<p>Dacă vorbim despre <strong><em>Julio Cortázar</em></strong> (n. 26 august, 1914, Bruxelles, Belgia &#8211; d. 12 februarie, 1984, Paris, FranÈa) amintim că a fost un important romancier din Argentina, unul dintre cei mai importanÈi autori ai curentului Ècolii realismului magic sud-american. Majoritatea oamenilor care îi cunosc opera, îi vor recunoaÈte numele între cei mai mari exponenÈi ai literaturii hispanice.</p>
<p>Acest scriitor argentinian, deÈi este de origine belgiană ( născut în Belgia, la scurt timp, familia sa va fugi din primul război mondial mai întâi în ElveÈia, apoi în Barcelona Èi în final în Argentina), a fost Èi traducător Èi un intelectual important al timpului său, recunoscut pentru poveÈtile sale Èi pentru una dintre cele mai importante lucrări ale sale, <strong><em>Rayuela</em></strong>, roman.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-13331" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/08/corta.jpg" alt="" width="426" height="720" /></p>
<p>Drumurile sale poetico-sentimentale s-au topit, pentru o scurtă dar efervescentă perioadă, cu cele ale unei poete de o sensibilitate asemănătoare.<br />
<strong><em><br />
Julio Cortázar Èi Alejandra Pizarnik </em></strong>(29 aprilie 1936<strong><em> &#8211; </em></strong>25 septembrie 1972) au avut o relaÈie foarte intensă, deÈi nu există nicio înregistrare scrisă că au fost iubiÈi, ci doar prieteni care se admirau dincolo de literatură&#8230; însă această remarcă n-a pătruns, probabil, dincolo de cercul de cretă al cuvintelor, în miezul lor tainic Èi încins. Fotografiile arată însă o simbioză sufletească certă, transpusă în zâmbetul luminos, în privirea caldă, blândă, liniÈtită. Două spirite care s-au întâlnit pe parcursul existenÈei Èi au rezonat în acea zonă în care sufletul e cel mai permeabil.</p>
<p>În plus, legătura dintre cei doi marchează o etapă importantă în literatura argentiniană, pentru că este evidentă, în creaÈia lor, inspiraÈia reciprocă.</p>
<p><img class=" wp-image-13332 alignleft" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/08/53f1f5162cc7cc8bdbf7a1c7b479d24b.jpg" alt="" width="464" height="511" /></p>
<p>Julio Èi Alejandra s-au cunoscut la Paris la începutul anilor 1960. Ea Èi-a continuat studiile pe care le abandonase în Buenos Aires Èi el Èi le-a făcut pe ale sale. Poetă Èi traducătoare, studiind filosofie, jurnalism, litere, pictură, istoria religiilor Èi literatura franceză, <strong><em>Pizarnik</em></strong> a scris numeroase poeme, povestiri suprarealiste, teatru, traduceri (din Antonin Artaud, Henri Michaux, Aimé Césaire, Yves Bonnefoy Èi Marguerite Duras), un roman Èi un jurnal.</p>
<p>El devenise deja parizian la vremea aceea, înamorat definitiv de capitala FranÈei. AfinităÈile incredibile dintre cei doi i-au făcut mari prieteni. Julio a avut o parteneră, Aurora, care s-a împrietenit Èi cu Alejandra. <em>Ne-am văzut, ea venea adesea acasă unde Aurora Èi cu mine am primit-o înÈelegându-i reacÈiile, uneori inexplicabile, </em>mărturiseÈte Cortázar în legătură cu începuturile relaÈiei lor.</p>
<p>Când Alejandra Èi-a publicat <strong><em>Arborele Dianei</em></strong>, <strong><em>Arbol de Diana</em></strong>, le-a trimis un exemplar cu o dedicaÈie specială: „<em>Dragilor mei Aurora Èi Julio, acest mic dar, </em><strong>Arbol de Diana</strong><em> &#8211; cu promisiunea de a mă comporta mai bine de astăzi &#8211; 25 februarie 1963 &#8211; Èi încă una de a face poezii mai pure Èi mai frumoase – aÈa sper.</em></p>
