<p><strong><img class=" wp-image-2706 alignleft" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/10/16142953_2205134673044026_780972595440661148_n.jpg" alt="" width="402" height="402" /><a href="https://bel-esprit.ro/nichita-stanescu-de-ce-a-ars-totul-atat-de-repede/" target="_blank" rel="noopener">Nichita Stănescu</a></strong> ne propune o nouă filozofie a cunoaÈterii, sub forma contemplativă a iubirii, o „Altă matematică&#8221;, poem apărut cu acest titlu în volumul „MăreÈia frigului”, 1972.</p>
<p>Prima strofă, cu o metrică scurtă, variabilă, sugerează căutarea, probabilitatea, indecizia, poetul intră într-un joc formal neomodernist, al verbului „a Èti”, cu varianta afirmativ / negativă „Ètim / nu Ètim”, realizând spectaculoase salturi de la raÈionalul cognitiv, la iraÈionalul imaginar, substanÈă a realităÈii percepută mental, într-un rafinat balans poetic de factură discursivă, incluzându-ne cu acest „noi” în actul cunoaÈterii printr-un canal de comunicare sui-generis : emiÈător – discurs liric &#8211; receptor : „Noi Ètim că unu ori unu fac unu&#8230;”</p>
<p>Mai Ètim, în continuare :</p>
<p>„Ètim că cinci fără patru fac unu”</p>
<p>„Ètim, noi Ètim că opt / împărÈit la opt fac unu”</p>
<p>„Ètim că unu plus unu fac doi”</p>
<p>Sunt două planuri aici, Èi ele vor continua, până în final, ca spaÈii ale cunoaÈterii poetice. Mai întâi, sfera <strong>cognitivă</strong>, aparÈinând logicii, reprezentată mai sus, cu un adevăr ca rezultat al celei mai simple înmulÈiri, scăderi, împărÈiri ori adunări, cele patru operaÈii aritmetice, reprezentând lumea Èi adevărurile ei, aÈa cum sunt. Èi al doilea plan, cel al <strong>imaginarului.</strong></p>
<p> ;</p>
<p>AÈadar, gândirea conÈine posibilitatea unei stări de lucruri, ceea ce poate fi gândit este Èi posibil. Citind poemul în cheia jocurilor de limbaj (<strong>Ludwig Wittgenstein</strong>), există două tipuri de <strong>spaÈiu logic</strong> : unul <strong>bivalent</strong> (spaÈiul da / nu, adevărat / fals ) Èi unul <strong>polivalent</strong>.</p>
<p>Se pune semnul identităÈii între gândire, imagine, imagine logică Èi propoziÈie, o propoziÈie nu în sens gramatical, ci ca semn care se află în relaÈie proiectivă cu lumea.Toate acestea, gândirea, imaginea, imaginea logică Èi propoziÈia sunt modele ale realităÈii. Unui fapt logic îi corespunde unul real. Nichita Stănescu porneÈte demersul său cognitiv, generator de principii, din cea mai logică situaÈie, pentru a o răsturna Èi reconfigura metafizic, el, absolvent de Filozofie, teoretician al ideilor pure, pe care le decontextualizează Èi le recontextualizează într-o viziune proprie, cu aplecarea Gânditorului peste versantul „transparent” al lumii.</p>
<p>Ce anume nu Ètim ?</p>
<p>„dar un inorog ori o pară</p>
<p>nu ştim cât face”;</p>
<p>„dar un nor fără o corabie</p>
<p>nu ştim cât face” ;</p>
<p>„dar un munte împărţit la o capră</p>
<p>nu ştim cât face” ;</p>
<p>„dar eu şi cu tine,</p>
<p>nu Ètim, vai, nu ştim cât facem” .</p>
<p>Din nou, operaÈii matematice cu obiecte Èi fiinÈe într-un stil în care imaginarul pătrunde în fabulos, inorogul cu un corn în frunte, simbol al omului de geniu, înmulÈit cu o pară, într-un gest „matematic”, de o simplitate maximă Èi, în acelaÈi timp, absurdă, ar fi o situaÈie, o categorie filozofică fără un răspuns posibil, Èi, la fel, mai departe: scăderea corabiei, simbol al cuceririlor, al pătrunderii în cele mai îndepărtate zone ale lumii, dintr-un nor ce ne apasă cu întunecimea sa, ar fi o situaÈie imposibil de gândit raÈional ; muntele, reprezentare a înălÈimilor spaÈiale, dar Èi spirituale, împărÈit la o capră ce pare că-i saltă piscurile, nu poate avea o soluÈie nici raÈională, nici imaginară, nici absurdă.</p>
