<p>E vremea colindelor. Vremea când încheiem socotelile sau acea vreme în care tragem o linie Èi-apoi adunăm. Care avem de adunat, care nu, scădem, mai tăiem din ele&#8230; Finalul de an este ca o Baba-CloanÈă Èireată, costumată în om bun. Vine tiptil, sub forme ademenitoare cu sclipici, luminiÈe colorate, pacheÈele, cadoaÈe mai mari sau mai mici, cu colinde, cu tam-tam Èi arome îmbietoare. Ne zâmbeÈte fals, nu i se văd bubele Èi negii de pe chip, pe sub mască&#8230; Aromele acestea, pe unii îi îngreÈoÈează de-a dreptul, fiindcă ei nu Ètiu ce este perioada postului de exemplu, n-o cunosc&#8230; Nu a celui rânduit de biserică, nu. Nu Ètiu ce e lipsa, înfrânarea, Ètiu doar cum este să le prisosească. Pe de altă parte, pe alÈii, aproape că-i mântuieÈte mirosul de cozonac proaspăt, de jumară, de vin fiert cu scorÈiÈoară Èi alte mirodenii. Apoi, odată trecută febra asta a sărbătorilor de iarnă, Baba-CloanÈa îÈi aruncă costumaÈia festivă, vine Èi ia tot decorul ăsta de poveste cu tot cu zurgălăi, ne aÈază din nou cu picioarele pe pământ, prin tot felul de zloate, ne mai bagă Èi frigu-n oase Èi ne spune, <em>pe-aici Èi-e drumul</em>! Iar drumul ăsta, deloc uÈor, ne aminteÈte că iar ne aflăm la un nou început de an, dacă ni se îngăduie acest lucru, Èi iar ne străduim să ne Èinem promisiunile făcute la cumpăna dintre ani&#8230;</p>
<p>Apoi, <em>nu Ètiu alÈii cum sunt</em>, vorba lui Ion Creangă, dar eu când mă gândesc ce vremuri mândre am apucat să trăiesc în copilăria mea, <em>parcă îmi saltă Èi acum inima de bucurie!</em> La cât de fireÈti mi se păreau atunci, pe atât îmi par imposibil de imaginat, de către majoritatea tinerilor de astăzi. Chiar Èi atunci, în anii ’80 &#8211; ’90, aveam amici, colegi, prieteni, care nu aveau rude sau bunici la Èară, erau orăÈeni get-beget, adică din cetate&#8230; AceÈtia nu Ètiau nici ei mare lucru, despre tradiÈii, despre datină sau port popular, decât din frânturile pe care le istoriseam noi, ceilalÈi, la revenirea noastră în urbe, din vacanÈele petrecute la bunici. Nu degeaba au scris mulÈi maeÈtri ai condeiului, despre veÈnicia care s-a născut la sat. Chiar aÈa este. Mirosul Èi gustul sunt diferite. Èi vara dar Èi iarna. Aerul este diferit, Èi acolo, cerul chiar este fermecat, adevărat locaÈ pentru puzderie de stele. Este ceva intens, ceva care lasă urme. Se spune că un copil este asemenea unui ciment moale. Orice îl atinge, îl marchează pe viaÈă. AÈa Èi pe mine m-au marcat bunicii mei Èi oamenii de la Èară, cu care am interacÈionat Èi pe care am avut Èansa să-i am măcar pentru o perioadă din viaÈa mea alături.</p>
<p>Există Èi oameni pătimaÈi, să ÈtiÈi. Oameni care simt tot ce miÈcă în jurul lor, cu o intensitate copleÈitoare. Ei suferă într-un fel inexplicabil pentru cea mai banală nedreptate, sunt extrem de empatici, dar în aceeaÈi măsură se Èi bucură pentru cea mai banală izbândă, înzecit. Mă recunosc, poate par lipsită de modestie, ca făcând parte din acest segment de oameni Èi sunt recunoscătoare pentru plămada din care provin. ViaÈa la Èară nu e o Èintă uÈor de atins pentru cei cărora nu le stă mâna pe lucru. Nu răzbeÈti la duritatea vieÈii de-acolo, dacă ai ambele mâini pe stânga Èi dacă nu-Èi place a săpa, mori de foame. UitaÈi de cabanele de vacanÈă, acelea nu fac parte din povestea asta! Apoi cine-i gospodar, are de toate Èi nicio lipsă, pentru că cei care lucră toată vara, iarna se pot hodini Èi înfrupta din toate bucatele rânduite Èi trudite de mânurile lor, care, cum spuneam, acolo încă mai au gust. Nu degeaba se auzea în strigăturile de pe la nunÈi (un fel de versuri care aveau rolul de a ursi în viaÈa tinerilor miri, noroc, frumos Èi bine) că <em>Èăranu-i talpa Èării!</em> Este! Atâta timp cât oamenii de la Èară vor mai exista, vom mai avea identitate Èi doină Èi dor. După ce ei nu vor mai fi, Dumnezeu cu mila! Când munca-i grea Èi truda-i multă, altfel Èi muÈti din pită. Cu haznă! Altfel te bucuri de slănină lângă crifoiu’ de pită Èi acolo, imediat lângă aceste două produse, Èuica chiar are rost, mai ales la noi, în Ardeal! “<em>Mânc când să face lunină, porodică cu slănină, la ojină mămăligă, sara vinu din ulcică. Peste toate voie bună, că anii să tot adună&#8230;” – versurile Ramonei Fabian</em></p>