<p><strong>Îndrăgostita</strong></p>
<p><em>această manie lugubră de a trăi</em><br />
<em>acest capriciu tainic de a trăi</em><br />
<em>te sfâÈie alejandra recunoaÈte.</em></p>
<p><em>azi te-ai privit în oglindă</em><br />
<em>Èi te-ai întristat erai singură</em><br />
<em>lumina mugea aerul cânta</em><br />
<em>însă iubitul tău nu s-a întors</em></p>
<p><em>ai să trimiÈi mesaje ai să zâmbeÈti</em><br />
<em>ai să-Èi faci mâinile să tremure aÈa are să vină</em><br />
<em>iubitul tău preaiubit</em></p>
<p><em>auzi sirena dementă pe care a furat-o</em><br />
<em>vasul cu bărbi de spumă</em><br />
<em>în care au murit râsetele</em><br />
<em>îÈi aminteÈti ultima îmbrăÈiÈare</em><br />
<em>nu nicio neliniÈte</em><br />
<em>râzi în batistă plângi în hohote</em><br />
<em>numai închide porÈile chipului tău</em><br />
<em>ca să nu spună pe urmă</em><br />
<em>că femeia aceea ai fost tu</em></p>
<p><em>te chinuie zilele</em><br />
<em>te acuză nopÈile</em><br />
<em>te doare viaÈa tare tare</em><br />
<em>fără speranÈă, unde mergi?</em><br />
<em>fără speranÈă Èi atât</em></p>
<p><em>naufragiaÈii din umbră</em><br />
<em>au îmbrăÈiÈat-o pe cea care s-a sinucis</em><br />
<em>cu tăcerea sângelui său</em></p>
<p><em>noaptea a băut vin</em><br />
<em>Èi a dansat goală între oasele zorilor</em></p>
<p>(traducere <strong>Irina-Marina BorÈoi)</strong></p>
<p>Alejandrei îi plăcea să experimenteze pericolul. Deja la Buenos Aires a luat amfetamine, în incursiunea sa în domeniul picturii Èi primele poezii. A folosit de asemenea unele somnifere pentru a dormi Èi unele calmante pentru migrene.</p>
<p>El a introdus-o în cercul de intelectuali parizieni. Ambii au agreat cuvântul subversiv, limbajul putenic metaforizat, aluzia mascată. Julio a venit să-i ofere singurul manuscris pe care îl avea al romanului <strong><em>Rayuela</em></strong>. Alejandra a ajuns să afirme, citind cu nesaÈ textul: „<em>Eu sunt Magul!</em>”, referindu-se la personajul romanului, aÈa că Julio nu a îndrăznit să o contrazică.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-13333" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/08/piz.jpg" alt="" width="500" height="715" /></p>
<p>Alejandra era atât de fascinată de farmecele literare ale lui Cortázar, încât, într-o scrisoare către <strong>Silvina Ocampo</strong>, a scris: <em>Nu încetez să-l văd pe Julio, nu încetez să-i spun că plâng datorită lui, pot respira ca o regină, nu încetez a-i spune simplul fapt că el, Julio, există în această lume, Èi este un motiv pentru a nu ne arunca pe fereastră. Julio, Èi voi, Adolfito, Octavio &#8230; îmi spun mereu aÈa, de încurajare: Ei îÈi asigură lumea vertiginoasă Èi chiar te ajută să respiri… </em><em>Fiecare cuvânt al tău, fiecare verset, fiecare mărturie conÈine o intensitate exorbitantă.</em></p>
<p>Cu siguranÈă, vorbim despre o fascinaÈie cvasierotică, provocată de fiorul poetic, atât de cunoscută între cei care aparÈin lumii artistice. Despre ei am mai scris&#8230;</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Într-un interviu publicat în 1972, ea a spus cu sinceritate: <em>În această viaÈă nu facem niciodată ceea ce ne dorim. Care ar fi un motiv în plus pentru a dori să vedeÈi grădina, chiar dacă este imposibil, mai ales dacă este imposibil</em>… ? Èi a continuat: <em>Printre altele, scriu astfel încât să nu mă tem</em> (…)</p>
