
<h1>Motto: <em>Ce vrea cultura? Să înÈeleagă infinitul… </em>(<strong><a href="https://humanitas.ro/autori/umberto-eco" target="_blank" rel="noopener">Umberto Eco</a></strong>)</h1> 

<p>Piemontul, aÈezat între graniÈele pământene ale FranÈei Èi ale ElveÈiei, e teritoriul acela în care o mână divină a aÈezat toate formele de relief, în proporÈiile lor magnifice: vârfurile cele mai înalte ale Alpilor, odihnind pe crestele lor un cer extatic, câmpiile pe care fluviul Pad le risipeÈte cu generozitate printre colinele sculptate de apele miticei Mări Tetis, lacurile netezind în undele lor tăcute o istorie fascinantă, turnată în crenelurile vestitelor catedrale Èi biserici, dar Èi în interiorul mănăstirilor, palatelor Èi al vilelor burgheze.</p>
<p>Un dar de la Dumnezeu oferit însoritei Italii, care la rândul ei dă umanităÈii unul dintre exemplarele ei cele mai reuÈite: aici se naÈte <strong>Umberto Eco</strong> (5 ianuarie 1932 – 19 februarie 2016), una dintre cele mai sclipitoare minÈi ale vremurilor contemporane, care va duce peste veacuri faima Èării sale, ca o misiune asumată din anii fragezi ai copilăriei: „<em>Cel mai persistent gând al meu era: Când voi fi mare, voi deveni soldat. Şi acum, când ascult la radio numeroasele fapte eroice ale soldaţilor noştri, această dorinţă a devenit şi mai mare în inima mea şi nici o forţă omenească nu mi-o poate izgoni. Da! Voi fi soldat, voi lupta, şi când Italia o doreşte, voi muri pentru noua, eroica, sfânta sa cultură, care va aduce prosperitate în lume şi care din dorinţa lui Dumnezeu s-a materializat în Italia.”</em></p>
<figure class="wp-block-image is-resized">
<div id="attachment_5114" style="width: 514px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-5114" class="wp-image-5114" title="Umberto Eco (Photo credit: thelitquest.blogspot.com)" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/01/77828dfcaf89acd3546dea29fb1a6228.jpg" alt="" width="504" height="798"><p id="caption-attachment-5114" class="wp-caption-text">Umberto Eco (Photo credit: thelitquest.blogspot.com)</p></div>
</figure> 
<p>La zece ani, intuindu-Èi resursele native de inteligenÈă Èi sensibilitate, el îÈi va croi acest drum, demonstrând întregii lumi că numele său – probabil un acronim pentru <em>ex caelis oblatus</em> (Latină: un cadou din cer), atribuit bunicului său (care a fost orfan) de un funcÈionar de stat – va putea aminti oamenilor faptul că adevărata esenÈă a vieÈii este cunoaÈterea, pentru că numai înzestrarea spirituală este capabilă să ofere suportul evoluÈiei umane. „<em>Trăim pentru cărÈi. Misiune dulce în această lume dominată de dezordine Èi decădere”</em>: aceasta este legea nescrisă a celui care, printr-o intuiÈie exemplară a lucrurilor ascunse vederii profane – dar posibil de accesat prin revelaÈie Èi iniÈiere – a devenit un simbol al spiritualităÈii italiene, indispensabil din conştiinţa de zi cu zi a contemporanilor săi, dar şi din cea a publicului din întreaga lume.</p> 
<h3><strong>Opera magna</strong></h3> 

<p>Opera sa exprimă idealul umanist al scriitorului complet, cu posibilitatea de a se miÈca liber în toate domeniile umanioarelor, în care excelează cu aceeaÈi măsură: literatură – în care se afirmă printr-un stil cu totul aparte datorită substratului simbolistic Èi filozofic pe care sunt construite scenarii epice cu intrigă complexă Èi structură labirintică, asemănătoare <em>misteriilor</em> medievale (epocă de care s-a declarat iremediabil îndrăgostit<em>: „Evul Mediu a rămas, dacă nu meseria mea, hobby-ul meu – Èi tentaÈia constantă – şi îl văd în toate, transparând în