<p>Gramatical, propoziÈiile încep cu un „dar” adversativ, reprezentând relaÈia, ca Èi categorie filozofică, rezolvată prin coordonare adversativă, cu senzaÈia de balansare într-un echilibru sensibil „Ètim” / „nu Ètim”, percepÈii fireÈti, experimentate prin experienÈă, Èi altele „transparente”, care se presupun, Èi „nu se văd”. Cele din urmă rămân definitiv nerezolvate, poetul alegând finalmente o altă cale de soluÈionare a demersului său cognitiv.</p>
<p><img class="aligncenter wp-image-4529 size-full" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/12/DZoSZWwXkAELfV2-e1544632235306.jpg" alt="twitter.com" width="600" height="750" /></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Ajungând la cunoaÈterea propriei fiinÈe, „eu Èi cu tine”( nominativ plus acuzativ / subiect plus complement asociativ), considerând structura un subiect multiplu, în logica unui cuplu, eul poetic configurează neputinÈa de a Èti prin interjecÈia dezolării „vai” Èi repetiÈia verbului la forma negativă „nu Ètim, vai, nu Ètim cât facem”, asumat liric în egală măsură de cei doi protagoniÈti.</p>
<p>Strofa a <strong>doua</strong> este o punte de trecere spre acel ALTCEVA prefigurat încă din titlu, aici rămânem încă în sfera semantică a lui „Ètim cât face / fac”, dar termenii operaÈiilor cât Èi soluÈiile sunt absurde :</p>
<p>„Ah, dar o plapumă</p>
<p>înmulţită cu un iepure</p>
<p>face o roÈcovană, desigur,</p>
<p>o varză împărţită la un steag</p>
<p>fac un porc,</p>
<p>un cal fără un tramvai</p>
<p>face un înger,</p>
<p>o conopidă plus un ou,</p>
<p>face un astragal&#8230;”</p>
<p>Alte categorii filozofice, precum relaÈia (configurată prin forme comparative Èi relative), acÈiunea, posesia Èi pasiunea, timpul, spaÈiul, calitatea ( exprimată prin adjective ) lipsesc sau sunt foarte puÈin reprezentate sau figurate simbolic, doar cantitatea este văzută ca rezultat în operaÈiile aritmetice propuse : numerale de ordinul unităÈilor celor mai mici : „un” Èi „o”, atât în ipoteze sau ca termeni ai operaÈiilor, cât Èi în soluÈii. Surprinzătoare soluÈii, dar poetul are propriul său limbaj, dând înÈelesuri proprii, vizionare, lumii, răsturnându-i sensurile. Pentru că, adunând Èi înmulÈind, scăzând Èi împărÈind, acÈiuni cotidiene, absolut fireÈti, au un rezultat corect, raÈional. AceloraÈi acÈiuni aplicându-li-se termeni nepotriviÈi, alambicaÈi, ce răstoarnă realitatea Èi „legile” ei, în stil stănescian, cu dicteu automat sau nu, atunci când avem Èi răspunsuri, li se cuvine, desigur, o altă realitate, Èi ea răsturnată pe care o percepem încă, în plan mental, apropiindu-ne de miracol surprinÈi afectiv, temători, tensionaÈi.</p>
