<p>La 27 aprilie 1931<b>,</b> <strong>George Enescu</strong> termina orchestraÈia monumentalei opere „<em>Oedipe</em>”, creaÈie pe care o va dedica iubirii vieÈii sale &#8211; <strong>Maria Rosetti-Tescanu</strong>, cea care la 18 ani, în 1898, devenea prinÈesa <a href="https://bel-esprit.ro/nae-ionescu-viata-este-vie-doar-cand-o-traiesti-cu-inima/"><strong>Maruca Cantacuzino</strong></a> prin căsătoria cu prinÈul Mişu Cantacuzino, iar soÈie a compozitorului abia în decembrie 1939, când cei doi trecuseră de 50 de ani Èi printr-o poveste de dragoste uluitoare.</p>
<p>Este singura sa lucrare lirică (tragedie lirică) ce a necesitat peste 20 de ani de muncă Èi care, după cum afirma chiar <strong>George Enescu</strong>, i-a fost Èi cea mai dragă.</p>
<p style="text-align: center;"><em>,,Nu am dreptul să mă pronunţ dacă Oedipe este sau nu cea mai desăvârşită dintre lucrările mele. Dar pot spune cu certitudine că îmi este cea mai dragă dintre toate. Mai întâi pentru că m-a costat luni de muncă, ani de chin. Pe urmă, am pus aici toată fiinţa mea, până la a mă identifica, în unele momente, cu eroul meu. Dacă aş spune în ce stare de exaltare mă aflam când meditam la Oedipe, apoi când scriam notă cu notă această operă voluminoasă, nimeni nu m-ar crede!”</em></p>
<p>Scânteia de a scrie opera <strong>Oedipe</strong> datează din 1910, când, văzând pe Mounet Sully la Comedia franceză în ”Oedip rege”, întreaga sa sensibilitate a fost răscolită de interpretarea marelui tragedian.</p>
<p>Spectacolul cu Mounet Sully l-a zguduit Èi, preocupat de ideea acestei opere, Enescu îÈi face primele schiÈe muzicale, încă înainte de a avea libretul.</p>
<p style="text-align: center;"><em>„IeÈind de la teatru, eram halucinat, posedat. O idee fixă mă cuprinde: să compun un Oedipe”.</em></p>
<p>O dramă în patru părÈi – un prolog, două acte Èi un epilog &#8211; corespund naşterii, tinereţii, maturităţii şi morţii lui Oedip, totul prezentat în şase tablouri.</p>
<p>Spre deosebire de tragedia lui Sofocle, ”Oedip rege”, în care este înfăÈiÈat numai un episod din mitul oedipian, libretul operei lui Enescu cuprinde întreaga viaÈă a lui Oedip.</p>
<p>Doinele, bocetele Èi dansurile pe care <strong>George Enescu</strong> le-a inclus cu mare măiestrie în discursul dramaturgic al capodoperei îÈi au seva în melosul popular românesc.</p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>”Pentru mine, a iubi este grav şi, mai ales, este definitiv.” &#8211; Enescu</em></strong></p>
<p><img class="aligncenter size-medium wp-image-33348" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/04/george_enescu_paris-300x180.jpg" alt="" width="300" height="180" /></p>
<p style="text-align: center;"><em>George Enescu la bătrâneÈe, Paris</em></p>
<h4>”Oedipe”</h4>
<p>Tragedie lirică în patru acte</p>
<p>Muzica de George Enescu</p>
<p>Libretul de Edmond Fleg</p>
<p>Reprezentată, în premieră, la 13 martie 1936, la Opera mare din Paris, sub direcţia lui Philippe Gaubert şi cu André Pernet în rolul titular, opera ”Oedipe” a fost întâmpinată cu elogii din partea lumii muzicale pariziene Èi a criticii.</p>