lucrurile de care mă ocup, care nu par medievale şi totuşi sunt…”</em>), romanele sale fiind adevărate parabole ale căutării adevărului Èi al sensului vieÈii ( <em>Numele trandafirului</em> – tradus în peste 35 de limbi şi ecranizat de Jean-Jacques Annaud în 1986, <em>Pendulul lui Foucault</em>, <em>Insula din ziua de ieri</em>, <em>Cimitirul din Praga</em> – ca să amintim numai capodoperele), estetică, domeniu în care se remarcă prin originalitatea perspectivelor de interpretare (<em>Opera deschisă, Limitele interpretării</em>, epocalele <em>Istoria Frumosului</em> Èi replica ei <em>Istoria Urâtului</em> – dovada unei capacităÈi extraordinare de a sintetiza fenomenul artistic în toată complexitatea sa), studiile de semiotică prin care este recunoscut la nivel mondial drept „părintele semioticii interpretative”, bogata colecÈie eseistică Èi memorialistică, cărÈile pentru copii, completează o activitate didactică excepÈională, concretizată în anii de profesorat la Ècoala Superioare de Studii Umaniste, la Universitatea din Bologna Èi aceea de membru onorific al colegiului Kellogg al UniversităÈii din Oxford.</p>
 
<p>Într-un cuvânt, o personalitate aptă să întruchipeze idealul cultural atât de înalt al unei civilizaÈii care a construit cel mai de seamă panteon umanist european, un <em>spiritus rector</em> modern, care a reuÈit, graÈie temperamentului său impregnat de vitalitate, caracterului puternic, unei capacităÈi intelectuale strălucitoare, nelipsită de tuÈe reconfortante de umor fin care i-au sporit charisma Èi prin care a cucerit admiraÈia publicului din întreaga lume, să devină imaginea Italiei de astăzi, care adună în efigia ei culturală secole întregi de spiritualitate autentică.</p> 
<h3><strong>”Opera Aperta”</strong></h3> 
<p>Umberto Eco a fost un gânditor remarcabil, a cărui operă acoperă o gamă largă de subiecte. În calitate de semiotician, el s-a ocupat de studiul semnelor Èi simbolurilor, fiind interesat de modul în care înÈelegem Èi interpretăm semnele Èi textele din jurul nostru. Ca autor, romanele sale sunt dense, erudite Èi pline de referinÈe culturale Èi istorice, demonstrând abilitatea sa de a îmbina teoria literară cu narativa captivantă.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>
 
<p>„Opera Aperta” (în traducere, „Opera Deschisă”) este o lucrare care explorează ideea de artă deschisă Èi opera de artă în proces. Eco argumentează că operele de artă sunt deschise la multiple interpretări Èi că semnificaÈia lor nu este fixă, ci se schimbă în funcÈie de percepÈia Èi interpretarea fiecărui spectator sau cititor. Această idee a fost influentă în teoria literaturii, artă Èi muzică, sugerând că operele de artă nu sunt obiecte statice cu înÈelesuri definite, ci entităÈi dinamice, participative Èi interactive. Una dintre ideile centrale din „Opera Aperta” este că receptorul (cititorul, spectatorul, ascultătorul) joacă un rol activ în crearea semnificaÈiei unei opere de artă. Eco sugerează că actul de interpretare implică o participare creativă din partea receptorului, care completează Èi „finalizează” opera prin propriile interpretări. Ideile lui Eco din „Opera Aperta” sunt influenÈate de teoriile structuraliste Èi post-structuraliste, care analizează modul în care structurile Èi sistemele de semne influenÈează înÈelegerea Èi interpretarea. Eco aplică aceste concepte la artă Èi literatură, sugerând că semnificaÈia este generată prin relaÈiile dintre elementele unei opere, mai degrabă decât fiind un atribut fix al acesteia.</p> 
