<p>M-am suit într-un taxi la o oră, de obicei rezonabilă pentru trafic, dar care s-a dovedit a fi de vârf. Aveam de ajuns dintr-o zonă centrală apropiată de Televiziune spre casa mea din Berceni. Èoferul, un munte de om, m-a anunÈat că tot centrul e blocat Èi că ocolim. Am ocolit. În sensul că am ajuns prin Colentina, aproape de Fundeni, Èi de acolo pe la Obor, Èi de la Obor am tot dat roată prin zona Iulia HaÈdeu. După ce am văzut că ne învârtim în cerc mi-a picat fisa că nu e chiar normal ce se întâmplă. Omul era genul pus pe confesiuni. În răstimp de două ore cât ne luase să ajungem la Armenească apucase să vorbească Èi cu jumătate din familie Èi să-mi expună în detaliu bună parte din autobiografie. Am aflat că fusese pugilist Èi că avea un frate geamăn, că avea în custodie o firmă de construcÈii, că bătuse toată Europa Èi chiar Èi Nordul Africii, că trăise în Spania o vreme îndelungată, unde se simÈise cel mai bine. Făcea taximetrie pentru că se simÈea singur, divorÈase, iar băiatul era deja pe picioarele lui. Era felul lui de a socializa Èi de a mai lua un ban. Din când în când, la stop, îmi mai făcea complimente sau se repezea să îmi pupe mâna. Cum însă colegii ”intelectuali” mă tratează ca pe un tovarăÈ de arme, Èi cum nu mai auzisem un compliment de la 1900 toamna, nu mi-am dat seama că omul îmi făcea curte, mi se părea doar bizar. Părea că suferă de un soi de incontinenÈă emoÈională, dar ce m-a surprins a fost că nu m-am simÈit câtuÈi de puÈin jenată. Trăiesc ca la cazarmă printre ”marii gânditori” din anturaj. Din când în când mă mai onorează cu ceva critici Èi remarci maliÈioase, aÈa, ca de la egal la egal. Èoferul pugilist mi-a făcut Èi o dedicaÈie muzicală, ca maneliÈtii. IncontineÈa lui emoÈională nu era chiar de lepădat, la naiba, mi-am zis. Parcă am avea un handicap ceva, de nu mai relaÈionăm decât de pe poziÈii beligerante sau neutre. <strong>De când până când a devenit sângele rece norma de civilizaÈie Èi bună cuviinÈă?</strong></p>
<p> ;</p>
<p><img class="size-full wp-image-16879 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/12/d538135463cb6c8a93b1ea9033b2fe58.jpg" alt="" width="563" height="801"></p>
<p>Am făcut un mic efort să ies din schema de gândire cu ”nu se cade”. Chiar mi-am pus niÈte întrebări. Mintea s-a pus pe rumegat Èi compilat. În ultimii ani nu m-am putut apropia decât de sportivi, pentru că mi-au arătat ceva suflet Èi ceva respect pentru feminitate. Omul mi-a mărturisit că îÈi pierduse mama de câteva luni Èi nu îÈi revenise. Poate că se confesa aÈa oricui. Dar poate că spunea adevărul mărturisind că eu îi inspiram încredere. Mi-a fost ruÈine de sălbăticia mea, de faptul că fusesem dresată să reprim până Èi cele mai fireÈti aÈteptări de contagiune umană simplă, directă, neprocesată în reflecÈii reci Èi severe, impersonale. <strong>Dar de ce? mi-am zis, de ce confesiunile unui necunoscut ar fi ceva deplasat?</strong>Totul era halucinant. Poate că fusese onest mărturisind că virase de la Universitate spre CiÈmigiu, în loc să o ia spre Berceni, pentru că era tulburat de întânire. Poate că voise doar să tragă de timp, dar nu conta cine Ètie ce, în fond. A insistat să ne împrietenim. Mi-a vorbit de o <a href="https://bel-esprit.ro/ion-minulescu-si-ne-am-iubitti-aduci-aminte/">iubire</a> chinuită Èi neîmplinită. Făcea metafore mult peste nivelul obiÈnuit de manea, aÈ zice stil Cenaclul Flacăra. A spus: ”am respirat prin tot ce are ea pur Èi sincer ani în Èir”&#8230; Îl pomenea Èi pe Dumnezeu în monolog destul de des. Èi eu sunt tentată să spun că iubirea omului drag mă Èine în viaÈă, pe aparate.<strong> Trăim ca niÈte persoane cu handicap, împotriva naturii proprii. De ce?</strong></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Încerc să redactez anecdotic toată istoria, dar aÈ minÈi, aÈ triÈa. Fapt e că mă simÈeam pusă de un necunoscut care habar n-avea cine sunt într-o postură mai sensibilă Èi mai potrivită cu ceea ce sunt decât cea în care mă pun de obicei cei din mediul social în care mă învârt, care turuie teoretic Èi savant Èi mă constrâng să particip la jocul lor de societate Èi să emit idei, teze sau bancuri sau orice, deÈi n-am nici o chemare. Nu sunt maÈină de gândit sau de distrat lumea. Din cele o mie de voci posibile, ieÈea din mine una mai firească Èi mult mai plăcută mie decât vocea de polemistă sau de câine-gânditor. E o tortură. Nu asta vreau să fiu, mi-am zis. E un rol ingrat. Începeam să îi înÈeleg pe cei care vor să îÈi schimbe genul Èi sexul. Daaa! Vreau să îmi schimb genul cel neutru în gen feminin.</p>
