<p>Mi-a luat ceva timp să scriu articolul acesta, pentru că nu Ètiu câÈi dintre Dvs. mai cred în minuni. Pentru că despre asta e vorba acum. Despre lucruri extraordinare, care depăÈesc lumescul prin forÈa lor de a pătrunde adânc în sufletul omului, unde sunt capabile a declanÈa adevărate revelaÈii.</p>
<p>La <strong>Cisnădioara</strong>, o comunitate micuÈă de lângă Sibiu, altădată loc de pelerinaj europenilor care veneau aici să-Èi caute sănătatea, există o biserică ortodoxă, încă neterminată. Aici se nasc sfinÈi pe pereÈi. Ètiu ce vorbesc, pentru că am fost acolo când se întâmpla lucrul acesta, Èi n-am putut să-mi desprind privirea din întruchipările care prindeau viaÈă Èi coborau din catapeteasmă fâÈii de lumină Èi de căldură. Undeva, pe o schelă din lemn, creatorul Èi culorile lui se regăseau într-o tăcere de început de leat, amintind de vremurile Genezei.</p>
<p><img class="aligncenter size-large wp-image-12577" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/07/61941338_2193352080781473_2455178068612874240_n1-568x1024.jpg" alt="" width="568" height="1024" /></p>
<p>A doua minune. Cînd m-am apropiat de el, deÈi părea un fel de statuie a unui Pygmalion adâncit în travaliul creator, a început să miÈte. S-a uitat la mine Èi a zâmbit. Èi, desigur, are un nume: <strong>Iosif Stieger. </strong>Èi vorbeÈte &#8211; încet, cu un suflu liniÈtit, până când aminteÈte de oameni Èi evenimente care l-au marcat. Èi tot ca o minune, i se umezesc ochii, după foarte mulÈi ani de când reculege, prin puterea minÈii, amintiri de neuitat.</p>
<p><img class="aligncenter size-large wp-image-12578" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/07/62032331_2410938322460978_6083996512528891904_n-568x1024.jpg" alt="" width="568" height="1024" /></p>
<p><em>M-am născut în Cristian, acolo am Èi copilărit&#8230; un loc deosebit, cu o priveliÈte splendidă, o localitate micuÈă dar cu un peisaj mirific, înconjurat de dealuri Èi lunci, de unde poÈi vedea în depărtare munÈii. Am crescut în societatea germană Èi m0am avut bine cu toÈi ai locului. Tata era zidar, cred că de la el am moÈtenit predispoziÈia pe care o am. M-au fascinat întotdeauna zidurile. În plus, avea Èi talent la desen, făcuse niÈte portrete pe care le împărÈea celor cu care stătea alături în vremea prizonieratului în Rusia. Èi mama lui era înzestrată, din câte îmi amintesc. </em></p>
<p>La auzul cuvîntului „mamă”, Èi-a revenit din emoÈie Èi, ridicând din umeri, a încheiat în câteva cuvinte: „<em>Pe mama n-o interesa</em>”.</p>
<p><img class="aligncenter size-large wp-image-12579" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/07/62392945_298888567506543_9032225118641717248_n1-568x1024.jpg" alt="" width="568" height="1024" /></p>
<p>Eram curioasă să aflu în ce măsură începuturile artistice ale lui Iosif Stieger au suferit influenÈa părinÈilor, aÈa cum se întâmplase cu Eliade, Goga, Marin Preda, care desprinseseră talentul „sub mantaua” celor din familie. Spre deosebire de scriitorii amintiÈi, Iosif a fost mai mult autodidact Èi mai mult instinctual ca fire artistică. Cam de prin clasa a opta a început aventura formării lui ca pictor de biserici.</p>
<p><em>„Ècoala Românească la care mergeam, saÈi Èi români laolaltă, se afla lângă biserica ortodoxă. Eu nu mergeam la slujbă acolo, dar am fost mereu atras de picturile exterioare, care erau vechi, dar încă se vedeau frumos culorile Èi îmi atrăgeau mereu privirea, făcându-mă curios. Nu înÈelegeam ce era desenat acolo, dar îmi amintesc de o trăsură cu cai roÈii care se vedea mai bine Èi la care mă uitam mereu fascinat. Am înÈeles atunci că românii îÈi pictează bisericile, Èi mi s-a părut extrem de interesant să le studiez.” </em> Desigur că soarta are un fel al ei de a-i blagoslovi pe cei talentaÈi, dar ea nu dă de-a dreptul, ci, ca un bun dascăl, te învaÈă întâi cu greul, ca să te scoată la liman bun de aruncat îl lume, s-o înseninezi.</p>