<p>De asemenea, Eco introduce noÈiunea că operele de artă nu sunt entităÈi statice, ci procese dinamice. Această idee subliniază faptul că o operă de artă evoluează în timp, nu doar prin diferitele interpretări ale publicului, ci Èi în contextul schimbărilor culturale Èi istorice.</p> 
<p>Conceptul de „opere în miÈcare” (opere in movimento) subliniază capacitatea operei de artă de a evolua Èi de a se schimba în timp. Acesta a fost un pas semnificativ în gândirea postmodernă, în care textul (sau opera de artă) nu este văzut ca având un sens unic sau autoritar, ci este deschis la o gamă de interpretări bazate pe contextul cultural, experienÈa personală Èi perspectiva individuală a fiecărui receptor.</p> 
<h3>Impactul Èi relevanÈa</h3> 
<p>„Opera Aperta” a avut un impact profund asupra studiilor culturale, criticii literare Èi filozofiei artei, influenÈând generaÈii de teoreticieni, critici Èi artiÈti. Conceptele sale au fost aplicate nu doar în literatură, ci Èi în analiza artei vizuale, muzicii Èi chiar a noilor media. Ideea de artă deschisă a încurajat interpretările creative Èi a validat experienÈa personală ca parte integrantă a înÈelegerii artei.</p> 
<figure class="wp-block-image">
<div id="attachment_5115" style="width: 574px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-5115" class="wp-image-5115" title="Umberto Eco (pinterest.com)" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/01/2b4e8d2f7049c5293e79e0f665cdd65c.jpg" alt="twitter.com" width="564" height="569"><p id="caption-attachment-5115" class="wp-caption-text">Umberto Eco (pinterest.com)</p></div>
</figure>
<p>Eco spunea, în romanul <em>Numele trandafirului</em>, din 1980: „<em>În faţa unei cărţi nu trebuie să ne întrebăm ce spune, ci ceea ce vrea să spună”, </em>provocându-ne la o meditaÈie profundă asupra straturilor nepătrunse la prima vedere ale existenÈei noastre, la care putem accede numai prin puterea cunoaÈterii – spiritul, hrănit prin lumina cărÈilor născute din dragoste de viaÈă autentică, poate deveni un fir al Ariadnei care să ne conducă pe drumul sinuos al căutării de sine, într-o lume ameninÈată de spectrul arbitrarului, al superficialităÈii Èi al falselor valori. LecÈia scriitorului italian se înscrie în acele îndemnuri memorabile atât de necesare actualmente, când umanitatea resimte uneori prea dureros îndepărtarea de sacru: pentru a ne recupera echilibrul, trebuie să ne reîntoarcem la acea privire senină cu care anticii desluÈeau tainele Universului Èi îl luau în stăpânire, înÈelegându-i din interior structura, complicată până la a părea imperceptibilă din exterior, dar atât de frumoasă, până la graniÈa sublimului, odată ce te aÈezi în centrul ei cu puterea minÈii.</p>

<p>ViaÈa noastră e ca o pânză de păianjen care îÈi străluceÈte firele pe măsură ce e Èesută de o neînsemnată creatură, ce poartă însă în ea măiestria de neîntrecut a maestrului Arhitect al lumii, înzestrat cu puterea magică de a transforma lucrarea nopÈii în sclipirile diurne ale unei pietre preÈioase.</p>
<p>Èi nu uita: </p>
<ul>
<li class="x1e56ztr"><span class="x193iq5w xeuugli x13faqbe x1vvkbs x1xmvt09 x6prxxf xvq8zen xo1l8bm xzsf02u"><b><i>Ura este adevărata pasiune primordială. Dragostea este situaÈia anormală.</i></b></span></li>
<li class="x1e56ztr"><span class="x193iq5w xeuugli x13faqbe x1vvkbs x1xmvt09 x6prxxf xvq8zen xo1l8bm xzsf02u"><b><i>Orbit de privirea-ţi, sunt orb pentru că nu mă vezi, mut pentru că nu-mi vorbeşti şi fără memorie pentru că nu mă ai în minte.</i></b></span></li>
<li class="x1e56ztr"><span class="x193iq5w xeuugli x13faqbe x1vvkbs x1xmvt09 x6prxxf xvq8zen xo1l8bm xzsf02u"><b><i>Cred că o carte trebuie să fie judecată zece ani mai târziu, după ce ai citit-o şi recitit-o.</i></b></span></li>
