<p><strong>Ava Marinescu. Proza: spovedanie Èi vindecare </strong></p>
<p>Îmi spunea o prietenă că, probabil, mi s-a turnat cerneală în sânge la maternitate. Am scris, într-adevăr, instinctiv în Ècoala generală. Mă văd Èi acum, aÈezată pe burtă, în sufragerie, sub bradul de Crăciun, umplând pagini întregi de caiete cu poveÈti pentru copii. Le-am păstrat bine peste ani, iar acum vreo doi, cu prilejul unei curăÈenii generale, le-am scos de la naftalină Èi le-am recitit. Desigur, toate erau rescrieri, cu mintea de copil, a basmelor Èi cărÈilor pe care le citeam la vremea aceea. Am găsit în acele caiete un melanj destul de interesant între Crăiasa zăpezilor, Mary Poppins Èi La Medeleni.</p>
<p>Mi-am spus că n-ar strica să le rescriu cu mintea de adult Èi să transform o joacă de copil într-un act artistic. Nu s-a dat scrisă noua poveste. Probabil că e nevoie să redevin copil, să mă întorc în lumea aceea splendidă, nealterată de lucrurile atât de apăsătoare ale cotidianului de matur. Va veni Èi vremea aceea, poate.</p>
<h4><em><strong>ÈTIU despre ce vreau să scriu</strong></em></h4>
<p>Între timp, cerneala din sânge a forÈat, totuÈi, buricele degetelor, voind a căpăta alte contururi, mai pentru oameni mari. Întâlniri cu fiinÈe desprinse mai degrabă din alte lumi mai bune, oameni –îngeri pe care Ètiu că i-am găsit în drumul meu exact atunci când aveam nevoie de ei, mi-au deschis nu numai calea de a scrie concret, organic, dar mai ales m-au ajutat să <em>ÈTIU </em>despre ce vreau să scriu.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-3497" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/11/30740288_2179490578952752_4060715489003831296_o-e1541972602889.jpg" alt="" width="600" height="344" /></p>
<p>Lucrul la romanul <em>Ziua Fericirii </em>a început într-o seară de weekend, în preajma PaÈtelui, acum trei ani. M-am pomenit cu gândul că <em>trebuie</em> să mă apuc să scriu un roman. Èi nu unul oarecare, ci unul cu o temă incomodă, care să zdruncine stereotipuri, care să lase cititorul pe gânduri Èi să nască la final cel puÈin o duzină de întrebări despre reperele pe care ni le oferă societatea secolului nostru. Am dus acest prim copil aproape de jumătatea vieÈii lui – Èi stă acum liniÈtit Èi îÈi aÈteaptă rândul &#8211; Èi m-am îngrijit apoi de un al doilea, venit în viaÈa mea la fel de neaÈteptat ca Èi primul.</p>
<h4><strong>Două ore mai târziu, s-a născut <em>Adulter în direct</em></strong></h4>
<p>N-aveam nicio intenÈie să încerc măcar să scriu proză scurtă, ba chiar m-am speriat straÈnic atunci când am primit – de la unul din acei oameni-îngeri &#8211; invitaÈia de a publica &#8211; pentru prima oară &#8211; într-o revistă. Aveam doar romanul în lucru Èi nici cea mai vagă idee despre ce aÈ fi putut publica. Trebuia să dau un material repede, într-o zi, două. M-am pus la masa de lucru Èi am scris despre mine. Două ore mai târziu, s-a născut <em>Adulter în direct, </em>o proză foarte scurtă – stângace, dacă mă uit acum în spate &#8211; cu care mi-am dorit, în primul rând, să mă pot vindeca pe mine de o rană despre care nu Ètiam că încă mai sângerează. Credeam că experienÈa despre care m-am trezit scriind instinctiv era deja metabolizată, etichetată Èi pusă într-un dulap închis cu cheie. Ei bine, lucrurile nu stăteau chiar aÈa.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-3498" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/11/45780307_2335148730053602_2876101579633590272_n-e1541972650658.jpg" alt="" width="600" height="900" /></p>
<p>Am înÈeles atunci că scrisul va fi, în primul rând, un leac foarte bun pentru durerile, rănile Èi neliniÈtile mele. De altfel, terapia prin scris – nu neapărat cel cu destinaÈie literară – este recomandată de medici pentru tratarea anxietăÈii. Mi s-a părut Èi o mai cinstită – dacă îmi este permis a spune aÈa &#8211; formă de spovedanie. Una e când îÈi mărturiseÈti fărădelegile, în taină, părintelui duhovnic, Èi alta e să le aÈterni în scris Èi să le dai frâu liber în eter, neavând niciun control asupra celor care vor Èti despre ele Èi, poate, te vor judeca Èi răstigni în fel Èi chip.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<h4><em>Rănile mele nu sunt doar ale mele</em></h4>
<p>La începutul prozei scurte nu aveam niciun plan, scriam după cum îmi ordonau cele ce erau de vindecat prin diverse cotloane din suflet. S-au adunat ceva scriituri Èi, privindu-le în ansamblu, am realizat că încep să se lege unele de altele, că tind a spune o poveste. Dar, mai ales, că par a avea un rost mai important decât acela de a mă obloji pe mine. Rănile mele nu sunt doar ale mele, sunt Èi ale altora. După cum, alÈi oameni pot avea Èi alte răni pe care eu – slavă Cerului – nu le am, dar despre care Ètiu, le-am văzut îndeaproape sau le-au simÈit izul metalic de sânge de la distanÈă. AÈa că soarta prozelor s-a preschimbat, vor sta frumos orânduite într-o carte, împreună cu cele care se scriu acum sau sunt la dospit, în caietul verde cu notiÈe.</p>
