<p>Se apropia sfârÈitul clasei a opta Èi cam toÈi elevii Èi părinÈii acestora erau preocupaÈi de înscrierea la liceu. Profesorii erau&#8230; Èi nu prea. Nu era nimic nou pentru ei care treceau destul de des prin perioada aceasta Èi nu se implicau personal. Măcar cu o părere ar fi putut totuÈi să vină. Ei cunoÈteau cel mai bine nivelul elevilor Èi „mersurile” de la admitere, care existau atunci Èi de când lumea, aveau experienÈă Èi ar fi trebuit să vină cu un sfat pertinent.</p>
<p>Când profesoara de română a întrebat-o la ce liceu s-a gândit să se înscrie, Ela a spus că vrea să facă liceul sanitar. Cam acesta a fost toată discuÈia, tot ce-ar fi trebuit să însemne consultare dascăl-elev. Nu a primit nici un răspuns, nici măcar un gest care să-i confirme că a ales bine ori nu, ceva care să-i spună că are Èanse ori că ar avea nevoie de pregătire suplimentară&#8230; Nimic. Diriginta Èi restul profesorilor nici nu au întrebat. Ei îÈi terminaseră treaba, Èi-au luat mâna de pe tot, venea vacanÈa. Parcă erau vrăjiÈi cu pulbere de levănÈică- mirosul fiecărei veri, mirosul vacanÈelor.</p>
<p>De când o Ètiu, Ela a vrut să fie medic. De mică spunea că vrea să fie doctoriÈă Èi nu a gândit nimic altceva să devină. De ce, nu-Èi putea explica. Ètia doar că acesta este drumul ei în viaÈă. Altă cale nu vedea.</p>
<p>Tot la liceul sanitar s-a înscris Èi Alina, o fată din oraÈ, pe care Ela o cunoÈtea din vacanÈele de vară pe care, în mică parte, Èi le petrecea la mătuÈa ei, prietenă cu părinÈii Mioarei.</p>
<p>Tatăl acesteia muncea la abator Èi după cum vremurile erau aÈa cum erau pe atunci, trăiau pe picior mare Èi aveau relaÈii peste tot căci, Doamne iartă-mă, cine nu avea atunci nevoie de carne?! Cu ce reuÈea să fure de la abator îÈi rezolva toate problemele. Cu pachetul de carne la subraÈ, sărea peste orice obstacol al vieÈii cu supleÈea acrobatului la trapez.</p>
<p>Ela, fată de la Èară, a rămas uimită când a mers la ei la masă. Îi spune mătuÈă-sa că au fost invitate Èi au mers. A fost prima dată când lua masa în astfel de condiÈii, necunoscute până atunci.</p>
<p>Masă mare cu faÈă de masă din damasc alb, servici de masă din porÈelan fin cum nu mai văzuse, tacâmuri de argint cumpărate pe mai nimic de la vreun moÈtenitor scăpătat, Èervete din acelaÈi damasc. Ce mai, lux mare dacă e să ne gândim la masa acoperită cu muÈama Èi veselă pestriÈă care-i erau familiare.</p>
<p>Dar să revenim la perioada înscrierii la liceu din acel început de vară răscolitor de strălucitoare. Întâmplător, mama Elei se întâlneÈte cu tatăl Alinei Èi din vorbă-n vorbă află că fetele lor dau examen la aceeaÈi Ècoală.</p>
<p>Alina era foarte slabă, un copil atât de firav de-ai fi spus că suferă de cine Ètie ce boală neÈtiută. Era plăpândă ca o flacără de lumânare pe care o poÈi stinge cu două degete.</p>
<p>-Eu nu-mi fac probleme pentru Alina, totul este aranjat! spuse el cu un zâmbet sarcastic.</p>
<p>Mă îngrijorez un pic din pricina vizitei medicale. Ètii cum este Alina Èi mi-e teamă să n-o respingă. În rest, n-avem griji.</p>
<p>-Da, aÈa este&#8230; răspunse femeia cu jumătate de gură. Vă descurcaÈi voi, cumva. Sper să fie bine Èi la noi, mai zise ea încrezătoare, că doar Ètia ce copil deÈtept crescuse.</p>