<p><img class="aligncenter size-large wp-image-12580" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/07/66508032_2395212610804652_6077615518271930368_n-566x1024.jpg" alt="" width="566" height="1024" /></p>
<p>Pe <strong><em>domnul C.</em></strong> (îi pronunÈă numele foarte apăsat Èi cu o deferenÈă nedisimulată), care lucra în breaslă, fiind cel mai cunoscut pictor de biserici din Sibiu la vremea aceea, l-a cercetat îndeaproape la reÈedinÈa acestuia, dintr-o curiozitate de învăÈăcel pasionat. În faÈa Èevaletului, pus de mastru să „copieze” o imagine, simte pentru prima oară dezamăgirea de a nu fi fost răsplătit îndeajuns cu vorba pentru ceea ce numea „un desen reuÈit”. dar acest mod reticent al dascălului de a nu se entuziasma l-a făcut pe tânăr să-l urmeze cu ochii închiÈi: „<em>Eram tânăr, naiv Èi sincer, am zis da fără rezerve, fără să Ètiu ce mă aÈteaptă. Cred că dorul de ducă s-a adăugat curiozităÈii Èi&#8230; am plecat în lume.”</em></p>
<p>După clasa a opta, Iosif Ètia deja că vrea să ajungă pictor de biserici. Atunci a intervenit providenÈa, care purta un nume: <strong>Sieglinde Bottesch </strong>&#8211; profesoara de desen, o celebră graficiană Èi pictoriÈă din Sibiu. Dascălul autentic care a rămas impresionată nu numai de talentul copilului, de ambiÈia lui Èi felul său de a fi, dar a Èi intuit în el disponibilitatea artistică ce trebuia neapărat exploatată. Calea era, aÈadar, deschisă, cu voia lui Dumnezeu, cel pe care îl va reprezenta cu atâta har în toate bisericile pe care le va oferi ofrandă acestui mare talent cu care a fost înzestrat.</p>
<p><img class="aligncenter size-large wp-image-12581" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/07/66736627_2327966057415107_7552023532666880000_n-566x1024.jpg" alt="" width="566" height="1024" /></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Ucenicia? îl întreb curioasă, iar pictorul zâmbeÈte, furat de amintiri: „<em>Mi-am făcut cufărul Èi m-a dus tata la Sibiu, am plecat chiar cu valiza cu care s-a întors el din război</em> (îi dau lacrimile). <em>Am făcut de toate: am ajutat la ridicarea schelei (Èi asta se învaÈă), am cărat mortar, am tencuit altarul Èi o parte din nava bisericii aflată undeva prin Harghita, unde primisese domnul <strong>C</strong> slujba. Tencuitul în biserici nu se face oricum, ci cu ajutorul unui var amestecat cu câlÈi care este suportul viitoarei picturi, fresce. Se face apoi desenul orientativ, apoi, cu dosul mistriei se pune fresca în altar- prima dată, Maica Domnului. Nu m-a lăsat să pictez Èi nici măcar să pun culoare, dar, într-o seară, pe furiÈ, am completat fisgura unui înger. Am făcut Èi un desen după această primă lucrare, dar l-am rătăcit pe undeva&#8230; Eu am fost autodidact. Practic, am furat meseria, cum se spune.”</em></p>
<p><img class="aligncenter wp-image-12582" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/07/62307561_347627289289706_1738002874748633088_n-1024x576.jpg" alt="" width="608" height="342" /></p>
<p>Iosif Steiger a terminat armata în 1978, iar apoi a dat examen la Patriarhie, la BucureÈti. Alte aventuri, pentru că viaÈa e marcată de întâmplare, niciodată nu te poÈi aÈeza într-o matcă sigură. Dar timpul a lucrat în favoarea lui. ÎÈi aminteÈte cu mare acurateÈe evenimente petrecute cu 30 de ani în urmă, cum a luat cu brio examenul după 7 ani de ucenicie (cifra magică), cum a plecat din nou cu <em><strong>domnul C, </strong></em>iar anii aceia &#8211; vreo 3 care au urmat &#8211; i se par, rememorând, „ani plictisitori”, pentru că încă nu ajunsese să facă ceea ce îÈi dorea.</p>
