<div dir="auto">&#8222;- Nu ţi-e frică?&#8221;</div>
<div dir="auto">Întrebare clasicizată- fără vârstă, fără prejudecăţi, fără respect şi fără motiv, uneori, doar pentru a induce omului ideea că <em>ar trebui</em> să-i frică de ceva sau cineva, chiar dacă el nu se gândeşte la asta neapărat. Brrrr&#8230; chiar cuvântul în sine, câte virtuţi poate avea, câte sensuri poate scoate în cele puţine sunete&#8230; Creştem cu ea, o hrănim la sân, o transmitem mai departe copiilor noştri, ca să aibă de ce să tremure &#8211; mai întâi de întuneric, de străini, de note, de profesori, de toate lucrurile din care cineva poate, la un moment dat, să facă nişte arătări monstruoase din&#8230; nimic. Frica ne urmăreşte ca un câine credincios la tot pasul, lipită precum o umbră de trupul emoţiilor şi al spiritului nostru. Toată lumea are o frică, mai mult sau mai puţin declarată sau asumată. Până la urmă, te gândeşti, şi lui Iisus i-a fost frică pentru o clipă, aşa că te mai consolează o dată gândul exprimat atât de limpede şi de trainic de Terenţiu: &#8222;<em>Homo sum</em>, humani nihil a me alienum puto&#8221; &#8211; adică sunt om, nimic din ceea ce e omenesc nu mi-e străin. E bună la ceva şi uniformizarea, înţelegeţi?</div>
<div dir="auto">A propos: Vouă de ce vă e frică? Aţi putea să-mi răspundeţi, de dragul dialogului măcar&#8230;.</div>
<div dir="auto">Ţin minte că, la un moment dat, am găsit o scăpare atotvindecătoare, care mi-a venit pur şi simplu instantaneu, probabil de agresată ce mă simţeam, după atîţia ani de existenţă socială. &#8222;Singurul lucru de care mi-e frică e Dumnezeul meu, conştiinţa.&#8221; Asocierea dintre instanţa intangibilă, indescriptibilă, refugiată undeva sus, şi instanţa din propriul sine, impalpabilă dar atât de prezentă în fiecare gând &#8211; mi s-a părut mai mult decât fericită. Un fel de 2 în 1, formula salvatoare, concentrată şi plină de sens. Nu, nu-ţi poate fi frică de nimeni şi de nimic dacă nu încalci legile de mai presus de tine, şi nici măcar de moarte nu e deloc productiv să-ţi fie frică. E total lipsită de sens o atare atitudine, pentru că, dacă e cu frică sau nu, ea vine oricum, şi dacă e prea repede, prea violentă, prea&#8230; prea&#8230; ce te mai interesează după aia?</div>
<div dir="auto">În fine, voiam să spun că mi s-a părut interesant textul de mai jos, găsit întâmplător pe net şi atribuit lui Einstein (desigur, cunoaştem genul acesta de însăilături ideatice atât de alambicate încât necesită o schemă întru înţelegere şi care, asociat unei personalităţi precum marele fizician, ar putea atrage mai mulţi cititori (asta e o altă găselniţă a internauţilor, pasionaţi de celebritate, şi, da, o altă discuţie). Trebuie citită cu atenţie, aşa că, dacă se întâmplă să nu aveţi timp sau chef, mai bine amînaţi lectura. Dar dacă vă apucaţi totuşi de exerciţiul acesta, o să aveţi nu doar o demonstraţie de logică pură, ci şi revelaţie.</div>
<div dir="auto">Iată:</div>
<div dir="auto"><em>&#8222;</em>Se spune că cel de-al doilea dialog de mai jos a fost purtat de <a href="https://bel-esprit.ro/scrisoarea-lui-albert-einstein-iubirea-e-dumnezeu/" target="_blank" rel="noopener"><strong>Albert Einstein</strong></a> cu un profesor de filosofie.</div>
<div dir="auto"><em>Într-o sală de clasă a unui colegiu, un profesor Èine cursul de filozofie.</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Să vă explic care este conflictul între ÈtiinÈă Èi religie.</em></div>
<div dir="auto"><em>Profesorul ateu face o pauză Èi apoi îi cere unuia dintre noii săi studenÈi să se ridice în picioare:</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; EÈti creÈtin, nu-i aÈa, fiule?</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Da, domnule, spune studentul.</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Deci crezi în Dumnezeu?</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Cu siguranÈă.</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Dumnezeu este bun?</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Desigur, Dumnezeu este bun.</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Este Dumnezeu atotputernic? Poate El să facă orice?</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Da.</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Tu eÈti bun sau rău?</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Biblia spune că sunt rău.</em></div>
<div dir="auto"><em>Profesorul zâmbeste cunoscător. Aha! Biblia! Se gândeste puÈin:</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Uite o problemă pentru tine. Să zicem că există aici o persoană bolnavă Èi tu o poÈi vindeca. PoÈi face asta. Ai vrea să o ajuÈi? Ai încerca?</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Da, domnule. AÈ încerca.</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Deci eÈti bun.</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; N-aÈ spune asta.</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea să ajuÈi o persoană bolnavă dacă ai putea. Majoritatea am vrea, dacă am putea. Dar Dumnezeu, nu.</em></div>
