<div id="js_2" class="_5pbx userContent _3ds9 _3576" data-testid="post_message" data-ft="{";tn";:";K";}">
<p><span style="color: #000000;">A fost odată ca niciodată&#8230; demult, pe când ziua naÈională era pe 23 august Èi Crăciunul avea miros de portocale&#8230; Într-un cartier muncitoresc dintr-un orăÈel aÈezat pe valea Moldovei&#8230;</span></p>
<p><span style="color: #000000;">O Ècoală.</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Bine, era o Ècoală mică, doar pentru clase primare, să nu vă imaginaÈi acuma că era cine Ètie ce liceu de prestigiu. Nici nu Èin minte să fi avut vreun nume. Adică, ba da, avea, că noi toÈi din cartier îi spuneam &#8222;Ècoala nr. 4&#8221;. Era fosta Ècoală evreiască a oraÈului, o clădire veche, cum mai poÈi să vezi azi în multe dintre oraÈele din Moldova. Construită înainte de război, era din aceea cu tavan înalt, ferestre mari Èi o curte în care odihneau câÈiva castani bătrâni.</span></p>
<p><span style="color: #000000;">O minunăÈie de Ècoală.</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Acolo am învăÈat eu până în clasa a patra.</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Ba să mă iertaÈi. Ce spun eu învăÈat? Acolo am fost Ètefan cel Mare, fotbalist, Èoim al patriei, elev de serviciu, pionier. Acolo m-am îndrăgostit prima oară, m-am julit la genunchi, mi-am facut vaccinurile. Acolo am prins RevoluÈia.</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Acolo. La Ècoala nr. 4.</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Plină era curtea aia, în fiecare pauză, de chiote Èi alergătură, campionate de fotbal, câte-o păruială pe ici, pe colo, Èotronul desenat pe ciment, fete care săreau coarda&#8230; Ce să mai.. Acolo era centrul lumii.</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Lumea copilăriei mele.</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Eu eram proaspăt făcut pionier Èi eram al naibii de mândru de treaba asta. Mi se pare că mă făcuseră la un moment dat Èi ceva comandant de grupă sau cam aÈa ceva dar m-au mazilit repede că eram prea pramatie. Mi-a părut rău, că-mi plăcea Èiretul ăla albastru la cămaÈă. Mi se părea că mă face, aÈa, mai important. Mă rog, nu m-a Èinut mult supărarea că, până la urmă, tot mi-au dat Èi mie o funcÈie. Secretar sau ceva pe acolo.</span></p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-28376" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/10/120317219_1730221547128091_1933881519707115255_o-e1604162966995.jpg" alt="" width="600" height="594"></p>
<p><span style="color: #000000;">Èin minte că eram vreo patruzeci în clasă. ToÈi, care mai de care mai năzbătăios. ÎnvăÈătorul nostru săracul trebuie că avea nervi din oÈel forjat. Bine, nici metodele lui de disciplinare nu prea Èineau cont de ultimele descoperiri psihopedagogice. Da, am apucat vremurile alea în care trebuia să stai cu mâinile la spate, îÈi luai cu rigla la palmă Èi trebuia să fii tuns cu breton. Musai cu breton. Niciodată n-am înÈeles de ce. Adică dacă mi-aÈ fi lăsat părul mai lung se întâmpla ce? În fine, asta ca să vedeÈi ce probleme mă măcinau pe mine pe vremea aia.</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Într-o zi, nu mai Ètiu de ce, tovarăÈul învăÈător nu a putut veni la Ècoală. În locul lui a venit altcineva ca să-l suplinească.</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Cu totul Èi cu totul altcineva.</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Era o doamnă.</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Înaltă, cu părul negru, elegantă Èi avea un <a href="https://bel-esprit.ro/parfumul-intre-arta-si-obsesie/">parfum</a> atât de plăcut că ne-a lăsat pe toÈi cu gura căscată. Aproape că se simÈea în toata clasa. Nu prea semăna cu spray-ul Farmec, cu care eram noi obiÈnuiÈi acasă, prin familiile noastre de clasă muncitoare. Èi mai avea ceva. Ceva pe care nu-l vedeam foarte des la profesorii noÈtri din Ècoală.</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Zâmbea.</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Èi avea un zâmbet atât de bun&#8230; Èi frumos&#8230;</span></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><span style="color: #000000;">Nici nu a fost nevoie să ne roage de două ori să ne aÈezăm în bănci. Eram fascinaÈi de prezenÈa ei. Nu Èipa la noi! Incredibil. Ceva nu era în regulă, ne-am zis noi. Poate e începătoare, a zis un coleg. Păi da, Èi poate încă nu a învăÈat regulile! Cum, necum, nu se auzea musca în clasă. Avea o voce caldă Èi un accent diferit. Sigur nu era moldoveancă de-a noastră, mi-am dat eu cu presupusul.</span></p>
