<div dir="auto">Iarna a răbufnit în sfârÈit. Din când în când ninge furios preÈ de câteva minute. Apoi, zăpada se topeÈte capricios de repede de parcă nici n-ar fi căzut vreodată. E o iarnă ca o fată bătrână a anotimpurilor care s-au tot amestecat între ele până n-au mai rămas adevărate decât în amintirile copilăriei noastre. Stau în balconul mamei. De acolo se vede tot bulevardul. Teii, băncile, aleea pe care ai mei veneau seara spre casă, ferestrele vecinilor de la blocul de peste drum, frizeria&#8230;</div>
<div dir="auto">Dintre toate, singura care a rămas aÈa cum o Ètiam e frizeria de la capătul blocului. În rest, nu mai recunosc nimic. La etajul patru, faÈă în faÈă cu noi, stătea o grecoaică, farmacistă, care-Èi pierduse fata, campioană naÈională la înot, înecată în Dunăre. ”Farmacista”, aÈa cum o Ètia tot cartierul, era măruntă Èi avea părul ondulat. N-am văzut-o niciodată de aproape.</div>
<div dir="auto">Doar când scutura cârpa de praf sau când trebăluia prin bucătărie o zăream de la fereastra mea Èi mi se părea că nu vorbeÈte niciodată cu nimeni. Că, orice-ar face, se gândeÈte mereu doar la fata ei, care pierise din cauza unui pariu stupid, în mijlocul Dunării.</div>
<div dir="auto">Noaptea, stingea târziu lumina. Foarte târziu. Câteodată, rar, soÈul ei apărea la geam. Se spunea că albise complet cât aÈteptase pe mal să-i fie găsită copila. Fuma Èi după aceea închidea fereastra, apoi trăgea cu grijă perdeaua, ca Èi cum s-ar fi temut să nu trezească pe cineva. Astăzi nu Ètiu cine locuieÈte acolo. Geamurile sunt murdare, iar termopanul a Èters toate amintirile. Pe toate.</div>
<div dir="auto"><img class="aligncenter size-full wp-image-35005" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/08/bb404ac683a85cdf4b6466a8d97e46d4-1.jpg" alt="" width="564" height="833"></div>
<div dir="auto">La etajul unu, locuia tanti Marioara. Avea Èolduri late, care porneau direct de sub sânii mari Èi struniÈi în sutiene de pânză croite la FC (fabrica de confecÈii) de tanti TincuÈa, mama lui Viorel. Tanti Marioara era croitoreasă, dar nu ”era bună” decât la ”tras tivuri Èi cusut nasturi”, cum zicea domniÈoara Miliaresis, <a href="https://bel-esprit.ro/ce-face-o-femeie-manierata/">femeie</a> educată la pension, Èi se plângea mereu de dureri de spate Èi de bărbatul ei ”care înnebunise la bătrâneÈe”. Mama nu voia să-mi spună ce-nseamna asta, dar Oana, colega mea de bancă din clasa I Èi până într-a opta îÈi dădea cu părerea că ”sigur moÈul are o iubită”, c-aÈa auzise ea de la taică-său care lucra la combinat Èi toÈi cei care lucrau acolo Ètiau multe, multe lucruri pe care nu le vorbeau însă decât între ei.</div>
<div dir="auto">La doi, n-am Ètiut niciodată cine stătea pentru că geamurile erau mereu închise Èi acoperite cu jaluzele groase, alb cu roÈu Èi cu negru, dintre acelea pe care Zoe, care ne făcea curat, le ura pentru că ”erau tare urâte Èi mereu pline de praf”. ”La telefoane”, locul de întâlnire al îndrăgostiÈilor de toate vârstele din oraÈ sau ”în colÈ, la cofetărie”, se aduna spre seară jumătate din populaÈia târgului.</div>
<div dir="auto">Tata nu ne lăsa pe mine Èi pe frate-meu ”să căscaÈi prea mult gura pe-acolo ca să nu zică lumea că aÈteptaÈi cine Ètie pe cine”. Nu dădea bine. Luam pâine sau prăjituri Sinaia Èi ne aÈezam cuminÈi la semafor aÈteptând să se facă verde ca să trecem la mama, la magazin. ”La magazin” înseamnă toată copilăria Èi adolescenÈa noastră. Èi mult din viaÈa de adult. Când plecam la Ècoală, la prânz, mai întâi treceam ”pe la magazin ca să lăsăm cheile”. Când ne întorceam de la Ècoală, înainte de a urca acasă, ne opream ”la magazin”Èi scotoceam prin vestiarul fetelor să vedem dacă mai rămăsese ceva de mâncare, mai ales atunci când era ziua vreuneia dintre ele Èi aduceau de acasă tot felul de bunătăÈi făcute de mamele lor.</div>
