<h1><strong>Èi dacă Anul Nou e Vechi? </strong></h1>
<p>AcelaÈi Èi acelaÈi an pe care-l retrăieÈti neostenit de încrezător în ceea Èi în cei care urmează să-Èi facă flenduri orizontul trandafiriu al noilor aÈteptări, mereu, mereu, acelaÈi?</p>
<p>Èi dacă tu, chiar tu, cel adâncit în zădărnicia acestor fleacuri puse de mine aici, Èi dacă chiar tu eÈti cel care îÈi zideÈte noul an precum o mănăstire cu tot cu Ană ale cărei oase înăclăiesc între pereÈii lui Dumnezeu, spre a o demola cu sălbăticia propriei nimicnicii Èi bucurii a dezlucrăturii de bine, an de an? EÈti oare tu cel care, de bună voie Èi nesilit de nimeni, îÈi brodează pe cerul celui ce va să vie să-Èi fie Noul an firele unui viitor proaspăt, irizat, spre a avea cu ce Èi ce, mai apoi, rupe cu gingiile sângerânde de la atâtea aÈe? EÈti, oare, propriul tău Demiurg? EÈti, oare, Noul tău an, infinit istovit de tine, născut Èi ucis spre a face loc noilor speranÈe naive?</p>
<p>Pe bolta îngârbovită a vechiul an, cu fiecare licăr de artificii simt cum anul nou se stinge mai abitir Èi fiecare corolă de scântei sfârÈeÈte a-mi prelinge lacrimi galben verziu, cu gust de fiere leneÈă, odată scăldate buzele ce-aduc a zâmbet înspre mai liniÈte, mai luminos, mai trainic, mai puÈin eu spre a-mi fi mai bine.</p>
<p><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2024/01/stefana.jpg"><img class="aligncenter wp-image-54814" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2024/01/stefana-715x1024.jpg" alt="" width="497" height="712" /></a></p>
<p>Te-ai privit vreodată într-o fereastră împodobită de artificiile noului an? În sticla unei rame în care laÈi amintirile parfumate ale fiecărui Crăciun în urmă, spre a spera? Èi-ai dat voie vreodată să vezi chipul copilului care nu a plecat niciodată din tine, cu toate că toÈi l-au alungat fără preaviz, an de an, cu toate că tu, chiar tu, i-ai legat o eÈarfă de mătase la ochi Èi l-ai redus la orbire, creând în sufletul lui plăpând un bruiaj concentric, căci dacă ochii nu pot privi, inima vorbeÈte într-una, turuie precum nebunul acela din piaÈa publică, pe care nimeni nu-l ascultă în înÈelepciunea lui răscolită de demoni?</p>
<p>Mi-ar plăcea să Ètiu că ai facut-o, iar dacă ai făcut-o, visez la o tapiserie Èesută din toate visele acelor ochi legaÈi Èi din murmurul tuturor acelor sunete fără noimă, cele ale inimilor de copil, dezlegate de blestemul orbirii. Da, da, din vocea ta de salcie plângătoare, Èi din a ta, Èi din ale noastre, Èi din lacrimile lui, Èi ale ei, Èi ale lor, Èi din oftatul sfâÈietor al întregii omeniri osândite la uitare, voi meÈteri la un patefon cosmic, al nostru, al tuturor, cei care am păÈit în Noul an cu lacrimi vechi, cu inimi cusute cu ace înroÈite în foc, un patefon leneÈ Èi grav, care să reproducă toate visele înregistrate pe discuri de gramofon ale omenirii Èi care să plângă, să plângă înfundat, să plângă a suspin din toate oscioarele pieptului de pescăruÈ strivit. E anul nou atât de vechi! Plângi alături de mine! &#8230;</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>În noul an, vechi de parcă e o mănuÈă dată cu împrumut, cu buzele lipite de bolta tăioasă a noilor începuturi spre-a fi sfârÈite, ca un seppuku golit de orice ceremonie, omul să plângă, să plângă omul Èi ceea ce-i de jelit, dar să-Èi plângă Èi fericirea, Èi visele, Èi speranÈa, să-Èi plângă Èi frumuseÈea Crăciunului pe care l-a lăsat în urmă, să-Èi plângă Èi morÈii vii de lângă ei, Èi morÈii plecaÈi fără bilet de întoarcere, Èă-Èi plângă Èi fiecare îmbrăÈiÈare din care s-a slăbit, să-Èi plângă viitorul Èi să-Èi celebreze trecutul. Omul noului an să spele cu plânsu-i călduÈ întinarea vechiului an, spre a se naÈte acelaÈi Èi-acelaÈi, curat ca scutecelul pruncului Iisus, scăldat în lacrimile Fecioarei, picurate mereu, mereu, deÈi adesea nevăzute, din ceruri, în Ajun.</p>