<p><img class="aligncenter size-large wp-image-12586" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/07/62420594_1306413882849245_4386315778597584896_n-568x1024.jpg" alt="" width="568" height="1024" /></p>
<p>„<em>Mă puneam mai mult la scris, la desenat eÈarfele sau ornamentele&#8230; În mintea mea lucram clandestin Èi trăiam altfel pictura. Îmi spuneam că trebuie să schimb o grămadă de lucruri, trebuie să fiu original, să-mi caut un drum al meu. Îmi cumpăram, cu puÈinii bani pe care îi primeam, cărÈi bisericeÈti Èi le studiam cu mare curiozitate, descoperind detalii care mai apoi îmi serveau în desenele mele. Pictura veche mi-a fost întotdeauna sursa, dar mai ales cea bizantină. Din păcate, generaÈia de pictori de la care am învăÈat pictura bizantină a trecut printr-un declin total între cele doua Războaie Mondiale, pentru că era privită ca un stil decadent, depăÈit. De pildă, cum pictase Grigorescu mânăstirea Agapia. Astăzi se practică din nou.”</em></p>
<p>Am deprins de la Iosif Stieger faptul că „<em>pictura nu e ca munca unui croitor, ci o parte din viaÈă. Unii lucrrează în ateliere. Pentru mine, biserica devine casa mea. Pasiunea e ceea ce dă Èi întreÈine viaÈa, iar în biserică te muÈi trup Èi suflet.</em>” Apoi, că „<em>pictura nu e un strict necesar într-o biserică</em>”, iar „<em>în pictură, ca Èi în muzică, nu ai voie să amesteci, ci trebuie să-Èi găseÈti propriul stil.</em>”.</p>
<p><img class="aligncenter wp-image-12583" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/07/64292333_2569420733120758_464576635199291392_n-1024x576.jpg" alt="" width="612" height="344" /></p>
<p>Cum se lucrează pictura într-o biserică?</p>
<p>„<em>Trebuie să citeÈti despre viaÈa sfinÈilor, despre scrierile Èi poveÈele lor, pentru că fiecare din ei are o existenÈă aparte, de exemplu sfiinÈii cu cruce sunt martiri, mucenici, simbolul martirajului, iar fiecare sfânt e îmbrăcat după statutul pe care l-a avut: cuvioÈii poartă îmbrăcăminte călugărească, martirii sunt tineri fără barbă, după statutul social, împăraÈii, proroocii Èi cuvioÈii au eÈarfa cu text din spusele lor, fiecare cu simbolul lui &#8211; Aron toiagul înverzit, Moise are rugul aprins, Gedeon are ca simbol un ghem de lână&#8230;</em>”</p>
<p>La Cisnădioara se naÈte Dumnezeu pe pereÈi, cu toÈi sfinÈii lui. După nouă ani, lucrarea înaintează încet dar sigur. <strong>Radu Tănase</strong>, preotul, asistă îndeaproape lucrările Èi umple biserica cu graiul lui plin de har. Aici, omul e creaÈie Èi totodată creator, care zămisleÈte sacrul.</p>
<p><img class="aligncenter size-large wp-image-12584" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/07/67620430_2398591317036353_3565404540280766464_n-568x1024.jpg" alt="" width="568" height="1024" /></p>
<p>Îmi vine în minte un gând: Nu oscilăm între a fi slabi Èi a deveni (mai) puternici, e o umbrelă (de apă) de ploaie pe care ne place s-o Èinem deasupra capului câteodată. Suntem stăpânii propriei noastre deveniri, aÈa cum ceapa creÈte în foile ei fără să i le aÈeze cineva frumos cu mâna, aÈa Èi sufletul, precum Èi spiritul nostru, cresc în afara determinărilor supraindividuale&#8230; Nu cred că soarta ne scoate în faÈă oameni (”la un anumit moment”) ca să ne facă mai tari sau mai slabi decât dacă acceptam f<span class="text_exposed_show">atalismul ca pe o explicaÈie din afară a vieÈii, când toate filozofiile pe care le-am asimilat se dovedesc insuficiente. E ca în ”Îngerelul” pe care îl zic copiii: ”Eu sunt mic, Tu fă-mă mare&#8230;”. De la un moment dat, zici ”Tatăl Nostru” pentru că ai crescut mare, categoric te-a însoÈit la tot pasul credinÈa, dar n-a fost numai asta, tu ai fost acolo Èi ai asistat la propria ta devenire, dinlăuntru. </span></p>