<p>Cam asta a fost toată discuÈia, pe lângă politeÈurile de rigoare, bineînÈeles.</p>
<div id="attachment_9772" style="width: 535px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-9772" class=" wp-image-9772" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/05/29683414_2044509432476425_6010888524906408464_n.jpg" alt="" width="525" height="535" /><p id="caption-attachment-9772" class="wp-caption-text">din arhiva personală</p></div>
<p>Până în anul când se întâmplau toate acestea, subiectele de examen erau diferite în funcÈie de cota liceului la care aspirai. Tocmai atunci minÈile luminate dinspre răsărit s-au gândit că este normal să existe un subiect unic, indiferent de importanÈa sau prestigiul lăcaÈului de învăÈământ. Èi aÈa au făcut. Subiect unic, cu grad de dificultate destul de ridicat. De ce amintesc despre asta? Pentru că la alte licee, cu prestigiu dealtfel, cum ar fi cel de mate-fizică, s-a intrat cu notă aproape de doi. Astfel, puteai deveni licean mândru la Vasile Alecsandri cu unu nouăzeci sau un ratat la o Ècoală afiliată unui liceu mecanic, respins cu patru nouăzeci la liceul vieÈii tale. De raÈionamente, argumente, nu mă întrebaÈi că nu Ètiu să vă răspund.</p>
<p>Într-o dimineaÈă cu soare mult, se duse Ela să-Èi depună dosarul. Era un sfârÈit de iunie într-un început de adolescenÈă, când vara nu părea să fi fost niciodată mai frumoasă. Pe strada cu tei, ea era plină de speranÈă. Poate că Èi crengile pline de aur parfumat îi Èopteau Èirete că vântul cel rece Èi viclean dinspre Dunăre nu ajunge să fluiere pe strada aceea. Aici plutea doar o boare de culoarea mierii venită din teii viguroÈi în care ciorchinii florilor vibrau de bâzâitul albinelor.</p>
<p>Liceul era pe o stradă boierească ce purta încă farmecul molatic al boemilor interbelici. Mărginită de trotuare generoase cu câte un rând de tei bătrâni ce-o străjuiau solemn, era strada clădirilor falnice care-au găzduit consulate înainte de 1900, case de negustori, bancheri , avocaÈi Èi doctori de renume, elita care, în secolul trecut, ridicase oraÈul cosmopolit la rangul de cel dintâi port al Èării Èi al doilea ca putere economică după BucureÈti.</p>
<p>Liceul funcÈiona în celebra Casă Negri, bijuteria arhitectului Mincu, care în faimoasa noastră „la belle epoque” cantonase Ècoala Normală de ÎnvăÈători Èi mai apoi, Seminarul „Sfântul Apostol Andrei”.</p>
<p>Era o zonă liniÈtită pentru că nu locuia oriÈicine acolo. În casele naÈionalizate sălăÈluiau acum instituÈii Èi doar pe Ètabii vremii comuniste îi lovise norocul să se lăfăie în averea foÈtilor mari negustori ai oraÈului, oameni de cultură ori mari industriaÈi, expropriaÈi, jupuiÈi de averi, căzuÈi în dizgraÈia noului Èi luminosului regim, duÈman de moarte al chiaburilor de altădată.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>În curtea liceului era acum hărmălaie de glasuri zglobii, veselia fremătătoare a copiilor de bani gata, copii pe care toate bucuriile vieÈii îi aÈtepta să-i legene duios. Majoritatea se cunoÈteau între ei. Erau îmbrăcaÈi frumos, veseli Èi fără griji, aÈa cum trebuie să fie un adolescent. Fără să trebuiască să crească fraÈii mai mici, să îngrijească animalele, să aibă zilnic în spate toată gospodăria pentru că părinÈii trudeau pe ogoarele patriei din zori Èi până în noapte ca să obÈină recolte uriaÈe- mândria partidului Èi sărăcia lucie a Èăranului român.</p>
