<p>Golescu era în concediul de primăvară. Adică primise obligat zilele libere din anul anterior, nu Ètia ce să facă altceva decât să lucreze. Amâna cu sârguinÈă zilele libere Èi se izola de muncă doar când nu mai avea alternative se supunea cu regret. Îi plăcea să fie diferit de ceilalÈi. De ce să doarmă cât are chef? Când o muri numai asta o să facă. Èi aÈa era burlac. De ce să meargă în vacanÈe exotice? Revenea mai obosit decât pleca acolo. DistracÈia are preÈul ei obositor Èi inedit. Prin urmare, în fiecare iarnă Èefii îl obligau să îÈi consume în luna ianuarie toate zilele rămase libere din anul care tocmai a trecut ca să nu fie obligaÈi să îl plătească mai mult sau să fie amendaÈi de instituÈiile statului. Èi atunci făcea apel la memorie. După ce făcea curăÈenie generală în apartamentul lui cu trei camere. Una pentru ei Èi două pentru copii. Doar că nu era însurat Èi nici nu avea odraslele pe care Èi le dorea. Însă, visa degeaba la prinÈesa pe care n-o întâlnise.</p>
<p>Bărbatul avea Èi o natură cinică când se raporta la emoÈii. Glumea. „Hai să îmi văd iubitele!” se motiva când avea timp liber Èi deschidea o cutie imensă în care Èinea pozele personale. Familie, părinÈi, prieteni, amici, neamuri, camarazi, nicio iubită. ”Kanci!” prefăcându-se uimit ca Èi cum ar fi descoperit atunci acest fapt. Avusese cu duiumul s-ar spune, dar intenÈional nu se fotografiase cu ele zicându-Èi că o să le păstreze în amintire. Aiurea. Memoria este bună, dar lucrată prea mult dă rateuri. AÈa ceva i se întâmplase. Uitase. FaÈa. Vocea. Deveniseră un fel de abur.</p>
<p>Zâna zânelor Èi naftalină. Adică ceea ce caută bărbaÈii care sunt cât de cât raÈionali Èi selectivi. Ori, ori. Èi care au un dram de mândrie canonică specifică. Un fel de minune, miracol. Ca Èi cum ai lăcui toată catedra din clasă cu naftalină pentru a încerca puterea de concentrare a profesoarei. Era banală. Limba franceză. Normal că ora s-a amânat Èi toÈi au fost lăsaÈi acasă mai devreme. Îi dăduse Èi lacrimile. Cum să suporte aÈa ceva? Unele dame-s tare speriate Èi neîncrezătoare. Nimic nu riscă. Zâna zânelor ar face abstracÈie de orice impediment accidental sau provocat. Este bună. Aceasta este fundamentul, temeiul expresiei: ce bună este! Adică persoana care înÈelege superficialitatea masculină Èi-i face jocul. Sau se mai caută tablouri bune de pus pe pereÈi. Tot cu dive. AgăÈatul are simbolul unei atârnări controlate. Să nu dispară când el se întoarce cu spatele. Iar naftalina Èine moliile la distanÈă. Cauză din care nu se foloseÈte la supermarketuri. Golescu se întorcea de la serviciu cu tramvaiul Èi spre mirarea lui nu era înghesuială. MaÈinile deveneau necesităÈi formale. DeÈi era aproape vară frigul Èi ploaia măruntă Èi deasă, un fel de burniÈă pretomnatică, a determinat unele persoane mai gingaÈe să folosească hainele de blană drept refugiu. Miroseau a levănÈică sau nimic. Însă nu erau zâni sau zâne! Telefonul îi vibra în buzunar. Nu se sinchisi să îl deschidă. N-avea timp suficient. S-a potolit la al treilea apel. Este bună mesageria vocală folosită de comunitate. El Èi-o dezactivase de la început. Măcar nu era apelat îndelung. Cum să faci dragoste cu o himeră sau cu o hidrocarbură aromatică? Imposibil.</p>
<p>Apelase Èi la reÈelele de socializare. Însă s-a blocat de mai multe ori, firesc, în afara chipului le pierduse Èi numele de familie. Avea probleme. ”Vai!” se apostrofa ca Èi cum ar fi greÈit impardonabil. Prenumele nu era semnificativ. Prea multe imagini cu femei banale Èi necunoscute. Nu avea răbdare să sape, să le caute definitiv, chiar de le-ar fi găsit tot n-ar fi recunoscut iubitele îmbătrânite.</p>
