<p>Femeia? Tot filozofie&#8230;</p>
<p>Încerc să pun ordine în toate definiÈiile mai mult sau mai puÈin alegorice, simbolice sau metaforice pe care le cunosc, Èi îmi dau seama că o să-mi ia foarte mult până să obÈin tabloul perfect… Refăcând în sens invers traseul cultural al umanităÈii, ”se sparie gândul”, cum zicea înÈeleptul cronicar, pentru că ea a fost prezentă în toate reprezentările artistice Èi literare ale fiecărei perioade însemnate în istoria lumii. Practic, femeia a fost o modă, una dintre cele mai proteice, mai complexe Èi mai bulversante dintre toate.</p>
<p>La început, a fost Creatura zămislită din trupul însufleÈit al lui Adam, care de atunci a revendicat-o mereu ca făcând parte din el, mereu inegală. Mereu acolo, mereu în afara lui, în preajmă. Ea l-a umplut de fericirea stării de a-Èi uita singurătatea, tot ea l-a coborât din Rai, împlinind primul paradox în care a încăput atât de bine, încât l-a perpetuat până în zilele noastre: păcatul Evei, cea al cărui nume înseamnă ViaÈă, l-a făcut muritor Èi l-a învăÈat umilinÈa Èi resemnarea. A fost, cu alte cuvinte, singurul vis al bărbatului care s-a transformat pe neaÈteptate Èi pe negândite în coÈmar, Èi de atunci o caută mereu, sperând să-Èi recupereze dreptul la Imortalitate.</p>
<p>Lui i-a rămas în schimb ForÈa cu care să pună ordine în lume, acolo unde femeia-stihie ameninÈa cu năucitoarea ei putere de seducÈie. În patria de ape a lui Poseidon, ea a fost Sirena care i-a adus din larg marinarii, să-i aÈeze temelie pe fundul mării Èi piatră de hotar la maluri… Energie Èi durere modelatoare, dor de casă Èi neînfrânată patimă erotică a lui Ulise, bravul navigator pierdut între femei precum un val care ajunge la liman abia după ce Èi-a ostoit înverÈunarea.</p>
<p>Femeia-cântec l-a răpit femeii-casă Èi i-a încurcat drumurile, pentru că ea singură clădeÈte zid de apărare Èi când iubeÈte Èi când vrăjeÈte. Bărbatul n-o poate vedea însă decât dintr-un singur unghi, pentru că el e vânătorul care o ÈinteÈte sau artistul care îi modelează formele de Galatee, lăsând pe seama altor fantomatice prezenÈe sufletul ei, care cu greu se lasă modelat…</p>
<p>trebuie să vă amintesc aici, ca un intermezzo afectiv, de poemul lui <a href="https://bel-esprit.ro/din-mine-spre-tine-rasar-si-apun-nichita-stanescu/" target="_blank" rel="noopener noreferrer"><strong>Nichita</strong></a>:</p>
<p style="text-align: center;"><strong>Către Galateea </strong></p>
<p><strong>Îţi ştiu toate timpurile, toate mişcările, toate parfumurile</strong><br />
<strong>şi umbra ta, şi tăcerile tale, şi sânul tău</strong><br />
<strong>ce cutremur au şi ce culoare anume,</strong><br />
<strong>şi mersul tău, şi melancolia ta, şi sprâncenele tale,</strong><br />
<strong>şi bluza ta, şi inelul tău, şi secunda</strong><br />
<strong>şi nu mai am răbdare şi genunchiul mi-l pun în pietre</strong><br />
<strong>şi mă rog de tine,</strong><br />
<strong>naşte-mă. </strong></p>
<p><strong>Ştiu tot ce e mai departe de tine, </strong><br />
<strong>atât de departe, încât nu mai există aproape &#8211;</strong><br />
<strong>după-amiază, după-orizontul, dincolo-de-marea&#8230;</strong><br />
<strong>şi tot ce e dincolo de ele,</strong><br />
<strong>şi atât de departe, încât nu mai are nici nume.</strong><br />
<strong>De aceea-mi îndoi genunchiul şi-l pun </strong><br />
<strong>pe genunchiul pietrelor, care-l îngână. </strong><br />
<strong>Şi mă rog de tine,</strong><br />
<strong>naşte-mă. </strong></p>
<p><strong>Ştiu tot ceea ce tu nu ştii niciodată, din tine.</strong><br />
<strong>Bătaia inimii care urmează bătăii ce-o auzi,</strong><br />
<strong>sfârşitul cuvântului a cărui prima silabă tocmai o spui</strong><br />
<strong>copacii &#8211; umbre de lemn ale vinelor tale,</strong><br />
<strong>râurile &#8211; mişcătoare umbre ale sângelui tău, </strong><br />
<strong>şi pietrele, pietrele &#8211; umbre de piatră ale genunchiului meu,</strong><br />
<strong>pe care mi-i plec în faţa ta şi mă rog de tine,</strong><br />
<strong>naşte-mă. Naşte-mă.</strong></p>