<div dir="auto">Când aveam nevoie de mama, coboram repede ”la magazin”, fiindcă ea era toată ziua acolo, de dimineaÈă până seara, iar de telefon încă nu putea fi vorba. Locuiam în blocul de peste drum Èi asta nu era tocmai bine fiindcă nu aveam libertatea copiilor de vârsta noastră, ai căror părinÈi lucrau la combinat Èi, mai ales vara, când ai lor erau schimbul doi, stăteau pe bulevard, la ascunsa, până la 10 noaptea, în timp ce restul intram la 9:10 după ce ne rugam ”din tot sufleÈelul” să ne mai ”lase un pic că abia ne venise rândul la pus ochii!”. AÈa-Èi spărsese frate-meu arcada, când, după ce abia-i înduplecasem pe ai noÈtri să accepte o prelungire de 10 minute, s-a ascuns ”pe lângă bloc” (sic!) Èi când a ridicat capul a nimerit în unul dintre butonii de fier care ieÈeau din zid ”Èi doar v-am zis mereu s-aveÈi grijă la fierul ăsta!”, repeta tata, alergând cu frate-meu în braÈe, care, speriat de sângele care-i ”curgea direct din cap!” urla cât îl Èinea gura că ”nu mai văd nimic de la sânge!”. Îmi aprind o Èigară. N-a mai rămas mare lucru din noi cei de atunci.</div>
<div dir="auto">CâÈiva părinÈi împuÈinaÈi de timp, blocurile, bulevardul, trandafirii Èi, o, da, incredibil, incredibil, madam Mărculescu care stă de 50 de ani pe aceeaÈi bancă, mereu îmbrăcată în maro Èi cu părul (rărit) abia scos de pe bigudiuri, Doamne, cred că are 90 de ani , poate chiar mai mult, fiindcă tot bătrână o Ètiu de când eram <a href="https://bel-esprit.ro/audrey-hepburn-pentru-copilul-din-noi-toti/">copil</a>, avea aceeaÈi faÈă brăzdată de riduri care cu timpul au devenit din ce în ce mai groase Èi mai adânci, ca niÈte ÈanÈuri.</div>
<div dir="auto">E martora iubirilor, căsătoriilor, divorÈurilor, înmormântărilor, pomenilor, admiterilor la facultate, absolvirii facultăÈii de către copiii din cartier, a falimentelor, a creÈterii preÈurilor Èi a scăderii pensiilor, a intrării României în NATO Èi în UE, e ea însăÈi un post de televiziune care transmite live 24/24, un fel de CNN omniprezent pe fronturile de luptă din toate Èările lumii.</div>
<div dir="auto">”O să ne-ngroape pe toÈi muÈa asta!”, zicea premonitoriu tataia, care n-o plăcea deloc fiindcă-i cerea bani cu împrumut lunea, iar el nu ”dădea de luni” nici dacă-l picai cu ceară sau îi ascundeai pachetul cu Èigări MărăÈeÈti de care nu se despărÈea nici în somn.</div>
<div dir="auto">”MuÈa” era o prescurtare personalizată de la ”maimuÈa”, la care apela tataia când era prea nervos sau prea grăbit să-Èi spună punctul de vedere asupra unei ”situaÈii de doi lei” la care asistase pe stradă Èi în care madam Mărculescu se autodistribuise în rolul principal.</div>
<div dir="auto">E ciudat cum copilăria se adună în noi ca într-un miez de fiinÈă din care n-o să mai plece niciodată. Încap în sâmburele ei atâÈia oameni, atâtea întâmplări, atâtea arome, culori, sunete, cuvinte Èi prietenii.</div>
<div dir="auto">Mai ales prietenii. Mai târziu, nu mai suntem în stare să ne apropiem atât de uÈor de oameni. Devenim cinici, suspicioÈi, nedrepÈi, ironici, descoperim cu uÈurinÈă defecte, inventăm motive, suntem cusurgii Èi minÈim salvator că n-avem timp. Avem. Oameni nu mai avem pentru timpul nostru. S-au rărit. Ca părul proaspăt scos de pe bigudiuri al lui madam Mărculescu&#8230;</div>
<div dir="auto">Deschid geamul de la balcon. E frig Èi burniÈează. Două maÈini se ciocnesc în intersecÈie. De la simigeria din colÈ miroase a covrigi calzi.</div>
<div dir="auto">Ar trebui să plec acasă la mine, dar nu mă-ndur. Trag de timp. Aprind altă Èigară. Tata m-ar fi certat. Prea târziu&#8230; Dau să scriu ceva, dar renunÈ. Avortez cuvinte.</div>
<div dir="auto">De la un timp, asta fac: avortez cuvinte Èi sângerez până la exsanguinare. Ar trebui să-ncep prin a-mi curăÈa cortexul repetându-mi că vârsta Èi luciditatea nu-mi permit derapaje emoÈionale care mă vor vulnerabiliza irevocabil. Timpul de-acum e ca o Èigară.</div>
<div dir="auto">Prima din care am tras cu sete în piept, mulÈi ani după ce renunÈasem, credeam eu că pentru totdeauna, la fumat.</div>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Adriana Bogatu' src='https://secure.gravatar.com/avatar/09d9abd0b411ec67c7e47efaeff814781ee00bb5280222e2184c91622fe5cd47?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/09d9abd0b411ec67c7e47efaeff814781ee00bb5280222e2184c91622fe5cd47?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/adriana-bogatu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Adriana Bogatu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#097;dibo&#103;&#050;0&#048;&#055;&#064;&#121;ahoo.co&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>