<p><strong><em>Scrierea unei poezii este să repare rana fundamentală, sfâÈierea. Pentru că toÈi suntem răniÈi. </em></strong></p>
<p>Ei îi aparÈine unul dintre cele mai dureros de lucide poeme-manifest ale feminismului din secolul trecut:</p>
<p><strong><em>Sunt femeie. Èi o dulce căldură mă cuprinde</em></strong></p>
<p><strong><em>când lumea mă loveÈte. </em></strong></p>
<p><strong><em>E acea căldură a celorlalte femei, acele femei care au făcut din viaÈă</em></strong></p>
<p><strong><em>acest colÈ sensibil, luptător, de piele fină Èi</em></strong></p>
<p><strong><em>inimă războinică.</em></strong></p>
<p>(<strong>Soy mujer</strong>)</p>
<p><img class="aligncenter wp-image-13334" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/08/pizarnik.jpg" alt="" width="486" height="729" /></p>
<p>Am putea spune că <a href="https://www.poetryfoundation.org/poets/alejandra-pizarnik" target="_blank" rel="noopener"><strong>Alejandra Pizarnik</strong> </a>este nefericita poetă în cele mai profunde fibre ale fiinÈei sale. Întotdeauna se ocupă de fantomele haosului. Fată de graniÈă Èi seducătoare, ea scrie: „<strong><em>ConÈinutul meu imaginar este atât de fragmentar, atât de divorÈat de real, încât mă tem, pe scurt, să nu nască cumva monÈtri</em></strong>”.</p>
<p>Instabilitatea ei emoÈională, lupta internă cu amăgirile ei, licitarea suprarealistă a literaturii sale, aversiunea la politică Èi dezacordul cu lumea au determinat-o să aibă două încercări de sinucidere, aÈa că a trebuit să fie internată într-un spital psihiatric.</p>
<p>Alejandra i-a scris lui Julio o dedicaÈie controversată în <strong><em>cartea care încalcă bunul simÈ</em></strong>, <strong><em>La pagjara</em></strong>…:„<em>Julio, acest text pare o glumă. </em><em>Doar tu Ètii că cea mai mică glumă este creată într-un moment în care viaÈa este l’auteur de la morte (autorul morÈii) . Mereu a ta, Alejandra.</em></p>
<p><em>PS: Am depăÈit, cred. Èi am pierdut, vechea prietenă a bătrânei tale Alejandra, care se teme de toate, cu excepÈia (acum, oh Julio) de nebunie Èi moarte. (Am fost la spital de două luni. Excese Èi apoi am încercat sinuciderea &#8211; care nu a reuÈit, vai!)</em></p>
<p><em>PS: În spital învăÈ să trăiesc cu cele mai recente deÈeuri. Cel mai bun prieten al meu este o servitoare în vârstă de 18 ani care Èi-a ucis fiul. Am început să citesc jurnalele. Vă aprob mult politic. Poezia ta <strong>Panorama</strong> este minunată pentru că m-a făcut bine (am citit-o în spital) </em></p>
<p>La care Julio &#8211; din 9 septembrie 1971 -, deja supărat Èi cu cel mai rău sentiment, a răspuns într-o scrisoare la fel de disperată pe cât de afectuoasă:</p>
<p>„<em>Draga mea, scrisoarea ta din iulie ajunge în septembrie, sper că între timp eÈti deja înapoi acasă. Avem spitale comune, deÈi din diferite motive; Al meu este plin de viaÈă, un accident de maÈină pe care era să-l fac. Dar tu, tu, îÈi dai seama cu adevărat de tot ce îmi scrii? Da, desigur îÈi dai seama, Èi totuÈi nu te accept aÈa, nu te iubesc aÈa, te vreau în viaÈă, măcar Èi îÈi dai seama că îÈi vorbesc despre limba iubirii Èi a încrederii &#8211; Èi toate astea, fie! Sunt de partea vieÈii Èi nu a morÈii. Vreau