<p>”eÈti ceea ce iubeÈti!” peste tot vedea acelaÈi mesaj. Pe reÈelele de socializare, pe pereÈii staÈiilor de tramvai, pe unele haine, toalete publice, uneori în câteva cărÈi. Nu. Nu eÈti ceea ce iubeÈti! O mare cretineală, gândea Golescu supărat de nerozia interpretărilor banale la care nu Ètia cum să facă faÈă fără să plescăie necivilizat. Adică Ètia, îÈi aranja mustaÈa stufoasă pe care o spăla de două, trei ori pe zi Èi o împrospăta cu dezinfectante terapeutice sau loÈiuni pe bază de alcool. Nu îÈi lingea buzele subÈiri Èi invizibile decât rareori, tot din teamă să nu se infecteze. Nici măcar când mânca nu îÈi scotea măcar pentru o secundă limba în afara cavităÈii bucale să se desfăteze cu aromele inedite, dacă le identifica. MulÈi microbi ascund pilozităÈile faciale naturale sau false. Poate era nebun că Èinea la igienă, la ce vâra în gură, aÈa afirmase în trecut un psiholog celebru, dar îi intrase în obiÈnuinÈă ticul Èi mâna Èi-o Èinea deseori pe mustaÈă, caraghios, cotul în afară iar oamenii se fereau de ascuÈimea braÈului frânt. Cum să fii ceea ce iubeÈti? Imposibil la propriu. Nu era femeile, iar femeile nu sunt bărbaÈi. Se aplică doar homosexualilor. Cu să fii o armonie antică? Un răzvrătit renascentist sau un Dumnezeu muritor. Improbabil. Iar la figurat? EÈti un avar Èi iubeÈti zgripÈuroaicele dezinteresate? Un timid Èi îndrăgeÈti plăpândele hotărâte în răzbunare? Un curvar Èi te încurci cu plătibilele manipulatorii. Nu merge! Este prea simplu Èi incomplet. În realitate, nu eÈti ceea ce iubeÈti. Cine ar recunoaÈte că are o doză oarecare de tâmpenie, urâÈenie, bunătate, ori viceversa? Sau eÈti ceea ce iubeÈti numai dacă este vorba despre sine. Asta este Èi mai cert, aiurea. CâÈi nu se mint pe ei înÈiÈi fără să înÈeleagă falsul extins în care subzistă? MulÈi. Atât de mulÈi încât adevărul devine o minciună suavă Èi nu este recunoscut chiar de sine, iar dacă unii îi văd în toată goliciunea regească astfel, apare justificarea Èi credinÈa invidiei sfruntate. Deci, mai degrabă este ingurgitabil că nu eÈti ceea ce iubeÈti, decât că eÈti iubirea. Absolutu-i impropriu. AÈa da. Èi scriitorii nu mai trebuie să se chinuie să îÈi imagineze relaÈii Èi succesiuni sau filiaÈii normale sau bolnave, doar de dragul comerÈului Èi recunoaÈterii unor nume ce nu spun nimic istoric, doar băltiri actualizate unor timpuri. Plicticoase, până la urmă. Doar, nu iubeÈti continuu. Èi softurile se blochează sau rescriu deseori. Deci, mai degrabă eÈti ceea ce nu iubeÈti sau iubeÈti ceea ce nu eÈti. În rest, crize de nervi. Golescu se rădea foarte rar, odată la câÈiva ani. Ca să aibă cu ce se juca, adică cu propria mustaÈă.</p>
<p>-Vai!</p>
<p>-Vai, îÈi răspundea Golescu, zâmbind cu căldură pe seama lamentărilor. Îi plăcea să râdă de el, dacă o făceau alÈii îi termina rapid argumentat Èi fără eforturi suprapământene. Găsea chichiÈe la orice, numai să i se excite voinÈa Èi se punea cu cei mai dotaÈi cognitiv care dezertau instantaneu scârbiÈi că nu cade pe spate în faÈa idioÈeniilor emise Èi încărcate cu neologisme. Degeaba. Ideile neintegrate în existent sunt falnice pentru impostori. Universul nu se reduce la un om, indiferent de genialitatea lui. Asta n-o înÈeleg intelectualii. Uneori se sătura să tot câÈtige luptele. Ar fi dorit să Èi piardă. Degeaba spera. Îi rămânea să zâmbească întinzându-Èi mustaÈa peste toată faÈa fără ajutorul degetelor. Un lucru imortalizabil. FaÈa i se ilumina. Dar cine să îl fotografieze? Nimeni. N-avea nici măcar un animal de companie în preajmă.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><img class="aligncenter size-full wp-image-5023" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/01/753b0481871d943445890aa4dec0ae9e.jpg" alt="" width="500" height="714" /></p>