<p style="text-align: center;"><em>“A fost o sear</em><em>ă cu adev</em><em>ărat frumoas</em><em>ă, la care to</em><em>Èi au participat cu însufle</em><em>Èire în timp ce eu îmi sim</em><em>Èeam inima zvâcnind dup</em><em>ă atâ</em><em>Èia ani de speran</em><em>Èă </em><em>şi eforturi”.</em></p>
<p><img class="aligncenter size-medium wp-image-33347" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/04/oedipe_premiera_1936_paris-198x300.jpg" alt="" width="198" height="300" /></p>
<p>”Oedipe” a văzut lumina rampei în patria autorului în anul 1958, ca un înălÈător omagiu adus genialului compozitor, cu prilejul primului Festival Muzical Internaţional ce-i poartă numele.</p>
<h5>Actul I</h5>
<p>În palatul din Teba se sărbătoreşte naşterea fiului regelui Laios şi al reginei Iocasta.</p>
<p>Când Marele Preot îi întreabă pe părinţii noului născut ce nume vor să-i dea copilului, bătrânul prooroc orb Tiresias îi întrerupe, reproşându-le că l-au nesocotit pe zeul Apollo, care le interzisese să aibă urmaşi. Aflând pedeapsa pregătită de zei (Oedipe va fi ucigaşul tatălui său şi soţul mamei sale), Laios cheamă un păstor, poruncindu-i să arunce copilul în prăpastiile munţilor Kithairon.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<h5>Actul II</h5>
<p>Tabloul 1<br />
După 20 de ani, aflat la Corint, în palatul regelui Polybus şi al reginei Meropa, tânărul Oedipe este chinuit de cele aflate de la oracolul din Delphi în legătură cu soarta care îi este hărăzită: aceea de a fi ucigaşul tatălui său şi de a o lua în căsătorie pe mama sa.</p>
<p>Meropa îl trimite pe Phorbas să desluşească motivele de zbucium ale fiului său, Oedipe. Cu greu, Oedipe îi mărturiseşte reginei temerea de a fi fost un copil găsit. Meropa protestează, neştiind nici ea că fiul ei murise la naştere şi că fusese înlocuit cu Oedipe.</p>
<p>Oedipe se hotărăşte să plece de lângă părinÈii săi, departe de Corint, şi să lupte împotriva împlinirii sumbrei profeţii.</p>
<p>Tabloul 2<br />
La o răscruce de drumuri, Oedipe ezită să aleagă o cale anume. Pe una dintre ele apare Laios, care îi cere să se dea la o parte, insultându-l şi lovindu-l cu sceptrul.</p>
<p>Apărându-se, Oedipe îl omoară, sub ochii îngroziţi ai Păstorului.</p>
<p>Tabloul 3<br />
Asupra cetăţii din Teba s-a abătut o mare nenorocire. Un Sfinx înfricoşător s-a aşezat la porţile oraşului, aţinând calea trecătorilor şi silindu-i să răspundă la o întrebare. Cum însă nimeni nu găseşte răspunsul corect, oamenii sunt sfâşiaţi de ghearele acestuia.</p>
<p>Străjerul cetăţii îi aduce la cunoştinţă lui Oedipe că acela care va scăpa Teba de Sfinx va dobândi coroana şi pe frumoasa Iocasta, regina văduvă a lui Laios. Oedipe decide să înfrunte monstrul. La întrebarea acestuia, „cine e mai puternic decât destinul”, el răspunde fără ezitare: „Omul, omul este mai tare ca destinul”.</p>
<p>Cetatea este salvată, iar oraşul îşi sărbătoreşte eliberatorul.</p>
<h5>Actul III</h5>
<p>După încă 20 de ani, Teba este lovită de ciumă. Creon, fratele Iocastei, anunţă verdictul zeilor: ciuma va înceta numai după demascarea şi pedepsirea ucigaşului lui Laios.</p>
<p>Oedipe jură să-l exileze pe criminal dacă se va preda de bunăvoie. Iocasta îi destăinuie împrejurarea în care Laios a fost omorât, la o răscruce de drumuri, strecurând astfel în sufletul soţului, fără voia ei, prima bănuială că vinovat de acest omor este Oedipe însuşi. Păstorul, chemat de Creon, întăreşte spusele Iocastei. Când suspiciunile se îndreaptă chiar asupra lui Oedipe şi Tiresias îl indică drept criminal pe rege, acesta îl alungă din cetate, ca şi pe Creon.</p>