<p>Mai erau rătăciÈi câÈiva fii de Èărani, dar nici cât să-i numeri pe degetele de la o mână. Păsări gri dintr-un cer singuratic!</p>
<p>Ea, cu încredere ÈâÈnindă din privirea-i verde, era îmbrăcată modest, dar fără să se simtă inferioară. Niciodată nu s-a simÈit inferioară pentru că avea bogăÈia ei, bogăÈia aceea pe care mulÈi n-o aveau Èi nici n-o râvneau, căci le era necunoscută. Cum ai putea să râvneÈti ceva despre care nu Ètii cât este de minunat?!</p>
<p>A venit Èi perioada examenelor. În mintea ei parcă totul îÈi schimbase proporÈiile ca-n optica oglinzilor curbate. Vibrând de încordare Èi tremurând de emoÈie, Ela plecase mai devreme de acasă. ÎÈi luase răgaz cam o oră, să se plimbe pe stradă, să-i simtă răsuflarea parfumată menită să-i spele-n fulguiala teilor, îndoielile ce-o cuprinse. La matematică s-a descurcat cât de cât Èi spera să o ridice mult nota de la română, că doar fusese olimpică, nu?</p>
<p>Èi-a căzut. Ce dacă ochii îi sclipeau de inteligenÈă? Cine să vadă? Interesa pe cineva, în lumea aceea a duÈmanului ascuns ce pândea sfinÈii?! Clar, nu!</p>
<p>Maică-sa cu greu a reuÈit să depună contestaÈie. Dar nu s-a lăsat. Prea tare o durea nedreptatea ce-i atinse frunza din propria-i coroană. Erau la biroul respectiv două secretare, doamne Èâfnoase care s-au iritat foarte tare că venise o Èărancă să ceară dreptate fără să se frângă de Èale prostită de umilinÈă, fără să se facă mică Èi neînsemnată în faÈa lor. Drept pentru care, nu îi găseau dosarul Èi pace! Pretexte absurde precum timpurile acelea, cu simÈul moral atrofiat Èi-n care dreptatea era demult o împărăteasă detronată.</p>
<p>„Poate dacă le aduceam câte ceva, altfel mergeau lucrurile, gândea biata femeie, cercetându-le cu luare-aminte. Măcar câte-o icoană Èi-o mână de busuioc să le fi adus&#8230;”</p>
<p>Într-un târziu, neavând încotro căci Èăranca nu se dădea dusă, una dintre ele îi spune colegei:</p>
<p>-Vezi dragă, că este în sertarul de sus, al treilea dosar! Èi-o străfulgeră, cu privirea plină de un dispreÈ zdrobitor de rece, pe Èăranca ce căuta dreptate pentru fiica ei.</p>
<p>Cum de Ètia locul exact, nu a înÈeles biata femeie. În spatele fiecărei vorbe a celor două, bănuia că zace un mister. O frământau gânduri nelimpezi, într-un Èir necurmat. Pe câte unul erau înÈirate mătăniile speranÈei, pe altul înmugurea revolta, pe un altul adormea resemnarea&#8230; Èi s-au topit toate, căci nu a rezolvat nimic. Notele au rămas bătute în cuie ca pentru veÈnicie. Cine le-a bătut, nu Ètia, dar făcuse treabă, nu jucărie. Făcuse ceva ce nu mai putea fi desfăcut. S-a dus spre casă împleticindu-se buimacă. Încă un bastion pierdut! Èi pe acesta îl aÈeza pe altarul Dumnezeului pierderilor, în lacrimile neputinÈei ce-i tulburau ochii adânci Èi limpezi ca apa Bosforului. Doar cerul era curat Èi de-o adâncime infinită. De sus, din văzduhul îmbătător, cădeau flori de tei, miresme sleite lunecând pe un fir de tristeÈe. Ca o mângâiere venită de la Dumnezeul pierderilor. Sau, poate, ca o mustrare a lumii întregi?!</p>