<p>Într-o dimineaÈă în care nu era cazul Golescu s-a trezit vesel. Tocmai mâncase trei ouă vopsite pentru PaÈtele care a trecut de câteva zile. Respecta tradiÈiile. Nu e nimic aiurea, poate numai faptul că le-a ciocnit singur. Stânga cu dreapta, oul roÈu peste cel galben sau verde. Èi cu ritualul de rigoare spunea ”Cristos a înviat!”, dar răspundea normal ”adevărat”, multisilabic. Trist, în cele din urmă. Avusese patru, dar nu mânca mai mult de trei. Să nu facă risipă. De ce se distrase copios? Deoarece nu ghicea niciodată care ou o fi mai tare. De-l îndrăgea pe unul, imediat se crăpa. Èi rămânea cu vorbirea de unul singur. Chestia aia pe care puÈin o recunosc. Doar e aiurea să vorbeÈti de unul singur, să te organizezi mai bine, să visezi. Doar nu există reverii comune. Nici zborul nu este comun. Cei mai mulÈi ar vrea să dea din braÈe ca o pasăre speriată sau bucuroasă. Nu el. Cum să fiinÈeze aÈa ceva? Èi ouăle se sparg în grup, nu izolat. Păi nu? Multă imaturitate în tărâÈele lui Golescu! Cum să nu se distreze la adresa personală? Caraghiosul din om este cel mai tare indice al adevărului. Cine recunoaÈte, cine evită îÈi sparge semeÈia aiurea, printre infractori Èi idioÈi fixaÈi în forme de opulenÈă. Au dar nu trăiesc, există dar nu gândesc, fiinÈează dar nu Ètiu de glumă. Grav.</p>
<p>Într-un an angajase un detectiv să vadă dacă nu este urmărit de vreo femeie care să fie îndrăgostită mocnit, ascuns de el. Nu obÈinuse un rezultat pozitiv, deÈi plătise pentru două luni propria lui urmărire. ”Nu eÈti în vizorul niciunei persoane.” Detectivului nu-i spusese ce spera să afle. ”Sunt dezolat. Dar dacă continuăm…” Èi ochii micuÈi îi luminau faÈa rotundă Èi poziÈia Èeapănă, impusă Èi sigură. Fusese angajat la securitate Èi pensionat pe la patruzeci de ani, se reprofilase. ”Nu.”</p>
<p>Apoi a înÈeles cu adevărat că n-are prieteni, că-i singur Èi unic, aproape perfect, de ce ar mai avea nevoie de cineva? Nu însemna mare lucru. Nici femeile nu se plâng când sunt izolate, bărbaÈii nu sunt dame. OriÈicum, nu era britanic autoexternalizat care se ascunde după amfetamină ori alÈi derivaÈi. Nici idiot să mănânce orice îi trântesc guvernanÈii cu îndulcitori sau substituienÈi prin supermarketuri. ViaÈă ieftină, burtă târâtă spre pământ. Ori corporaÈiile ca să îl Èină atât de ocupat încât să îl termine, usuce, orbească atât de mult încât să nu mai fie în stare să preÈuiască frumosul. Nu este doar un atribut al celor cu bani. Lucrul ăsta este cel mai mare câÈtig al democraÈiei. Faptul că frumosul a ajuns, cumva, universal. Nu mai aparÈine doar aristocraÈiei sau burghezilor retarzi. Unii sunt Èi altfel. Dar majoritatea sunt nesătui, avari Èi dobitoci de vreme ce încearcă să încarcereze nu numai populaÈia, ci Èi sublimul. Se simÈea singur Èi nu făcea caz de asta. Dădea din umeri Èi îÈi spăla mustaÈa. Vedea că greÈelile sunt retorice Èi nu protesta vehement. Doar râdea pe seama lor Èi stârnea antipatii. Însă, descoperise ascunziÈuri inedite. Oameni goi care fac yoga stând în cap Èi aÈteaptă să fie veneraÈi Èi pupaÈi. Femei care s-au trasformat afectiv în lebede. Copii care au o logică mai clară decât a adulÈilor. Geamuri ce nu vor să rămână închise. Cu mustaÈa spălată gândea: ce-ar fi să o reteze definitiv? Nu ar plânge. Mucii nu sunt lacrimi. Nici invers. Prietenii nu sunt străini, nici viceversa. A privit îndelung poziÈia lor goală. Să o facă Èi acoperită. Este normal. Noroc că frumosul este multiplu, nu unic, altfel ar fi împresurat de adevărata tristeÈe. A celor ce sunt nu comune, ci altfel.</p>
<p>-Èârrrrr…. Èârrrrr… sau o melodie comună.</p>
<p>Suna telefonul. Ètia atitudinea făÈiÈă. Cei mai mulÈi răspund indiferent, unii ignoră neutru, alÈii nu-l aud fizic, câÈiva sunt curioÈi Èi speră la câÈtiguri financiare mai mari. Golescu nu avea o asemenea atitudine, dar făcea pariuri în legătură cu interlocutorul. O fi fiind aia, cealaltă, nimic. Nu aÈtepta să fie sunat de părinÈi, Èefi, colegi, amici, erori, facturi restante, programări la examene medicale gratuite, investiÈii în fonduri Èi altele. Doar de iubite. Dar, n-avea de nicio culoare aÈa ceva. TotuÈi, naivitatea îl lăsa cu gura căscată, până la un moment dat. Èi spre dezamăgirea lui de fiecare dată era o persoană ce nu-i oferea ceea ce caută. Ba o mătuÈă care îl chema imperativ la un priveghi, ba i se ofereau câÈtiguri fără măsură, asigurări de sănătate sau bilete gratuite Èi programări la bărbier. Refuza din start. Măcar aici avea curajul să vorbească, să spună nu. Da. Conjunctural.</p>