<p><img class="aligncenter size-large wp-image-12585" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/07/62269030_431100554346324_7438023572938817536_n-568x1024.jpg" alt="" width="568" height="1024" /></p>
<p><span class="text_exposed_show">Èi da, e adevărată zicerea că „Unde pune omul mâna, aÈază Dumnezeu din belÈug harul.”</span></p>
<p>Dacă ajungeÈi vreodată pe aici, nu ocoliÈi acestă biserică.</p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/ne-vom-intoarce-intr-o-zi-fotografia-zilei/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Ne vom întoarce într-o zi&#8230;</a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/WhatsApp-Image-2018-08-28-at-12.43.00-PM.jpeg" width="100" height="100" alt="Andra Tischer" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/tischer-andra/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Andra Tischer</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>LicenÈiată în Filologie, Andra Tischer trăieÈte în Sibiu, fiind profesoară de limba Èi literatura română la Colegiul NaÈional ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creaÈiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la PăltiniÈ, ConfluenÈe.org, Logos Èi Agape (TimiÈoara), revista ”Singur” (TârgoviÈte), Melidonium (Roman, NeamÈ). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacÈie la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea fiinÈei umane stă în iubire Èi în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până Èi cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelenÈă, această vocaÈie fiind cartea de vizită pe care Èi-a asumat-o tranÈant cu fiecare ocazie.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Facebook" target="_self" href="https://www.facebook.com/andra.tischerpodia?ref=br_rs" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-facebook" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 264 512"><path fill="currentColor" d="M76.7 512V283H0v-91h76.7v-71.7C76.7 42.4 124.3 0 193.8 0c33.3 0 61.9 2.5 70.2 3.6V85h-48.2c-37.8 0-45.1 18-45.1 44.3V192H256l-11.7 91h-73.6v229"></path></svg></span></a><a title="Twitter" target="_self" href="https://twitter.com/AndraTischer" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-twitter" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M459.37 151.716c.325 4.548.325 9.097.325 13.645 0 138.72-105.583 298.558-298.558 298.558-59.452 0-114.68-17.219-161.137-47.106 8.447.974 16.568 1.299 25.34 1.299 49.055 0 94.213-16.568 130.274-44.832-46.132-.975-84.792-31.188-98.112-72.772 6.498.974 12.995 1.624 19.818 1.624 9.421 0 18.843-1.3 27.614-3.573-48.081-9.747-84.143-51.98-84.143-102.985v-1.299c13.969 7.797 30.214 12.67 47.431 13.319-28.264-18.843-46.781-51.005-46.781-87.391 0-19.492 5.197-37.36 14.294-52.954 51.655 63.675 129.3 105.258 216.365 109.807-1.624-7.797-2.599-15.918-2.599-24.04 0-57.828 46.782-104.934 104.934-104.934 30.213 0 57.502 12.67 76.67 33.137 23.715-4.548 46.456-13.32 66.599-25.34-7.798 24.366-24.366 44.833-46.132 57.827 21.117-2.273 41.584-8.122 60.426-16.243-14.292 20.791-32.161 39.308-52.628 54.253z"></path></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:co&#110;&#099;&#117;&#114;sr&#097;du&#115;t&#097;&#110;&#099;a&#064;y&#097;ho&#111;&#046;c&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>