<p>Suflet în devenire, revizuind mereu în ritmul unei ciudate interiorizări condiÈia umană supusă destinului, <strong>poetul Octavian Goga</strong>îÈi croieÈte poezia ca o „evocare a Èării originare”. Asumând condiÈia spirituală a poporului român, zugrăveÈte Universuri unde se trădează preocuparea pentru primordial, pentru adevăratele esenÈe. Prin cuvinte reuÈeÈte să se întoarcă la instanÈele prime, la acel „mume” caracteristic „bunul Goethe care ne seamănă în multe privinÈe” (Constantin Noica). Fundamentalul atribut al „devenirii întru fiinÈă” este legământul unic ce îi contopeÈte pe cei doi căutători ai Absolutului, atât de contrastanÈi Èi totuÈi adânciÈi în misterele existenÈiale de o aparentă simplicitate a stilului. Fie că îÈi manifestă duios aspiraÈia spre lumina cea dintâi („Te-apropie, te-apropie de mine,/ Èi-ascultă-mă, frumoasa mea minune” – „O rază”) sau că exclamă asemenea poetului german „Mi-e <a href="https://bel-esprit.ro/cele-mai-frumoase-poezii-despre-dor/">dor</a>, natură, să te simt/ Statornică, duioasă!”, esenÈa ideilor poetice doreÈte să se eschiveze de înÈelegerea superficială a chintesenÈei filosofiei evoluÈiei fiinÈiale.<img class="aligncenter size-full wp-image-8174" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/04/385048bb4df563e497a7743b4374baf9-1.jpg" alt="" width="525" height="700"></p>
<p><strong>Goga</strong> Èi <strong>Goethe</strong> ne vor părtaÈi ai „<strong>condiÈiei de autenticitate estetică”</strong> (Nicolae Maiorescu), apropiindu-ne cu fiecare imagine creată de periheliul poetic absolut. Astfel, concepÈia lui „<strong>poetisches Werden”</strong> se lărgeÈte în sfera jocului fluid al vieÈii, fiecare clipă exprimând obsesia visului străvechi.</p>
<p><strong>Apropierea de sfârÈitul ireparabil</strong> este sugerată sibilic în creaÈia „Cântă moartea”, Octavian Goga actualizând permanent „povestea noastră”, destinul implacabil alcătuit dintr-un „joc de umbre Èi lumină”. Se prefigurează o cristalizare a credinÈei că fiecare moment cuprinde veÈnicia, dovadă fiind Èi simbolul cântecului – o prelungire inefabilă a sinelui manifestat artistic. Contrar acestei decantări, a transparenÈei lacrimii durerilor vieÈii, J. W. Goethe se mistuie sub imperiul temporalităÈii – „Cronos, mai iute! (…) tu Èovăi?”. Adresându-se „Către Cronos surugiul”, poetul german abordează eternitatea asemenea „poetului pătimirii noastre”, timpul-Cronos fiind solidar cu devenirea căreia îi este mai mult decât măsură; îi este principiu lăuntric. DeÈi ambele ansambluri poetice conÈtientizează setea morÈii de a domina, perspectiva din care se realizează acest dat ontologic este total diferită. Dacă pentru Goethe „soarele-apune”, Octavian Goga întruchipează răsăritul – „Întreaga viaÈă petrecută/ La căpătâiul meu răsare”, ilustrându-se identitatea culturală a unui spirit occidental care, odată cu oprirea lumii, are calea netezită spre „ultima rază”, spre cunoaÈtere, concepÈie fundamental diferită de ethosul unui cuget ce ia doar conÈtiinÈă de sine, fără a se topi în nerăbdarea realizării. Cu seninătatea nefaustică specifică poporului român, poetul transilvănean este martor al „devenirii inverse” a propriului suflet, în ideea că reactualizează momente afundate în uitare, ajunge din nou în Èara originii – „O lume veche-mi reînvie”.</p>
<p><img class="aligncenter wp-image-9755" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/05/09f30f4b23cf77f50ed6588bf5b4bad0.jpg" alt="tumblr.com" width="505" height="505"></p>
<p>EsenÈa acestei întoarceri nu este stagnarea, ci <strong>amintirea</strong> celor „câte-ar fi putut să fie”, condiÈionalul optativ al verbului creionând fără doar Èi poate viziunea filozofului<strong> Constantin Noica</strong> atunci când sugerează „adâncirea în posibilul nostru” ca o soluÈie de salvare a condiÈiei noastre spirituale. Pentru Goethe „sunetul din corn” este un instrument de a face cunoscut Cosmosului, planului departe-ducerii (reprezentat de Orcus) că se apropie de Absolut, că vede limanul vieÈii ca o expresie a prefacerii spirituale.</p>
<p><strong>Simbol</strong></p>
<p>de J.W. Goethe</p>
<p> ;</p>
<p><em><strong>Zidarul îÈi trece</strong></em></p>
<p><em><strong>Ca viaÈa, toÈi anii;</strong></em></p>
<p><em><strong>A` sale strădanii</strong></em></p>
<p><em><strong>Dar greu să-i încerce</strong></em></p>
<p><em><strong>Pe oamenii-n lume.</strong></em></p>
<p> ;</p>
<p><em><strong>Destinul destramă</strong></em></p>
<p><em><strong>Dureri, bucurie.</strong></em></p>
<p><em><strong>Să uiÈi te îmbie,</strong></em></p>