<p>Nu Ètiu dacă scriitura mea, aÈa cum va da Bunul Dumnezeu să vadă lumina tiparului, va fi demnă de a purta eticheta de <em>literatură. </em>Mărturisesc de la început că e destul de directă, cu prea puÈini îndulcitori, e gândită anume să aducă cititorul în mijlocul unor scene, din senin, fără prea multe introduceri. Voi fi, însă, bucuroasă dacă proza în care îmi voi fi pus cam trei sferturi din suflet va fi suficient de puternică încât să transmită mesajele pe care le poartă, să spargă tiparele din minÈile noastre, să nască întrebări despre lumea în care trăim Èi ceea ce am devenit trăind în modernism, Èi, de ce nu, să vindece răni.</p>
<h4><em><strong>Literatura poate fi medicament, terapie</strong></em></h4>
<p>Poate că trăim vremuri în care literatura, aÈa cum o Ètim, nu mai este pe gustul cititorului contemporan. Tot mai grăbit să-Èi trăiască existenÈa între carieră, încercarea de a întemeia o familie, grijile de zi cu zi Èi mirajul tehnologiei, nu mai are timp Èi poate, mai degrabă, disponibilitatea de a savura în tihnă un text subtil, încărcat de mesaje puternice, dar Èesute discret, viclean, într-o naraÈiune aparent obiÈnuită.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-3499" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/11/31938241_2187001564868320_8761365475725672448_n-1-e1541972703424.jpg" alt="" width="600" height="841" /></p>
<p>Fără îndoială, cititorul erei digitale are, în continuare, nevoie de poveÈti, de literatură, numai că arta aceasta sublimă are nevoie să se adapteze pentru a-Èi asigura supravieÈuirea. Vremurile acestea trăite în grabă, rece, tehnologic, cer poveÈti spuse pe Èleau, scurt, simplu, la obiect, cu mesaje verbalizate făÈiÈ. Discretul, subtitlul se cer înlocuite de naraÈiuni care Èochează, spun lucrurilor pe nume pentru a atrage Èi a se bucura de atenÈia neîntreruptă a cititorului.</p>
<p>Cred că oamenii au nevoie de adevăr, însă de un adevăr spus într-o limbă pe care ei o pot înÈelege, pe care o pot ingera facil Èi internaliza pentru ca scriitura să îÈi poată atinge menirea. Oamenii au, poate mai mult ca niciodată, nevoie de modele, de inspiraÈie, însă e imperios ca acestea să fie plauzibile, reale, familiare. Iar eroii lor trebuie să fie palpabili, veridici, posibili în viaÈa de zi cu zi.</p>
<p>Într-o lume a pierzaniei, a rătăcirii profunde, a depresiei Èi anxietăÈii, literatura poate fi medicament, terapie. Cred, însă, că pentru a-Èi împlini rostul, are nevoie de o schimbare la faÈă.</p>
<p><em>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/de-cealalta-parte-a-adulterului-cea-gresita/">De cealaltă parte a adulterului. Cea greşită. </a>de aceeaÈi autoare.</em></p>
<p><em>Foto credit: Tudor VătăÈoiu/ Photografix</em>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/09/40330310_2111691152195814_1192817064977367040_n.jpg" width="100" height="100" alt="Ava Marinescu" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/ava-marinescu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Ava Marinescu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>Sunt o Femeie avocat care s-a trezit într-o zi în faÈa maÈinii de scris împinsă o forÈă lăuntrică pe care n-aÈ Èti să o aÈtern în cuvinte Èi care a trezit în mine o poftă nemărginită de a scrie. În timp, pofta s-a transformat într-o nevoie acută de a sta faÈă în faÈă cu mine, cu adevărul din miezul meu. De a-mi privi în ochi fricile, iubirile nerodite Èi demonii ascunÈi prin cotloane de frica luminii. De a mă scrie mai întâi pe mine, descompundu-mă, bucată cu bucată, operând Èi cosând plăgile sângerânde pentru ca apoi să mă pot reasambla într-un Eu vindecat. AÈa s-a născut volumul de proză scurtă la care lucrez intens. MocneÈte în capul pieptului Èi ideea unui roman de dragoste ceva mai neobiÈnuit. Am decis să las celor două proiecte Èanse egale de izbândă Èi le-am promis că va vedea lumina tiparului cel care va pulsa mai puternic sub epidermă Èi îmi va Èine muza aproape. Scrisul să-mi fie spovedanie Èi doctorie întru renaÈtere.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Addthis" target="_self" href="https://www.facebook.com/anca.vatasoiu/" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-addthis" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 448 512"><path fill="currentColor" d="M400 32H48C21.5 32 0 53.5 0 80v352c0 26.5 21.5 48 48 48h352c26.5 0 48-21.5 48-48V80c0-26.5-21.5-48-48-48zm-32 252c0 6.6-5.4 12-12 12h-92v92c0 6.6-5.4 12-12 12h-56c-6.6 0-12-5.4-12-12v-92H92c-6.6 0-12-5.4-12-12v-56c0-6.6 5.4-12 12-12h92v-92c0-6.6 5.4-12 12-12h56c6.6 0 12 5.4 12 12v92h92c6.6 0 12 5.4 12 12v56z"></path></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#118;ata&#115;o&#105;&#117;an&#099;&#097;&#064;&#103;&#109;ai&#108;.&#099;&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>
Ava Marinescu. Proza: spovedanie și vindecare