<p>Povestindu-i despre fiul ei pierdut, Iocasta îi întăreşte însă bănuielile. Când primeşte vizita lui Phorbas, reprezentant al Corintului, îşi dă seama că Polybos şi Meropa îi erau doar părinţi adoptivi.</p>
<p>Înţelegând că Oedipe este fiul său şi ucigaşul lui Laios, Iocasta se sinucide. Oedipe, Èocat, îşi scoate ochii. Condamnat la exil, pleacă, însoţit de fiica sa, Antigona.</p>
<h5>Actul IV</h5>
<p>Lângă Atena, unde domneşte înţeleptul rege Tezeu, Oedipe se opreşte. Apare Creon, care, cu prefăcătorie, îi oferă întoarcerea la Teba, ameninţată de armate străine, dar Oedipe refuză. Creon încearcă să o răpească pe Antigona, pentru a-l determina să-i urmeze. Strigătele de ajutor ale Antigonei sunt auzite de Tezeu, care soseşte însoţit de atenieni. Creon face o ultimă încercare de a-l discredita pe Oedipe în ochii lui Tezeu.</p>
<p>Oedipe protestează, acuzând zeii care l-au împins să înfăptuiască, fără voia sa, nelegiuirile. Simţind că i se apropie clipa morţii, Oedipe proclamă, cu deplina conştiinţă a nevinovăţiei sale, victoria asupra destinului: „Eu sunt nevinovat! Voinţa mea n-a fost nicicând în crimele mele! Biruit-am destinul! Biruit-am pe zei!” <span style="color: #999999;">(<a style="color: #999999;" href="https://operanb.ro/spectacol/oedipe/">sursa sinopsis</a>)</span></p>
<p><amp-youtube layout="responsive" width="1333" height="1000" data-videoid="X3-vLBSRVPQ" title="„Oedip” de George Enescu, cu David Ohanesian"><a placeholder href="https://www.youtube.com/watch?v=X3-vLBSRVPQ"><img src="https://i.ytimg.com/vi/X3-vLBSRVPQ/hqdefault.jpg" layout="fill" object-fit="cover" alt="„Oedip” de George Enescu, cu David Ohanesian"></a></amp-youtube></p>
<p><img class="aligncenter size-medium wp-image-33345" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/04/ohanesian_semnatura_oedipe_enescu-191x300.jpg" alt="" width="191" height="300" /></p>
<p style="text-align: center;"><span style="color: #808080;"><em>foto cu semnătură &#8211; David Ohanesian în Oedipe al lui Enescu, anul 1968</em></span></p>
<p>CiteÈte Èi <a href="https://bel-esprit.ro/sir-yehudi-menuhin/">Sir Yehudi Menuhin</a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/01/poza_profil_imbunatatita.jpg" width="100" height="100" alt="cel ce flori daruia" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/luminita-giurgiu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">LuminiÈa Giurgiu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>AÈ vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările Èi ieÈirile, când Èi cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec aÈa, pur Èi simplu, prin mine.<br />
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart Èi prin acoperiÈ răzbeÈte ploaia, am dat bir cu fugiÈii. Sunt acum, Èi eu, un Dor.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#108;&#117;&#109;&#105;ni&#116;a.&#103;&#105;&#117;r&#103;i&#117;&#046;a&#064;&#103;&#109;ai&#108;.c&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>
”Pentru mine, a iubi este grav…”