<p><span style="color: #000000;">În ora aceea, doamna ne-a întrebat dacă Ètim care e cea mai frumoasă floare a toamnei. Floarea-soarelui? A răspuns cineva, timid. A, nu, copile, nu.. Sigur, e frumoasă Èi floarea aceea dar mai ÈtiÈi Èi altele? Uite, niÈte <a href="https://bel-esprit.ro/arta-de-a-darui-flori-si-bunele-maniere/">flori</a> de toamnă, colorate Èi vesele, că tot suntem în octombrie.</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Ne-am uitat unii la alÈii. În uniformele noastre bleu inchis, toate la fel, în băncile acelea din lemn, murdare Èi scrijelite, în sala aceea de clasă cu portretul lui CeauÈescu deasupra tablei&#8230; întrebându-ne din priviri. Colorate Èi vesele? Ce-ar fi putut fi?</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Crizanteme, dragilor!</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Crizanteme&#8230;</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Èi avea un surâs bun Èi înÈelegător.</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Hai să desenăm crizanteme ora aceasta. Ce spuneÈi?</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Ne-am scos blocurile de desen Èi acuarelele din ghiozdan. ÈtiÈi, din acelea cum erau odată. Cu păhărelul de apă în care înmuiam pensula Èi care, afurisitul, se vărsa mai întotdeauna până la sfârÈitul orei.</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Doamna ne-a desenat ea mai întâi, pe tablă, cu cretă colorată. Incredibil. Nu Ètiu cum a reuÈit dar parcă erau adevărate. A transformat tabla aia neagră Èi plină de praf într-un grădină de crizanteme. Èi ne-a spus să încercăm Èi noi dar nu oricum. Să inventăm Èi o poveste. Cu zâne. Balauri. FeÈi-frumoÈi.</span></p>
<p><span style="color: #000000;">AÈ fi vrut să nu se mai termine niciodată ora aceea. Am colorat. Am plăsmuit personaje de basm. M-am luptat cu zmeul. Am zburat cu calul meu cel năzdrăvan. Am găsit comoara.</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Era acolo.</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Într-o grădină cu crizanteme.</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Au trecut vreo treizeci de ani de atunci. Ècoala nr. 4 nu mai este acum. Au demolat-o Èi au construit un supermarket în loc. Chit că era monument istoric. Mă rog, pe cine mai interesează acuma de prostiile astea&#8230;</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Nu mai Ètim nimic de doamna înaltă Èi elegantă, cu părul lung Èi negru, care i-a Èinut locul domnului învăÈător. Nu s-a mai întors niciodată la noi. A plecat aÈa cum a Èi apărut printre noi. Zâmbitoare.</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Ca o floare de toamnă.</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Am avut mulÈi profesori de-a lungul timpului. Unii care mi-au rămas în suflet. AlÈii pe care i-am uitat. Dar nici unul pe care să mi se întipărească în minte ca doamna aceea. Èi m-am intrebat de multe ori. Ce har să ai, ca profesor, să faci un <a href="https://bel-esprit.ro/audrey-hepburn-pentru-copilul-din-noi-toti/">copil</a> să-Èi amintească de tine după ani Èi ani de la terminarea Ècolii? Ce anume ai putea face să rămâi în memoria unui <a href="https://bel-esprit.ro/audrey-hepburn-pentru-copilul-din-noi-toti/">copil</a> cu atâta duioÈie Èi bucurie&#8230; cum mi-a rămas mie doamna aceea profesoară.</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Poate un zâmbet? Poate un cuvânt? Un gest?</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Nu Ètiu.</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Ètiu doar că, atunci când mă întorc pe acasă, în orăÈelul de pe valea Moldovei, trec de fiecare dată pe lângă locul în care a fost, odată, Ècoala nr. 4. De fiecare dată, mi se pare că văd iar clădirea aceea veche. Cu tavan înalt Èi ferestre mari. Cu o curte cu câÈiva castani bătrâni.</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Èi o doamnă înaltă, cu părul negru, desenând crizanteme pe o tablă în faÈa a vreo patruzeci de năzdravani&#8230;</span></p>
</div>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/09/90697962_1556417951175119_6027974917624954880_o-e1600629182839.jpg" width="100" height="100" alt="" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/marcel-bartic/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Marcel Bartic</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#109;&#097;&#114;c&#101;lb&#097;r&#116;i&#099;&#064;&#121;ahoo&#046;c&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>