<p>-Èârrrrr…. Èârrrrr… melodie comună.</p>
<p>Un alt apel telefonic. Èi o voce suavă, sensibilă, senzuală de-a dreptul. ”Cine eÈti?” întreba de la o vreme interesat. Era sesizabilă nerăbdarea lui Golescu de-a afla cu cine dialoghează însă ea îl ducea cu preÈul. ”Răbdare.” Covorul căpăta nuanÈe întunecate. Nu era curios din fire dar devenise nerăbdător. Carpetele orientale sunt inutile pentru un bărbat, totuÈi rămân necesare genului opus. Preludiul începe când nici nu este vorba despre sex. Adică nu-i mărturisea. Însă bărbaÈii sunt De ce ar fi sinceră o femeie de la început? E fără sens. Sau un bărbat? Inutil.</p>
<p>-Cine eÈti? Cea mai grea întrebare. Singura la care omul nu poate răspunde cu certitudine. Mai ales dacă nu îl cunoaÈte deloc. Dar Èi dacă îl Ètie Èi este familiarizat, tot are Èanse să pice în prăpastia nedumeririi.</p>
<p>-Sunt… Èi se oprea gâfâind uÈor. Mister. În relaÈii lucrurile faine se întâmplă odată cu o doză de imprevizibil. Nu totul trebuie lămurit. Tradus prin cuvinte. Mai degrabă să lase faptele să povestească. Èi pasiunea. Cuvintele sunt raÈionale.</p>
<p>-Aha…. adică.</p>
<p>Aflase într-un târziu Èi rămăsese dezamăgit. Era secretara Peva de la agenÈia de detectivi. O pensionară care se pare că îndrăgostise de el Èi pe care n-o întâlnise niciodată. Doar prin telefon când îl căuta pe Èeful ei. Vocea îi era tânără. I se părea cunoscută dar nu o descoperise. FaÈă nu avea. Dar îi spusese vârsta, imediat după ce îi dăduse indiciile. Motivul amorezării? Scrisese rapoartele Èi înÈelesese că nu avea amante, femei care să o concureze nici măcar potenÈial. Din gelozie aÈteptase întreaga viaÈă să găsesească un bărbat fără obligaÈii. AÈtepta cu sufletul la gură reacÈia lui Golescu care se făcea că nu înÈelesese. Mimetic puneau ambii aceeaÈi întrebare.</p>
<p>-Cine eÈti?</p>
<p>-Iubirea ta trecută viitoare.</p>
<p>Èi-au dat întâlnire într-o zi. În marÈea din luna anterioară. Cu siguranÈă. A fost cel mai bine. De ce să se mintă? Prin urmare, fiecare Èi-a povestit cum a decurs randez-vousul fără să se implice deloc Èi să se împiedice în dezamăgiri. Măcar au zâmbit când au înÈeles că inconÈtient au folosit timpii greÈiÈi, doar îÈi doreau cel mai mult izolarea. ”Păcat.” Au spus simultan. Iubirea perfectă nu există.</p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/fii-atent-cum-iubesti-regis-mafteiu-roman/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Fii atent cum iubeÈti&#8230;</a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/09/40452339_236628693668303_3773920731440611328_n.jpg" width="100" height="100" alt="" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/regis-mafteiu-roman/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Regis Mafteiu Roman</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Addthis" target="_self" href="https://regis8roman.wordpress.com/" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-addthis" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 448 512"><path fill="currentColor" d="M400 32H48C21.5 32 0 53.5 0 80v352c0 26.5 21.5 48 48 48h352c26.5 0 48-21.5 48-48V80c0-26.5-21.5-48-48-48zm-32 252c0 6.6-5.4 12-12 12h-92v92c0 6.6-5.4 12-12 12h-56c-6.6 0-12-5.4-12-12v-92H92c-6.6 0-12-5.4-12-12v-56c0-6.6 5.4-12 12-12h92v-92c0-6.6 5.4-12 12-12h56c6.6 0 12 5.4 12 12v92h92c6.6 0 12 5.4 12 12v56z"></path></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:r&#101;g&#105;s_&#114;o&#109;a&#110;&#064;y&#097;&#104;oo.&#099;&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>