<li class="x1e56ztr"><span class="x193iq5w xeuugli x13faqbe x1vvkbs x1xmvt09 x6prxxf xvq8zen xo1l8bm xzsf02u"><b><i>Grija de a-i mulţumi pe oameni ne face se pierdem orice înflorire spirituală.</i></b></span></li>
<li class="x1e56ztr"><span class="x193iq5w xeuugli x13faqbe x1vvkbs x1xmvt09 x6prxxf xvq8zen xo1l8bm xzsf02u"><b><i>Când poetul este îndrăgostit, el este incapabil să scrie poezii de dragoste. Poate să le pună pe hârtie abia atunci când îşi aduce aminte că a fost îndrăgostit.</i></b></span></li>
<li class="x1e56ztr"><span class="x193iq5w xeuugli x13faqbe x1vvkbs x1xmvt09 x6prxxf xvq8zen xo1l8bm xzsf02u"><b><i>Dacă oamenii îmi cumpără cărţile din vanitate, consider lucrul ăsta drept o taxă pe idioţenie.</i></b></span></li>
<li class="x1e56ztr"><span class="x193iq5w xeuugli x13faqbe x1vvkbs x1xmvt09 x6prxxf xvq8zen xo1l8bm xzsf02u"><b><i>Nu-mi fac griji. Cartea va dăinui. Citeşti tot timpul: citeşti în tren, în autobuz. Citeşti în parc. Citeşti când te plimbi şi chiar când faci dragoste poţi să citeşti. Cu computerul este mai greu&#8230;</i></b></span></li>
</ul>
 
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/henri-bergson-dreptul-la-retraire/" target="_blank" rel="noreferrer noopener" aria-label="Henri Bergson, dreptul la retrăire (se deschide într-o filă nouă)">Henri Bergson, dreptul la retrăire</a>, un articol de aceeaÈi autoare
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/WhatsApp-Image-2018-08-28-at-12.43.00-PM.jpeg" width="100" height="100" alt="Andra Tischer" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/tischer-andra/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Andra Tischer</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>LicenÈiată în Filologie, Andra Tischer trăieÈte în Sibiu, fiind profesoară de limba Èi literatura română la Colegiul NaÈional ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creaÈiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la PăltiniÈ, ConfluenÈe.org, Logos Èi Agape (TimiÈoara), revista ”Singur” (TârgoviÈte), Melidonium (Roman, NeamÈ). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacÈie la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea fiinÈei umane stă în iubire Èi în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până Èi cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelenÈă, această vocaÈie fiind cartea de vizită pe care Èi-a asumat-o tranÈant cu fiecare ocazie.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Facebook" target="_self" href="https://www.facebook.com/andra.tischerpodia?ref=br_rs" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-facebook" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 264 512"><path fill="currentColor" d="M76.7 512V283H0v-91h76.7v-71.7C76.7 42.4 124.3 0 193.8 0c33.3 0 61.9 2.5 70.2 3.6V85h-48.2c-37.8 0-45.1 18-45.1 44.3V192H256l-11.7 91h-73.6v229"></path></svg></span></a><a title="Twitter" target="_self" href="https://twitter.com/AndraTischer" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-twitter" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 30 30"><path d="M26.37,26l-8.795-12.822l0.015,0.012L25.52,4h-2.65l-6.46,7.48L11.28,4H4.33l8.211,11.971L12.54,15.97L3.88,26h2.65 l7.182-8.322L19.42,26H26.37z M10.23,6l12.34,18h-2.1L8.12,6H10.23z" /></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#099;o&#110;&#099;&#117;&#114;&#115;r&#097;&#100;&#117;&#115;tanca&#064;&#121;&#097;ho&#111;.&#099;o&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>
Umberto Eco: Un cadou din cer