<div dir="auto"><em>Studentul nu răspunde, aÈa că profesorul continuă.</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; El nu ajută, nu-i aÈa? Fratele meu era creÈtin Èi a murit de cancer, chiar dacă se ruga lui Isus să-l vindece. Cum de Isus este bun? PoÈi răspunde la asta?</em></div>
<div dir="auto"><em>Studentul tace.</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Nu poÈi răspunde, nu-i aÈa?</em></div>
<div dir="auto"><em>El ia o înghititura de apă din paharul de pe catedră ca să-i dea timp studentului să se relaxeze.</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Hai să o luăm de la capăt, tinere. Dumnezeu este bun?</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Păi…, da, spune studentul.</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Satana este bun?</em></div>
<div dir="auto"><em>Studentul nu ezită la această întrebare:</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Nu.</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; De unde vine Satana?</em></div>
<div dir="auto"><em>Studentul ezită:</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; De la Dumnezeu.</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i aÈa? Zi-mi, fiule, există rău pe lume?</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Da, domnule.</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Răul este peste tot, nu-i aÈa? Èi Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Da.</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Deci cine a creat răul?</em></div>
<div dir="auto"><em>Studentul nu răspunde. Profesorul continuă.</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Dacă Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat Èi răul. Din moment ce răul există, Èi, conform principiului că ceea ce facem defineÈte ceea ce suntem, atunci Dumnezeu este rău. Există pe lume boli? Imoralitate? Ură? Urâţenie? Toate aceste lucruri groaznice, există?</em></div>
<div dir="auto"><em>Studentul se foieÈte jenat.</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Da.</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Deci cine le-a creat?</em></div>
<div dir="auto"><em>Studentul iarăÈi nu răspunde, aÈa că profesorul repetă întrebarea.</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Cine le-a creat?</em></div>
<div dir="auto"><em>Niciun răspuns. Deodată, profesorul începe să se plimbe în faÈă clasei. StudenÈii sunt uimiÈi.</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Spune-mi, continuă el, adresându-se altui student. Crezi în Isus Cristos, fiule?</em></div>
<div dir="auto"><em>Vocea studentului îl trădează Èi cedează nervos.</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Da, domnule profesor, cred.</em></div>
<div dir="auto"><em>Batrânul se opreÈte din mărÈăluit.</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; ÈtiinÈa spune că ai 5 simÈuri pe care le foloseÈti pentru a identifica Èi observa lumea din jurul tău. L-ai văzut vreodată pe Isus?</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Nu, domnule. Nu L-am văzut.</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Atunci spune-ne dacă l-ai auzit vreodată pe Isus al tău?</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Nu, domnule, nu l-am auzit.</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; L-ai simÈit vreodată pe Isus al tău, l-ai gustat sau l-ai mirosit?</em></div>
<div dir="auto"><em>Ai avut vreodată o experienÈă senzorială a lui Isus sau a lui Dumnezeu?</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Nu, domnule, mă tem că nu.</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Èi totuÈi crezi în el?</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Da.</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, ÈtiinÈa spune că Dumnezeul tău nu există. Ce spui de asta, fiule?</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Nimic, răspunde studentul. Eu am doar credinÈa mea.</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Da, credinÈa, repetă profesorul. Această este problema pe care ÈtiinÈa o are cu Dumnezeu. Nu există nicio dovadă, ci doar credinÈă.</em></div>
<div dir="auto"><em>Studentul rămâne tăcut pentru o clipă, înainte de a pune Èi el o întrebare.</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Domnule profesor, există căldură?</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Da.</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Èi există frig?</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Da, fiule, există Èi frig.</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Nu, domnule, nu există.</em></div>
<div dir="auto"><em><img class="aligncenter size-full wp-image-8812" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/04/4abbbac0809239ae9447c8c1ae276c5d.jpg" alt="" width="550" height="702" /></em></div>
