea şi el aminte că e trudit şi n’a mâncat nimic în ziua aceea. Îmi pun mâinile la ochi şi trec repede peste acest şir de ani, în care Eminescu şi-a dat cea mai scumpă şi mai nobilă parte din vieaţa şi inteligenţa lui pentru… o mizerabilă bucăţică de pâine. </i></p>
<p><i>Când veneau căldurile nesuferite ale verii, patronii de la „Timpul” plecau toţi pe la băi. Eminescu stătea niclintit în Bucureşti, mistuindu-se şi luptând până la jertfă pentru onoarea şi triumful altora, soldat credincios şi nefericit. Într’o zi m’am dus la tipografie să’l iau ca să mâncăm împreună. L’am găsit făcând corecturi. Era palid şi foarte obosit la faţă. – Uf, nu mai pot, nu mai pot, aş vrea să mă duc undeva la ţară, să mă odihnesc vr’o două săptămâni… – De ce nu te duci? – Dar unde să mă duc? Cu ce să mă duc? Pe cine să las în locul meu?… Asta era pe la sfârşitul lui Maiu. După o săptămână gazetele anunţau că Eminescu a înebunit. „Timpul” rămânea cu cele mai frumoase articole, ce s’au scris vr’odată în coloanele sale, şi cu părerea de rău că pierde un redactor, pe care nu’l mai putea găsi şi fără al cărui condei trebuia să moară. </i></p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-17699" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/01/emi.jpg" alt="" width="564" height="470" /></p>
<p><i>De aici încolo viaţa lui Eminescu, adânc sdruncinată de un lung exces de muncă şi de suferinţi, se scurge ca o agonie grea, penibilă, neînchipuit de dureroasă. Prietenii l’au trimes la Viena. Acolo a fost bine îngrijit, aproape restabilit. După doi ani l’am văzut în Iaşi. Era de o tristeţă şi de o melancolie sfâşietoare, blând ca şi înainte, dar silnic la vorbă, vecinic dus pe gânduri şi lipsit de orice voinţă. </i></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><i>Avea deplina aducere aminte a oamenilor, a lucrurilor şi a tuturor întâmplărilor din urmă. Mă’ntreba cu interes de cunoscuţii lui din Bucureşti, ş’arăta o nespusă milă pentru cei săraci. Apoi iar, ca şi cum şi-ar fi adus aminte de o nenorocire mare, se cufunda în gânduri, şi nu mai spunea nimic câte o jumătate de ceas. Numai îşi ridica ochii din când în când, şi împreunându-şi mâinile ofta de te’neca plânsul: „Of, Doamne!…” </i></p>
<p><i>Şi iar punea ochii în pământ şi tăcea. Avea convingerea puternică că e pierdut, pentru el nu mai e de trăit şi ca într’o zi are să moară de foame. Ideia că n’are cu ce trăi îl chinuia şi zi şi noapte. De multe ori mi-a spus, blând încet, c’un glas ce părea vine dintr’o altă lume: „Tare-aş vrea s’adorm odată, şi să nu mă mai deştept”.</i></p>
<p>Èi poemul pe care i-l dedică, un fel de Memento al legăturii indestructibile dintre spiritele lor:</p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Tot mai citesc măiastra-Èi carte,</strong></em><br />
<em><strong>DeÈi Èi-o Ètiu pe dinafară:</strong></em><br />
<em><strong>Parcă urmând Èirul de slove,</strong></em><br />
<em><strong>Ce-a tale gânduri sămănară,</strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Mă duc tot mai afund cu mintea</strong></em><br />
<em><strong>În lumile de frumuseÈi,</strong></em><br />
<em><strong>Ce-au izvorât, eterni luceferi,</strong></em><br />
<em><strong>Din noaptea tristei tale vieÈi&#8230;</strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Èi te-nÈeleg te simt aproape:</strong></em><br />
<em><strong>Cu-aceeaÈi suferinÈă-n faÈă,</strong></em><br />
<em><strong>Cu ochii gânditori Èi galeÈi,</strong></em><br />
<em><strong>Sătul de trudnica-Èi viaÈă.</strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>A, nu mă mir că Èi se dete</strong></em><br />
<em><strong>O zodie atât de tristă,</strong></em><br />
<em><strong>Că, zbuciumat de-atâtea patimi,</strong></em><br />
<em><strong>RâvneÈti pe cei ce nu există,</strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Èi că potop de negre gânduri</strong></em><br />
<em><strong>Se strâng Èi Èi se zbat sub frunte:</strong></em><br />
<em><strong>Pe veci întunecaÈii nouri</strong></em><br />
<em><strong>Sunt fraÈii vârfului de munte!</strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>O, dacă geniul, ce scoase,</strong></em><br />
<em><strong>Ca din adâncul unei mări,</strong></em><br />
<em><strong>Din fundul inimii zdrobite,</strong></em><br />
<em><strong>Comoara asta de cântări,</strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Nu te-ar fi ars zvâcnindu-Èi tâmpla</strong></em><br />
<em><strong>De flăcările năbuÈite,</strong></em><br />
<em><strong>Ce-Èi luminau ale gândirii</strong></em><br />
<em><strong>ÎmpărăÈii neÈărmurite,</strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Èi de-ar fi fost lăsat prin lume</strong></em><br />
<em><strong>Să treci ca orice om de rând,</strong></em><br />
<em><strong>Ce lesne-ai fi pus frâu durerii</strong></em><br />
<em><strong>Èi răzvrătitului tău gând!</strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Èi cât de fără de păsare</strong></em><br />
<em><strong>Ai fi privit atunci la toate</strong></em><br />
<em><strong>Mizeriile-n cari lumea</strong></em><br />
<em><strong>Ursită-i pururea să-noate!</strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Dar Èi-a fost dat să fii deasupra</strong></em><br />
<em><strong>Acestor inimi seci Èi strimte.</strong></em><br />
<em><strong>Èi tu să-nduri toată durerea</strong></em><br />
<em><strong>Pe care lumea n-o mai simte.</strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Să plângi tu plânsul tuturora&#8230;</strong></em><br />
<em><strong>Din zbuciumul eternei lupte.</strong></em><br />
<em><strong>Să smulgi fulgerătoare versuri,</strong></em><br />
<em><strong>BucăÈi din inima ta rupte&#8230;</strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>S-aprinzi în bolta vremii astri</strong></em><br />
<em><strong>Din zborul tristului tău gând&#8230;</strong></em><br />
<em><strong>Văpaie!&#8230; Ce-o să-i pese lumii</strong></em><br />
<em><strong>Că tu te mistui luminând?</strong></em></p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/prefera-sa-fie-metresa-lui-eminescu-decat-nevasta-unui-print/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Prefera să fie metresa lui Eminescu&#8230;</a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#112;&#099;&#111;&#110;&#099;ur&#115;&#064;y&#097;&#104;&#111;o.&#099;&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>