<p><img class=" wp-image-16878 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/12/5103ee6a145dc5efe58b600b653eaa8f.jpg" alt="" width="603" height="452"> ;</p>
<p>Trăiesc într-o uniformă care îmi impune restricÈii Èi inhibiÈii emoÈinale Èi o neutralitate de gen care mă striveÈte. Vreau să îmi schimb genul. Nu mai vreau să fiu PERSOANĂ, vreau să fiu <a href="https://bel-esprit.ro/ce-face-o-femeie-manierata/">FEMEIE</a>. În mediile în care sunt captivă, genul feminin e prohibit. <strong> S-a ajuns destul de departe cu ”deconstrucÈia” naturii umane sub pretext că sunt deconstruite cliÈee culturale.</strong></p>
<p>Străinul de la volan, scotea din mine un surâs pe care nu îl mai văzusem demult pe faÈa mea. Mi l-am surprins în oglinda retrovizoare. Avem o voce blândă Èi Èovăitoare. Mă simÈeam suavă Èi delicată. Felul în care mi se adresa, faptul că mă lăsa, ba chiar mă provoca să mă dezvălui, scotea din mine căldură Èi un fel de farmec provenit din stânjeneală. Mai nou, feminitatea, ca Èi orice altceva, e teatralizată, a devenit butaforie, simulacru. Unele îÈi joacă ”buimăceala”, ”încântarea”, ”mirarea” sau ”satisfacÈia”, independent de stimuli. Simulează, aÈa cum o fac Èi cu plăcerea, uneori Èi cu orgasmul. Eu nu pot. Mi s-ar părea că trădez parea cea mai profundă din mine, că o vând, că o batjocoresc. Nu îmi vine să falsific, cu atât mai puÈin ce am eu mai preÈios. Sunt multe tipologii femeieÈti, dar cele ingenue depind de privirea Èi atitudinea bărbatului. DiferenÈa nu e dată de faptul că ar fi sfioase Èi cuminÈi Èi nu provocatoare, ingenuitatea nu e o trăsătură de temperament, ci de spirit.<strong> Omul ineguu nu suportă simulacrele. </strong></p>
<p>De obicei trăim în armuri Èi în poziÈii defetiste, ne auzim doar vocile de atac unii altora sau strigătele de apărare.<strong> Depresia, în aceste condiÈii, provine din faptul că eÈti pus să joci un rol străin mereu, că eÈti Èinut, ca într-o puÈcărie de mare securitate, într-o piele artificală care te sufocă Èi te anulează, îÈi fură chipul Èi te reduce la un rol. A constatat că am ochii teribil de triÈti. Cum altfel?</strong></p>
<p>A încercat să mă tragă de limbă. M-am abÈinut, dar eram tot mai tristă pe măsură ce scotea din tolbă tot soiul de adevăruri simple. Cum că oamenii nu mai vor să pună suflet în nimic, că vor doar să se distreze, că se folosesc unii de alÈii fără să se mai întâlnească airevea. Mi-a zis că nu are Ècoală, dar îÈi dă Èi el seama.</p>
<p>Mi-a trecut prin minte că tânjeala în care am trăit toată copilăria, melancoliile care m-au chinuit, toate erau de fapt o presimÈire a ce avea să fie. Poate că există premoniÈii.</p>
<p>Mi-a zis că se vede că sunt delicată Èi sensibilă. Îi sunt recunoscătoare că m-a lăsat, preÈ de trei ore, să fiu într-un fel care îmi place, că am putut ”respira prin ce am eu mai sincer Èi mai pur” ca să îi parafrazez metafora. I-am Èi mulÈumit. L-a apucat plânsul. Ditamai bărbatul. Boxeur categoria grea. Omul a oprit maÈina, s-a dat jos Èi mi-a sărutat mâinile.</p>
<p> ;</p>
<p> ;</p>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Ilinca Bernea' src='https://secure.gravatar.com/avatar/eeb361f3784e94ab48c662f829d4867631ab0b2e4a6819e509a6eabeabf81a63?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/eeb361f3784e94ab48c662f829d4867631ab0b2e4a6819e509a6eabeabf81a63?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/ilinca-bernea/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Ilinca Bernea</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:filo&#122;o&#102;&#105;e&#064;&#103;m&#097;i&#108;&#046;c&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>
Medii de cazarmă