<p>Acum că se apropie vremea colindatului, la fel ca în fiecare an dealtfel, nu pot să nu mă gândesc cu drag la vacanÈele petrecute acolo cu verii mei Èi cu o mulÈime de prieteni dragi. Bunica mea, din partea tatălui, trăia într-o comună frumoasă, cu o comunitate generoasă de saÈi, undeva în zona Târnavelor, de pe lângă Sibiu. Pe bunicul meu nu am avut privilegiul să-l cunosc, din păcate. Dar tata mi-a zis că iubirea lui cea mai mare erau caii, cu ei se fălea în sat, Èi că Ètia să cânte la fluier, dumnezeieÈte. Apoi mie mai multe nici nu mai trebuie să-mi zică, că-mi este de-ajuns. Lăudată-mi fie rădăcina Èi pomenirea-i fie veÈnică! MătuÈile mele, toate cu cătrinÈe Èi cu ie, ne întâmpinau cu toate bunătăÈile, încă de la poartă, de cum păÈeam în curÈile lor. Tot la a doua casă, aveam ba un văr, ba un unchi ori o mătuÈă. Pentru că tata provine dintr-o familie cu Èapte fraÈi, el fiind mezinul, se întâmplă ca eu să am veri primari de vârsta părinÈilor mei. Doamne, Èucu-i pe toÈi! No. Casă, pat Èi de-ale gurii, găseam în sat, cum mă-nvârteam pe-un călcâi. Azi la unu, mâine la altu.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-16792" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/12/78631737_10215560735111520_6143398620356935680_o-e1576643853880.jpg" alt="" width="600" height="800" /></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>PoveÈti vechi Èi poveÈti noi, se împleteau seara la gura sobei, pe la casa fiecăruia dintre ei Èi nu de puÈine ori mă prindea pe cale, miezul nopÈii. Mai mare fiind, dar însoÈită de verii mei, am prins drag de dans Èi joc Èi cum era ceva obiÈnuit să se organizeze diverse petreceri (baluri se numeau pe-atunci), aveam grijă să nu ratez nimic. Eu fiind cea mai mică, eram cumva protejata găÈtii, venită de la oraÈ, dar fără apucături de prinÈesă, ci mai degrabă, de CenuÈăreasă. Nu m-am dat în lături de la muncă Èi chiar dacă habar n-aveam să Èin o mătură/sapă în mână sau să curăÈ cumsecade o legumă, fără să arunc jumătate din ea la gunoi, am primit mereu provocările acestea, curioasă Èi dornică să mai învăÈ ceva. <em>Hai, Victorie, să cinăm! Adă din chimniÈă niÈte curechi, că am aruncat niÈte crumpene în cuptior Èi ne-om omeni Èi cu un pahar de vin!</em> AÈa striga buna. AÈa am învăÈat Èi eu, prin practică. Èi să Èin lucru în mână Èi să beau un aldămaÈ. <em>Cine-i de una, îi de toate, nu?</em> Parcă aÈa merea vorba. N-am zis că nu Ètiu să fac, fiindcă-mi era ruÈine. Cu coada ochiului mă uitam cum fac ceilalÈi Èi încet m-am deprins. Nu mi-a plăcut să epatez, să mă consider superioară lor, dimpotrivă. Drept pentru care Èi atunci, dar Èi acum, când merg la Èară îmi place să vorbesc în dialect. Nu m-am ruÈinat niciodată cu obârÈia mea, ba mă mândresc cu asta pe toate cărările. <em>Mi-s fata Èăranului Èi nu mi-i ruÈine s-o spui!</em></p>
<p>DimineÈile erau dulci, în odăile încălzite iar mirosul de lemn care încălzea incinta, era divin. <em>SculaÈ c-am adus o cănuÈă cu lapte proaspăt de la vacă. Alooo, Sîghiiuu, s-aude?</em> Striga mătuÈa. Oh, de m-ar mai striga Èi acum! Repede săream din pat Èi dam laptele pe gât dintr-o răsuflare. <em>No, funcÈ</em><em>’onează?</em> mă întreba apoi&#8230; FuncÈiona ca uns! Atunci iernile erau ierni, dar Èi petrecerile, petreceri. Ajungeam acasă cu veriÈoarele mele, după dans Èi chiuit, îngheÈate bocnă, dimineaÈa în zori Èi niciodată mai devreme. Cum de regulă, asta se întâmpla sâmbăta, că nu în toate zilele era Crăciun Èi PaÈti, duminica era zi de biserică, indubitabil. Cum adică, să spui că nu te duci, că nu ai chef&#8230; sau că vrei să mai dormi? Nici pomeneală. Numai ce o auzeam pe buna: <em>Tu, voi n-auzîÈ că traje la beserică? Apoi dacă v-o plăcut danÈu, placă-vă Èi de Dumnezo, că el ne grijeÈte pe toÈi, că cine-i de una, îi de toate, auzîtu-m-aÈi?