<p>Da, Ètiu, nu are niciun sens nimic din tot puÈinul pe care l-am tatuat pe clipa aceasta, nici măcar eu nu înÈeleg ceea ce scurg din cerneală, dar, hai, întreabă-te alături de mine, e Anul Nou nou sau e mai vechi decât umbra templului în care s-a rugat primul shogun al lumii, iar noi îl repetăm cu setea bulgărelui de sare? Te-ai privit vreodată în sticla noului an atât de vechi, ca mai apoi cu unul dintre cioburile ei să-Èi tai vena inimii spre-a te lăsa să plângi, da, să plângi în faÈa noului an Èi nu să ciocneÈti, ca doliul acela Èinut în negru la naÈtere Èi bucuria aceea în straie albe spre celebrarea morÈii?</p>
<p>Poate că unul dintre locurile cele mai potrivite de celebrare a noului an atât de vechi ar fi Sarmizegetusa. Uite. Te-aÈtept în calendarul circular să ne numărăm anii? Pădurea va ciocni din frunze cristalul eternităÈii în cinstea noastră, iar stelele vor scânteia frenetic în locul oricărui spectacol pirotehnic. Vii? Sunt cea care plânge. O să mă recunoÈti după tristeÈea aureolei mele obosite. Te voi face să râzi atunci când plângi cel mai tare. Cred că acolo, în pustiul acela dezolant, ca o fetiÈă cu chibrituri, te-aÈ putea aÈtepta cel mai bine să îmi aprinzi fitilul, Èi împreună am putea înÈelege de ce, de fiecare dată, anul Nou ne găseÈte atât de Vechi, atât de plânÈi de fericire, spre a putea repeta la nesfârÈit durerea a tot ceea ce este Nou.</p>
<p>Un articol de <a href="https://bel-esprit.ro/mireasa-nenuntita/" target="_blank" rel="noopener"><strong>Ètefana Dicu</strong></a></p>
<p><!--more--></p>
<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="Q8U7bfk8HX"><p><a href="https://bel-esprit.ro/interviu-stefana-dicu/">Interviu. Acolo unde cad voalurile (I)</a></p></blockquote>
<p><iframe class="wp-embedded-content" sandbox="allow-scripts" security="restricted" style="position: absolute; clip: rect(1px, 1px, 1px, 1px);" title="&#8220;Interviu. Acolo unde cad voalurile (I)&#8221; &#8212; Bel-Esprit" src="https://bel-esprit.ro/interviu-stefana-dicu/embed/#?secret=30rwtUGQAG#?secret=Q8U7bfk8HX" data-secret="Q8U7bfk8HX" width="600" height="338" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no"></iframe>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/12/stefana_dicu.jpg" width="100" height="100" alt="" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/stefana-dicu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Ètefana Dicu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>Nu scriu, ci sunt un simplu instrument al oniricului, fiica unui creator din care toate s-au născut prin logos. Sunt o părere de rău din care încerc să las pe unde trec numai bine, iar dacă simt ceva, atunci când nu sunt ocupată să mor, o fac pe foaie, mereu cu cearneală, mereu de mână. Sunt un<br />
om trist care trăieÈte mult prea puÈin în realitatea imediată Èi mult prea mult între file. Citesc precum un muribund îÈi priveÈte pentru ultima dată pruncul, pentru că singura mea raÈiune de a exista e cartea Èi toată minciuna frumoasă pe care ea a dăruit-o omenirii. Èi mai presus de toate, tac. Ètiu să dispar.<br />
Sunt un film mut fără imagini.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#115;te&#100;fic&#064;y&#097;hoo.&#099;&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>