<div dir="auto"><em>Profesorul îÈi întoarce faÈă către student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tăcută.</em></div>
<div dir="auto"><em>Studentul începe să explice:</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Poate există multă căldură, mai multă căldură, super-căldură, mega-căldură, căldură nelimitată, căldurică sau deloc căldură, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge până la 273,15 °C sub zero, ceea ce nu înseamna căldură, dar nu putem merge mai departe. Nu există frig – dacă ar exista, am avea temperaturi mai scăzute decât minimul absolut de -273,15 de grade. Fiecare corp sau obiect este demn de studiat dacă are sau transmite energie, Èi căldura este cea care face ca un corp sau material să aibă sau să transmită energie. Zero absolut (&#8211;273,15 °C) înseamna absenÈa totală a căldurii. VedeÈi, domnule, frigul este doar un cuvânt pe care îl folosim pentru a descrie absenÈa căldurii. Nu putem măsura frigul. Căldura poate fi măsurată în unităÈi termice, deoarece căldura este energie. Frigul nu este opusul căldurii, domnule, ci doar absenÈa ei.</em></div>
<div dir="auto"><em>Clasa este învăluită în tăcere. Undeva cade un stilou Èi sună că o lovitură de ciocan.</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Dar întunericul, profesore? Există întuneric?</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Da, răspunde profesorul fără ezitare. Ce este noaptea dacă nu întuneric?</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Din nou răspuns greÈit, domnule. Întunericul nu este ceva; este absenÈa a ceva. Poate există lumina scăzută, lumina normală, lumina strălucitoare, lumina intermitentă, dar dacă nu există lumina constantă atunci nu există nimic, iar acest nimic se numeÈte întuneric, nu-i aÈa? Acesta este sensul pe care îl atribuim acestui cuvânt. În realitate, întunericul nu există. Dacă ar exista, am putea face ca întunericul să fie Èi mai întunecat, nu-i aÈa?</em></div>
<div dir="auto"><em>Profesorul începe să-i zâmbească studentului din faÈa sa.</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Ce vrei să demonstrezi, tinere?</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Vreau să spun că premisele dvs. filosofice sunt greÈite de la bun început Èi de aceea concluzia trebuie să fie Èi ea greÈită.</em></div>
<div dir="auto"><em>De data asta, profesorul nu-Èi poate ascunde surpriza. GreÈite?</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; PoÈi explica în ce fel?</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; LucraÈi cu premisa dualităÈii, explică studentul. SusÈineÈi că există viaÈă Èi apoi că există moarte; un Dumnezeu bun Èi un Dumnezeu rău. ConsideraÈi conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem măsura. Domnule, ÈtiinÈa nu poate explică nici măcar ce este acela un gând. FoloseÈte electricitatea Èi magnetismul, dar nimeni nu a văzut sau nu a înţeles pe deplin vreuna dintre acestea două. Să consideri că moartea este opusul vieÈii înseamnă să ignori că moartea nu există ca lucru substanÈial. Moartea nu este opusul vieÈii, ci doar absenÈa ei.</em></div>
<div dir="auto"><em>Acum spuneÈi-mi, domnule profesor, le predaÈi studenÈilor teoria că ei au evoluat din maimuÈă?</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Dacă te referi la procesul evoluÈiei naturale, tinere, da, evident că da.</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; AÈi observat vreodată evoluÈia cu propriii dumneavoastră ochi, domnule?</em></div>
<div dir="auto"><em>Profesorul începe să dea din cap, încă zâmbind, când îÈi dă seama încotro se îndrepta argumentul.</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Din moment ce nimeni nu a observat procesul evoluÈiei în desfăÈurare Èi nimeni nu poate demonstra că el are loc, dvs. nu cumva predaÈi studenÈilor ceea ce credeÈi, nu? Acum ce sunteÈi, om de ÈtiinÈă sau predicator?</em></div>
<div dir="auto"><em>Clasa murmură. Studentul tace pâna când emoÈia se mai stinge.</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Ca să continuăm demonstraÈia pe care o făceaÈi adineauri celuilalt student, permiteÈi-mi să vă dau un exemplu, ca să întelegeţi la ce mă refer.</em></div>
<div dir="auto"><em>Studentul se uită în jurul său, în clasa.</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Este vreunul dintre voi care a văzut vreodată creierul profesorului?</em></div>
<div dir="auto"><em>Clasa izbucneÈte în râs.</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Este cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simÈit, l-a atins sau l-a mirosit? insistă studentul…</em></div>
<div dir="auto"><em>Nimeni nu pare să fi făcut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile Èi conform protocolului demonstrabil, ÈtiinÈa spune – cu tot respectul, domnule – că nu aveÈi creier. Dacă ÈtiinÈa spune că nu aveÈi creier, cum să avem încredere în cursurile Dvs., domnule?</em></div>