<p>În mâinile lui iscoditoare, Femeia devine Idee, Cuvânt, mai apoi, Èi matrice din care se nasc toate formele de existenÈă văzute Èi nevăzute, Èi îl coboară în lumea ei de Frumos, dându-i surâsul care-i descreÈeÈte fruntea Èi centura de siguranÈă de care să-Èi agaÈe visele întemeietoare… Tot ea se-nchide mai apoi, cum se lasă negura pe ape, căci ea e si mormântul în care se pierd toate, atotputernica Geea la care ne întoarcem, rând pe rând, într-o infailibilă ordine perfect ritmată.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-22827" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/05/32215371_2085475221481238_7553497363579404288_n1.jpg" alt="" width="428" height="640" /></p>
<p>Fecioara devine mamă, iar mama devine factotum, e legea simplă a firii care dezleagă toate virtuÈile ei, rând pe rând, într-un carusel ameÈitor al rolurilor niciodată încheiate, mereu reluate cu o conÈtiinciozitate demnă de maeÈtrii ceasornicari sau de călugării miniaturiÈti: femeia-pansament, femeia-umăr-de sprijin, umăr-pe-care-să-plângi, femeia-ascultător Èi femeia-sfătuitor, femeia-braÈe-de muncă, femeia-cochilie în braÈele căreia dai frâu nebuniei, femeia-carte pe care o deschizi când simÈi crescând în tine dorinÈa Èi o închizi cu un sărut de teamă să nu Èi-o fure altul, femeia-muzică a sferelor, femeia-stare Èi visare, femeia-patimă, femeia-ghimpe, intangibilă, mereu provocatoare sau femeia-plictis Èi amărăciune, instinct Èi ideal, dor Èi desfrâu, prostituata sacră care se jertfeÈte pe altarul aceluiaÈi zeu cu vorbă de tunet Èi privire sălbatică.</p>
<p>Èi un „<strong>Aer verde, matern</strong>”, poemul lui <strong><a href="https://bel-esprit.ro/fericit-cine-are-limpede-n-minte-numele-unei-lumini-grigore-vieru/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Grigore Vieru</a></strong>, poetul nostru de sânge:</p>
<blockquote>
<p style="text-align: center;"><em><strong>După mamă,</strong></em><br />
<em><strong>după copii</strong></em><br />
<em><strong>Èi după iubită</strong></em><br />
<em><strong>n-am mai aproape pe nimeni</strong></em><br />
<em><strong>ca ploaia.</strong></em><br />
<em><strong>Numai de obrazul mamei </strong></em><br />
<em><strong>mă lipesc aÈa</strong></em><br />
<em><strong>ca de ploaie.</strong></em><br />
<em><strong>Numai pe copii</strong></em><br />
<em><strong>îi las să mi se urce aÈa</strong></em><br />
<em><strong>în spate.</strong></em><br />
<em><strong>Èi numai cu iubita</strong></em><br />
<em><strong>mă împletesc în dragoste</strong></em><br />
<em><strong>aÈa.</strong></em><br />
<em><strong>Am sentimentul că dacă orbesc,</strong></em><br />
<em><strong>aÈ putea să văd cu stropi de ploaie.</strong></em><br />
<em><strong>Cu ploaia</strong></em><br />
<em><strong>aÈ putea să-mi cânt plaiul</strong></em><br />
<em><strong>de mi-ar seca graiul.</strong></em></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p style="text-align: center;"><em><strong>Ploaie, tu – </strong></em><br />
<em><strong>Aerul meu verde, matern!</strong></em><br />
<em><strong>Nu Ètiu alÈii cum sunt,</strong></em><br />
<em><strong>dar eu,</strong></em><br />
<em><strong>Fără tine, mă usuc</strong></em><br />
<em><strong>ca o foaie.</strong></em><br />
<em><strong>Toate </strong></em><br />
<em><strong>cântecele mele neînÈelese</strong></em><br />
<em><strong>sunt rugăciuni pentru ploaie.</strong></em></p>
</blockquote>
<p>Tu poÈi fi oricum, ea „trebuie” să fie de toate, pentru că aÈa a rămas de mult timp, o scenă pe care bărbatul îÈi joacă natural toate piesele, câteodată melodrame, poate chiar Èi vodeviluri, drame, comedii mai mult sau mai puÈin inspirate, toate cu un singur spectator care aplaudă până la sfârÈit rămas în sală… Numai tragediile se performează cu casa închisă, dar Èi atunci mai e o speranÈă, pentru că din toate luptele pe care le duce, femeia nu abandonează decât una, cea mai patetică Èi imposibil de evitat…</p>