<p>Alina intrase. A absolvit liceul, numai ea Èi taică-su Ètie cum, Èi a ajuns asistentă în cabinetul medical al unei Ècoli generale. A măritat-o taică-su cu un inginer pe care l-a convins să-i poarte numele de familie în schimbul unui apartament. AÈa după cum, la unii, totul este de vânzare pe lumea aceasta. Abatorul Èi-a făcut treaba Èi de data aceasta. În oarece măsură, căci doctor tot n-a putut să o facă.</p>
<p>După cum o Ètiu eu pe Ela, ea nu s-ar fi oprit în spatele frontului, la un cabinet medical dintr-o Ècoală, pentru că întotdeauna a ales să lupte în linia întâi.</p>
<p>Drumul născut în mintea Elei, de când se Ètia, se închisese acum. A mers pe calea ei ce ducea către lumină, până când niÈte oameni fără de Dumnezeu, niÈte profesori ce-ar fi trebuit să fie făuritori de destine, „au făcut-o” din pix. Èi astfel, mlădiÈa s-a ofilit, frunzuÈele abia ivite, de-un verde deschis ca o apă, au fost zdrobite mai înainte să devină aripi deschise spre zbor. SperanÈele au dispărut ca furate de un vânt uriaÈ căruia nu i te poÈi împotrivi Èi îl laÈi să-Èi facă mendrele. Nu putea nici măcar să plângă. O frigeau ochii. De nedreptate.</p>
<p>I-a rămas doar amintirea străzii cu lacrimi din flori de tei. Èi-o durere ciudată, sfâÈietoare, întunecată în taina unei amintiri timpurii.</p>
<p>Peste câÈiva ani, vreo doi cred, aceeaÈi stradă avea să-i primească paÈii rătăciÈi, florile aceloraÈi tei aveau să-i parfumeze o altă înfrângere. Nu era o stradă pentru oriÈicine! Clar!</p>
<p>Era strada vechilor boieri de odinioară devenită acum strada vârfurilor comuniste, a elitelor reformate, a dinastiei parveniÈilor. Ei nici nu gândeau că aparÈinem aceleiaÈi specii într-o lume care lor le oferea totul Èi le cerea în schimb atât de puÈin. Ce să caute pe acolo talpa Èării?! Cum să tulbure pasul de Èărancă deÈteaptă lumea lor baricadată în mireasma florilor de tei? Ce, minÈi luminate le trebuiau lor?!</p>
<p>Este strada pe care Ela o ocoleÈte mereu. Când teii sunt înfloriÈi, dar Èi atunci când au coroanele negre, desfrunzite precum a desfrunzit-o viaÈa pe ea, de fiecare dată când paÈii au dus-o pe strada aceea, de parcă ar fi cale către Dumnezeul pierderilor.</p>
<p>O amintire cu mirosul florii de tei mai trece câteodată în fluturare grăbită, înÈeapă norii văzduhului resemnat Èi apoi se duce să doarmă pe Dunăre. Până la anul, la sfârÈit de iunie. Atunci, tresare, priveÈte îndărăt Èi fără să vrea, răstoarnă clepsidra memoriei.</p>
<p>CitiÈi Èi <strong><a href="https://bel-esprit.ro/totul-incepe-de-la-un-gand-de-la-iubire-la-fizica/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Totul începe de la un gând</a></strong>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Silvia Cuzum' src='https://secure.gravatar.com/avatar/7d0b3df76cd3f5880b0230b8cd1864076eaecbfa4fbf0885f1bf4e0ce8491c44?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/7d0b3df76cd3f5880b0230b8cd1864076eaecbfa4fbf0885f1bf4e0ce8491c44?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/silvia-cuzum/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Silvia Cuzum</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#115;&#099;&#117;zu&#109;&#064;&#121;ah&#111;o&#046;co&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>