încă o scrisoare de la tine, în curând, o scrisoare de la tine. Èi asta este de la tine, Ètiu, dar nu este totul Èi nu este cea mai bună variantă a ta. IeÈind pe acea uÈă este fals în cazul tău, o simt ca Èi cum aÈ fi eu. Puterea poetică este a ta, Ètii, Ètim toÈi cei care te citesc; Èi nu mai trăim vremurile când acea putere era antagonistă împotriva vieÈii Èi acesta era poetul călăului. Călăii, astăzi, omoară altceva decât poeÈi, nu mai există nici măcar acel privilegiu imperial, mai drag. ÎÈi pretind, nu smerenie, nu consecinÈă, ci legătura cu acest lucru care ne înconjoară pe toÈi, îl numim lumina sau César Vallejo sau cinematografia japoneză: un puls pe pământ, vesel sau trist, dar nu o liniÈte de resemnare voluntară. Te accept doar în viaÈă, o iubesc doar pe Alejandra.<br />
</em></p>
<div class="_1e-x _n4o">
<div class="_3_bl">
<div class="_5w1r _3_om _5wdf">
<div class="_4gx_">
<div class="_1aa6">
<div class=""><em><span class="_5yl5">Scrie-mi, la naiba Èi scuză tonul, dar cu ce chef Èi-aÈ da jos slipul ( roz sau verde?) ca să-Èi dau o bătaie precum cele care spun „te iubesc” la fiecare pleznitură.”</span></em></div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
<p>Tragedia sfârÈitului nu poate fi altfel. Câteva zile mai târziu, mai exact pe 25 septembrie, Alejandra se sinucide, la doar 36 de ani, luând 50 de pastile, un barbituric numit seconal, într-un weekend în care părăsise spitalul de psihiatrie. Pe tabla din salon, scrisese ultimele versuri: <strong>„nu vreau să merg/decât/până la capăt</strong>”.</p>
<p>În ciuda cererii lui Julio, Alejandra a decis să-Èi pună capăt vieÈii Èi, poate, cuÈca a devenit o pasăre.</p>
<p><strong>Noaptea, poemul </strong></p>
<p><em>Cineva Èi-a găsit vocea adevărată Èi o încearcă la amiaza morÈilor. Prieten al culorii cenuÈii. Nimic mai intens decât teroarea de a-Èi pierde identitatea. Èarcul acesta plin cu poemele mele e martor că fetiÈa părăsită într-o casă năruită sunt eu.</em></p>
<p><em>Scriu cu orbirea crudă cu care copiii aruncă pietre după o nebună de parc-ar fi o mierlă. În realitate nu scriu: fac spărturi ca să ajungă până la mine, la crepuscul, chemarea unui mort.</em></p>
<p><em>Èi meseria asta a scrisului. Văd prin oglindă, în întuneric. Presimt un loc pe care nimeni nu îl mai cunoaÈte. Cânt despre distanÈe, ascult glasuri de păsări pictate pe copaci împodobiÈi ca niÈte biserici.</em></p>
<p><em>Goliciunea mea îÈi dădea lumină precum o lampă. Îmi apăsai corpul ca să nu vină frigul cel mare al nopÈii, cel negru.</em></p>
<p><em>Cuvintele mele cer liniÈte Èi spaÈii abandonate.</em></p>
<p><em>Există cuvinte cu mâini; abia scrise, îmi caută inima. Există cuvinte condamnate precum liliacul în vremea furtunii. Există cuvinte ce seamănă cu unii morÈi, deÈi le prefer, dintre toate, pe cele care evocă încheietura unei fetiÈe lipsite de noroc.</em></p>
<p>(traducere <strong>Irina-Marina BorÈoi)</strong></p>
<p>Traducere Èi adaptare: <strong>Florica Patan</strong></p>
<p>CitiÈi Èi despre <a href="https://bel-esprit.ro/julio-cortazar-literatura-este-un-joc-in-care-cineva-isi-poate-pune-intreaga-viata/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Julio Cortazar&#8230;</a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#112;con&#099;urs&#064;ya&#104;&#111;&#111;&#046;c&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>