<p>Între Infern Èi Paradis, ea e drumul pe care-l străbaÈi în linie dreaptă, mereu crescând, mereu visând înainte, mereu învăÈând Èi nu există pas înapoi la care să nu se uite cu răbdare îngerească Èi simÈuri ascuÈite de mamă-leoaică, gata să te împingă de la spate, orice-ar fi… Ea e femeia-muză, femeia-caracter, femeia-Femeie care nu încetează să fie femeia-copil, Èi o face cu aceeaÈi graÈie… pace Èi nebunie în acelaÈi ritm de simfonie celestă, nu există una în afara celeilalte, pentru că nu Èi-ai dori s-o vezi doar liniÈtită, te încântă felul ei de a fi furtună Èi de a se zbate în matca proprie… Până Èi suferinÈa ei e mult mai colorată decât a ta, mai plină de substanÈă Èi de nerv…</p>
<p>Un cântec de leagăn să citim acum, intitulat chiar aÈa:<strong> Lullaby</strong>, de <strong>T. O. Bobe</strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>Ètiam că Èi-ai vopsit părul.</em></strong><br />
<strong><em> DimineaÈa te duceai la servici</em></strong><br />
<strong><em> Èi în urechile mele</em></strong><br />
<strong><em> era numai muzică</em></strong><br />
<strong><em> de Goran Bregović.</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>Ètiam că Èi-ai vopsit părul.</em></strong><br />
<strong><em> Puteai să apari în revista </em>Estetica<em>, pe copertă:</em></strong><br />
<strong><em> erai frumoasă</em></strong><br />
<strong><em> ca echilibrul dintre</em></strong><br />
<strong><em> cerere Èi ofertă.</em></strong><br />
<strong><em> Treceai pe bulevardul Pache Protopopescu,</em></strong><br />
<strong><em> îmbrăcată în deux pieces –</em></strong><br />
<strong><em> erai doar avantaje,</em></strong><br />
<strong><em> eram numai exces.</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>AÈ fi dat pentru tine hatiÈerife:</em></strong><br />
<strong><em> te-aÈ fi proclamat</em></strong><br />
<strong><em> prototipul florilor pictate</em></strong><br />
<strong><em> de Georgia O’Keeffe.</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>Ètiam că Èi-ai vopsit părul.</em></strong><br />
<strong><em> Primăvara era castanie –</em></strong><br />
<strong><em> suflai în creierul meu</em></strong><br />
<strong><em> Èi creierul</em></strong><br />
<strong><em> se făcea păpădie</em></strong><br />
<strong><em> Èi puful</em></strong><br />
<strong><em> cădea spintecat</em></strong><br />
<strong><em> ca de brici</em></strong><br />
<strong><em> de accentele muzicii</em></strong><br />
<strong><em> lui Goran Bregović.</em></strong></p>
<p>Tu vezi doar înainte, tu-copilul, tu-adolescentul răzvrătit, tu care ai devenit între timp, sub ochii ei, pater familias… AcelaÈi suflet zace în toate, chiar dacă forma se schimbă dramatic, în acelaÈi timp cu ea Èi răbdarea ta, Èi privirea ta odată atât de atentă…</p>
<p>Începe să te sâcăie, nu-i aÈa? Are mereu pretenÈii, mereu aÈteaptă un semn de la tine, ar vrea să fie Èi ea măcar o clipă în centrul atenÈiei, măcar de ziua ei, dar ce cliÈeu! Èi iată, pe zi ce trece parcă se urâÈeÈte, Èi-a pus ochelari, îÈi uită din lucruri sau uită pe unde le-a pus, nici nu mai e aÈa de veselă ca altădată, azi, de exemplu, o doare spatele Èi n-a gătit la prânz… a stat o zi întreagă Èi a citit, iar casa e nerânduită, parcă… a obosit Èi s-a aÈezat într-un colÈ, într-un fotoliu, de unde te priveÈte Èi aÈteaptă… are în ochi aceeaÈi privire ca mierea, doar că te întristează răbdarea asta nouă Èi parcă te ia pe nepregătite… undeva, în sufletul ei, acolo unde a coborât când tu erai absent sau poate doar neatent, valurile s-au răzleÈit, întorcând nisipul din afunduri… s-a luptat cu timpul în zadar Èi răzbunarea lui e cruntă… nu mai e dojană, nu e nici măcar o ceartă Èi nici măcar de-un plâns nu i-a rămas…</p>
<p style="text-align: center;">„<strong>Femeia este al cincilea anotimp, în care natura se odihneşte, amintindu-şi toate florile primăverii, toate privighetorile verii, toţi strugurii toamnei şi toate ninsorile iernii.</strong>”, spunea acelaÈi Grigore Vieru. Pentru că el are un glas tainic pentru femeie, pe care-l aud numai iniÈiaÈii&#8230;</p>