<p>Pentru a descrie lumea, imaginea îÈi are obiectul din exterior Èi îl reprezintă ca adevărat sau fals. Prin urmare, forma de reprezentare rezidă din identitatea formei logice cu forma realităÈii. Deci forma logică este comună limbajului Èi lumii. Obiectele reprezentate sunt definite ca substanÈă a realului proxim, repet, prin substantive, Èi când combinarea lor prin operaÈii matematice nu poate avea un rezultat accesibil prin experienÈă, percepÈii sau senzaÈii, ca într-un discurs despre Dumnezeu, de exemplu, circumscriind realitaÈii imaginarul, atunci nu pot fi descrise, însă pot fi arătate. În ceea ce nu Ètim, Nichita Stănescu face aÈadar distincÈia între ceea ce poate fi spus Èi ceea ce poate fi arătat. Ce înseamnă în lirica lui Nichita „invizibil” Èi „transparent” ne lămureÈte însuÈi poetul :…„Nu invizibile, pentru că prin invizibil se vede. / Transparente, pentru că prin transparenÈă nu se vede, / transparenÈa fiind memoria plângândă a tot ceea ce este invizibil” (în „Pierderea cunoÈtinÈei prin cunoaÈtere”).</p>
<p>Metrica mai scurtă, precum si ritmul alert, din strofa a doua, imaginile iraÈionale induc stări de confuzie, pentru ca apoi, în ultima strofă, sentimentul iubirii să acceadă spre ideea de statornicie a iubirii Èi să aibă o înaltă intensitate : &#8221;Numai tu Èi cu mine / (&#8230;) adunaÈi Èi scăzuÈi / rămânem aceeaÈi&#8230;&#8221;. A treia parte este remarcabilă prin amplitudinea structurală a sentimentului asupra mentalului, ca aspiraÈie poetică de cunoaÈtere Èi descifrare a FiinÈei, prin iubire, sentimentul cel mai înălÈător. Avem Èi o soluÈie aici, în problema cunoaÈterii poetice: superioritatea emoÈiei, a sentimentului, faÈă de raÈional, inima nu poate transfigura realitatea, nu poate deforma sau distorsiona, nu poate alungi sau răsuci lumea, adevărul ei este mai real decât cel aflat de mentalul nostru vizionar, cu senzaÈii Èi percepÈii ce pot fi neconforme realităÈii.</p>
<p>„<em><strong>Prin dragoste, prin sentiment, prin această fereastră a legii ne uităm şi noi cu colţul inimii noastre</strong></em>” spune Nichita în „Fiziologia poeziei”.</p>
<p>„Pieri din mintea mea! / Revino-mi în inimă ! întoarcerea prin impunere (două verbe la imperativ) Èi dublă exclamaÈie, la trăirea sentimetului de iubire, dincolo sau dincoace de percepÈii mentale, contemplarea iubirii în stare pură, aceasta este o „altă matematică”, nu pentru minte, ci pentru suflet, o opÈiune poetică pentru categoria filozofică a pasiunii ce pune în miÈcare Lumea.</p>
<p><em><strong>Un articol semnat de Florica Patan.</strong></em></p>
<p>Pe Florica o găsiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/florica-patan-note-pe-marginea-legilor-nescrise/" target="_blank" rel="noopener"><strong>aici</strong>.</a></p>
<p>(Alba Iulia, 31 martie, 2018)
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Florica Patan' src='https://secure.gravatar.com/avatar/5fe3d27ee66bc9d01ffc740114689a78657acf118bde907a4234229ce6a1bb51?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/5fe3d27ee66bc9d01ffc740114689a78657acf118bde907a4234229ce6a1bb51?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/patan/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Florica Patan</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>M-am născut într-o zi de duminică, în miezul ei Èi-n miezul iernii, cu nămeÈi înalÈi, cât casa, îi percepeam albaÈtri, de aceea albastrul mă fascinează Èi acum. Èi miezul mă fascinează, miezul cuvintelor Èi al ideilor ce vin la mine pe rând ca într-un puzzle al vieÈii, cu mult albastru din sevele cerului de suflet, de văzduh, de lacrimă&#8230;</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#102;l&#111;r&#105;p&#097;&#116;&#097;&#110;&#064;ya&#104;&#111;o&#046;c&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>
Contemplarea iubirii și „o altă matematică”