<div dir="auto"><em>Acum, clasa era cufundată în tăcere. Profesorul se holbează la student, cu o faÈă impenetrabilă. În fine, după un interval ce pare o veÈnicie, profesorul răspunde:</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Presupun că va trebui să crezi, pur Èi simplu.</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Deci, acceptaÈi că există credinÈă Èi, de fapt, credinÈă există împreună cu viaÈa, continuă studentul. Acum, domnule, există răul?</em></div>
<div dir="auto"><em>Acum nesigur, profesorul răspunde:</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Sigur că există. Îl vedem zilnic. Răul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului faÈă de om. Se vede în nenumăratele crime Èi violente care se petrec peste tot în lume. Aceste manifestări nu sunt nimic altceva decât răul.</em></div>
<div dir="auto"><em>La aceasta, studentul replică:</em></div>
<div dir="auto"><em>&#8211; Răul nu există, domnule, sau cel puÈin nu există în sine. Răul este, pur Èi simplu, absenÈa lui Dumnezeu. Este ca Èi întunericul Èi frigul, un cuvânt creat de om pentru a descrie absenÈa lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat răul. Răul este ceea ce se întamplă când din inima omului lipseÈte dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare când nu există căldură sau ca întunericul care apare când nu există lumina.</em></div>
<div dir="auto">Profesorul s-a aÈezat&#8230;<em>&#8222;</em></div>
<div dir="auto"></div>
<div dir="auto">Adevărul este că nu cunoaştem decât ceea ce ne lasă să cunoaştem emoţiile nostre şi gândurile în care ele se transformă. Parcă suntem făcuţi din emoţii, şi nu din celule, iar toată viaţa noastră e un slalom printre fel de fel de trăiri, care ne nasc mereu şi ne omoară &#8211; simbolic, până când învăţăm ceva. De aceea, adevărata cunoaştere e cea prin intermediul simţurilor, &#8222;singura noastră realitate&#8221;, spune Camil Petrescu.</div>
<div dir="auto">Şi atunci, ce rost are să ne fie frică? Suntem, oare, atât de mici încât să ne doboare ceea ce noi înşine simţim?</div>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/WhatsApp-Image-2018-08-28-at-12.43.00-PM.jpeg" width="100" height="100" alt="Andra Tischer" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/tischer-andra/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Andra Tischer</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>LicenÈiată în Filologie, Andra Tischer trăieÈte în Sibiu, fiind profesoară de limba Èi literatura română la Colegiul NaÈional ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creaÈiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la PăltiniÈ, ConfluenÈe.org, Logos Èi Agape (TimiÈoara), revista ”Singur” (TârgoviÈte), Melidonium (Roman, NeamÈ). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacÈie la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea fiinÈei umane stă în iubire Èi în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până Èi cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelenÈă, această vocaÈie fiind cartea de vizită pe care Èi-a asumat-o tranÈant cu fiecare ocazie.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Facebook" target="_self" href="https://www.facebook.com/andra.tischerpodia?ref=br_rs" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-facebook" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 264 512"><path fill="currentColor" d="M76.7 512V283H0v-91h76.7v-71.7C76.7 42.4 124.3 0 193.8 0c33.3 0 61.9 2.5 70.2 3.6V85h-48.2c-37.8 0-45.1 18-45.1 44.3V192H256l-11.7 91h-73.6v229"></path></svg></span></a><a title="Twitter" target="_self" href="https://twitter.com/AndraTischer" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-twitter" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M459.37 151.716c.325 4.548.325 9.097.325 13.645 0 138.72-105.583 298.558-298.558 298.558-59.452 0-114.68-17.219-161.137-47.106 8.447.974 16.568 1.299 25.34 1.299 49.055 0 94.213-16.568 130.274-44.832-46.132-.975-84.792-31.188-98.112-72.772 6.498.974 12.995 1.624 19.818 1.624 9.421 0 18.843-1.3 27.614-3.573-48.081-9.747-84.143-51.98-84.143-102.985v-1.299c13.969 7.797 30.214 12.67 47.431 13.319-28.264-18.843-46.781-51.005-46.781-87.391 0-19.492 5.197-37.36 14.294-52.954 51.655 63.675 129.3 105.258 216.365 109.807-1.624-7.797-2.599-15.918-2.599-24.04 0-57.828 46.782-104.934 104.934-104.934 30.213 0 57.502 12.67 76.67 33.137 23.715-4.548 46.456-13.32 66.599-25.34-7.798 24.366-24.366 44.833-46.132 57.827 21.117-2.273 41.584-8.122 60.426-16.243-14.292 20.791-32.161 39.308-52.628 54.253z"></path></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#099;onc&#117;rsradu&#115;t&#097;n&#099;&#097;&#064;yah&#111;&#111;&#046;com" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>