<p>Dacă-i aduci flori astăzi, o întristezi mai tare poate, pentru că doar ea Ètie să citească în culorile lor crude semnele ofilirii de peste câteva ceasuri, iar bijuteriile… până Èi aurul păleÈte… e patinat, ce-i drept, cu vremea, Èi strălucirea lui devine un mister abia ghicit, încă seducător, dar nu e decât un răgaz de câteva minute… mai bine să-i aduci o carte, zici, dar e cu scris mărunt Èi se încruntă la citit…</p>
<p>Mai bine caută-i privirea Èi spune-i să te strângă în braÈe, aÈa cum o făcea la început Èi Èi-era bine… în braÈele tale puternice, nu s-ar simÈi mai bine, acum când e atât de firavă. Mai spune-i că fiecare vârstă are frumuseÈea ei Èi că acum e cea mai frumoasă, aÈa cum a aÈteptat o viaÈă… aÈa cum <em>te</em>-a aÈteptat o viaÈă.</p>
<p>Vă las aici un vals compus de <strong>Anthony Hopkins</strong>, e una dintre piesele mele favorite&#8230; Cât despre tema femeii, am putea discuta pentru câteva secole, Èi tot n-am isprăvi, pentru că în lume există câteva miliarde bune de femei, fiecare cu felul ei, cu gândul ei. Mai mult sau mai puÈin femei&#8230;</p>
<p><amp-youtube layout="responsive" width="1530" height="861" data-videoid="1LGVGekPSzo" title="André Rieu - And The Waltz Goes On"><a placeholder href="https://www.youtube.com/watch?v=1LGVGekPSzo"><img src="https://i.ytimg.com/vi/1LGVGekPSzo/hqdefault.jpg" layout="fill" object-fit="cover" alt="André Rieu - And The Waltz Goes On"></a></amp-youtube>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/WhatsApp-Image-2018-08-28-at-12.43.00-PM.jpeg" width="100" height="100" alt="Andra Tischer" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/tischer-andra/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Andra Tischer</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>LicenÈiată în Filologie, Andra Tischer trăieÈte în Sibiu, fiind profesoară de limba Èi literatura română la Colegiul NaÈional ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creaÈiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la PăltiniÈ, ConfluenÈe.org, Logos Èi Agape (TimiÈoara), revista ”Singur” (TârgoviÈte), Melidonium (Roman, NeamÈ). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacÈie la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea fiinÈei umane stă în iubire Èi în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până Èi cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelenÈă, această vocaÈie fiind cartea de vizită pe care Èi-a asumat-o tranÈant cu fiecare ocazie.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Facebook" target="_self" href="https://www.facebook.com/andra.tischerpodia?ref=br_rs" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-facebook" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 264 512"><path fill="currentColor" d="M76.7 512V283H0v-91h76.7v-71.7C76.7 42.4 124.3 0 193.8 0c33.3 0 61.9 2.5 70.2 3.6V85h-48.2c-37.8 0-45.1 18-45.1 44.3V192H256l-11.7 91h-73.6v229"></path></svg></span></a><a title="Twitter" target="_self" href="https://twitter.com/AndraTischer" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-twitter" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M459.37 151.716c.325 4.548.325 9.097.325 13.645 0 138.72-105.583 298.558-298.558 298.558-59.452 0-114.68-17.219-161.137-47.106 8.447.974 16.568 1.299 25.34 1.299 49.055 0 94.213-16.568 130.274-44.832-46.132-.975-84.792-31.188-98.112-72.772 6.498.974 12.995 1.624 19.818 1.624 9.421 0 18.843-1.3 27.614-3.573-48.081-9.747-84.143-51.98-84.143-102.985v-1.299c13.969 7.797 30.214 12.67 47.431 13.319-28.264-18.843-46.781-51.005-46.781-87.391 0-19.492 5.197-37.36 14.294-52.954 51.655 63.675 129.3 105.258 216.365 109.807-1.624-7.797-2.599-15.918-2.599-24.04 0-57.828 46.782-104.934 104.934-104.934 30.213 0 57.502 12.67 76.67 33.137 23.715-4.548 46.456-13.32 66.599-25.34-7.798 24.366-24.366 44.833-46.132 57.827 21.117-2.273 41.584-8.122 60.426-16.243-14.292 20.791-32.161 39.308-52.628 54.253z"></path></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#099;&#111;&#110;cursra&#100;&#117;&#115;&#116;&#097;n&#099;a&#064;ya&#104;oo&#046;&#099;&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>