</em> Ne ridicam ca arse din pat, ne primeneam cu hainele ăle’ bune &#8230; Èi stăteam la biserică toată slujba, fără să cârtim. <em>Ui, vedeÈ, aia-i nepoata me de la Sîghii, a lu Nicu, nica mumii</em>, o auzeam nu de puÈine ori, în biserică, înapoia mea, pe buna, vorovind cu femeile de pe lângă ea. Èi eu mă bucuram, când o auzeam&#8230; Apoi iar aÈteptam dansul de sâmbăta, cu jind!</p>
<p>Erau mulÈi tineri, în sat, atunci. Se organizau în cete, îÈi pregăteau colindele Èi butea cu vinul pentru petreceri, încă din perioada postului Crăciunului. Obiceiul era, ca tinerii să colinde tot satul, pe la toate casele. Toată noaptea răsunau pe uliÈele satului, vocile care vesteau NaÈterea Domnului, cântând despre florile dalbe, leru-i ler Èi Domn din cer. Cât eram copilă, eram tot până la poartă Èi înapoi, Èi nu era chip să adorm necolindată. Era ceva divin, să vezi cât era curtea de lungă Èi de lată, zeci de tineri colindând. Chiar că se scoborau îngerii pe pământ la auzul lor Èi chiar că zicala <em>sloboadă-ne gazdă-n casa, că-afară ninge Èi varsă</em>, era spusă cu tot sufletul, fiindcă aÈa Èi era: ger de crăpau pietrele! Apoi am trecut Èi eu în rândul tinerilor Èi altfel răsuna colinda cântată dintre rândurile lor Èi când te uitai tu către gazde Èi ele la tine&#8230; După ce toată suflarea din sat primea urările cuvenite, fetele mergeau la casele lor, urmând să fie colindate exclusiv de feciori. Apoi, după ce Èi fetele erau colindate, ceata tinerilor urca în turla bisericii, de unde colindau iar. Răsuna tot satul! AÈa trecea noaptea de Ajun a Crăciunului. AÈa se vestea NaÈterea Domnului. AÈa se mergea a doua zi la slujba de la biserică, fără să lipsească cineva decât din binecuvântate pricini, iar seara se petrecea pe măsură. Acolo am învăÈat bine paÈii de dans Èi de joc. Acolo mi-am consolidat temelia mea ca om. Acolo am trăit fiorii primei iubiri. Acolo am învăÈat să iubesc munca câmpului, să fac cruce peste pâinea neîncepută, să spun un Tatăl Nostru înainte de masă, să nu adorm niciodată seara fără rugăciune Èi să spun un mulÈumesc fiecărei dimineÈi. Mi-ar plăcea să mai repet măcar o dată, o vacanÈă de iarnă, la bunici, să îngheÈ în bocanci, măcar la încă o rundă de colindat.</p>
<p>Sărbători cu bine!</p>
<p><amp-youtube layout="responsive" width="1530" height="861" data-videoid="mbvK-PrjkaY" data-param-feature="share" data-param-fbclid="IwAR0-BmIUeCmAPP-o9DkszsZnuXz_v7bwYyTJi-ZGz_seuCofcBDf_iW8h8w" title="Oana Bozga-Pintea - Colinda fetei"><a placeholder href="https://www.youtube.com/watch?v=mbvK-PrjkaY&;feature=share&;fbclid=IwAR0-BmIUeCmAPP-o9DkszsZnuXz_v7bwYyTJi-ZGz_seuCofcBDf_iW8h8w"><img src="https://i.ytimg.com/vi/mbvK-PrjkaY/hqdefault.jpg" layout="fill" object-fit="cover" alt="Oana Bozga-Pintea - Colinda fetei"></a></amp-youtube></p>
<p>CitiÈi Èi <strong><a href="https://bel-esprit.ro/amintirile-imi-sunt-clare-ca-niste-oglinzi-vii/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Amintirile îmi sunt clare ca niÈte oglinzi vii</a></strong>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Monica ViÈa' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a5acb199da2b40dbc6660cd1c014a3c8f16ed40b4c6e09b07da332a44ae1d2?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a5acb199da2b40dbc6660cd1c014a3c8f16ed40b4c6e09b07da332a44ae1d2?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/monica-visa/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Monica ViÈa</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:m&#111;nic&#097;di&#097;&#110;a_&#118;i&#115;a&#064;&#121;a&#104;oo.&#099;o&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>