<p><em><strong>Dar noi, fără teamă,</strong></em></p>
<p><em><strong>Răzbim înainte.</strong></em></p>
<p> ;</p>
<p><em><strong>Èi-n seninătate</strong></em></p>
<p><em><strong>Un val se aÈterne!</strong></em></p>
<p><em><strong>În liniÈti eterne</strong></em></p>
<p><em><strong>Dorm stelele toate,</strong></em></p>
<p><em><strong>Iar jos zac morminte.</strong></em></p>
<p> ;</p>
<p><em><strong>PriveÈte-le bine!</strong></em></p>
<p><em><strong>Èi iată, se-arată</strong></em></p>
<p><em><strong>Eroi de-altădată,</strong></em></p>
<p><em><strong>Fiori să îmbine</strong></em></p>
<p><em><strong>Cu-a` lor simÈăminte.</strong></em></p>
<p> ;</p>
<p><em><strong>Èi cei din morminte</strong></em></p>
<p><em><strong>Cu glasuri în creÈteri,</strong></em></p>
<p><em><strong>Cu glasuri de meÈteri</strong></em></p>
<p><em><strong>Ne-ndeamnă: „`Nainte</strong></em></p>
<p><em><strong>Cu ce-i bun în lume!</strong></em></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p> ;</p>
<p><em><strong>În liniÈti eterne</strong></em></p>
<p><em><strong>SperanÈa vă-ndemne</strong></em></p>
<p><em><strong>În muncile demne.</strong></em></p>
<p><em><strong>Cununi vom decerne</strong></em></p>
<p><em><strong>Zeloasele braÈe!”</strong></em></p>
<p>(1816)</p>
<p>(I. Cassian-Mătăsaru)</p>
<p>Un alt aspect comun este <strong>evocarea morÈii strămoÈilor</strong> a căror umbră fulgurantă Èi obsesivă transformă structura conÈtiinÈei, impregnând-o cu sentimentul neputinÈei umane („cu zeii/ Să nu se pună/ Omul, nici unul” sau, după cum îÈi manifestă zădărnicia Goga în „Rugăciune”, „Eu cad neputincios, stăpâne,/ În faÈa strălucirii tale.”). Perisabilitatea fiinÈelor suprapusă setei pentru dreptatea socială Èi naÈională este creionată „În Èintirim”, cimitirul devenind centru al lumii, un teritoriu de graniÈă între sacru Èi profan unde se realizează comuniunea dintre Cer, Pământ Èi Infern. AÈa cum sugerează Èi „bunul Goethe” în poezia „<strong>Simbol</strong>”, destinul este cel care potenÈează nevoia sufletelor de a-Èi căuta în sfere înalte echilibrul firesc, cosmic, metamorfozat pe Pământ în „O pace mută, funerară”. Pământul este purtător al repulsiei celor ce nu Èi-au găsit liniÈtea, vibrând sub dominaÈia fiorului urii Èi al otravei ca mai apoi, sublimat de simbolul învierii – „Èărâna tremură Èi-nvie”, lutul să dospească „o vijelie.” Mesajul trecutului glorios este completat de evocarea germanului „a eroilor de-altădată”.</p>
<p>După ce întreprinde coborârea în profundele regiuni subterane – <strong><em>descensus ad inferos</em> </strong>– spre a contempla condiÈia înaintaÈilor, eul poetic contrariat de mersul amăgitor al istoriei asumă setea de <a href="https://bel-esprit.ro/o-istorie-a-razbunarii-intre-justitie-si-vendeta/">răzbunare</a> a celor ce rătăcesc în neliniÈti eterne. Goethe accentuează seninătatea „răzbirii înainte”, a confruntării perisabilităÈii prin ziderea îndemnurilor spre speranÈă. ExclamaÈia „Nainte/ Cu ce-i bun în lume!” prefigurează salvarea unei fiinÈe prin imagini sugestive ridicate la rangul de simbol Èi prin particularizarea vieÈii Èi a morÈii care nu conÈin mituri, ci sunt însele mituri. Goga însă, redând complexitatea Èi în acelaÈi timp paradoxul sufletului românesc, foloseÈte antiteza spre a construi lumi complementare ce se contopesc „în Èintirim, la noi în Èară”.</p>
<p>„Când stelele de pe cer se aprind”, contrar imaginii corpurilor cereÈti din „Simbol” care dorm – „Dorm stelele toate”, se valorifică jalea puternică, zdrobirea interioară sugerate de plânsete, de bocet sau de blesteme. Impresionantă este „ruptura de nivel” materializată de simbolistica ghioceilor ce poartă amprenta primăverii spirituale veÈnice, a purităÈii Èi totodată vulnerabilităÈii umane.<strong>Devenirea agonică este întreruptă</strong>, tabloul creat concentrând ideea depăÈirii stării larvare Èi dobândirii existenÈei plenare în memoria contemporanilor. PrezenÈa cetelor de bivoli, stihii chtoniene, joacă Èi rolul animalului psihopomp, evidenÈiat Èi de contextual Èeserii veÈniciei în cimitir. Se tresează două niveluri ontologice – cel vegetal (sugerat de simbolul florilor) Èi cel uman, primar, caracterizat de „tânguirea” lângă cruci, ca semn al replierii către esenÈa creÈtinătăÈii. La nivelul poeziei, planează în mod nemărturisit imaginea omului căzut. Fără îndoială, „căderea” derivă dintr-un tip de devenire, cel paradisiac Èi implică intrarea într-un altul, cel al trudei.</p>
<p>Dacă Goethe, purtător al suflului antic, receptează „cercul ce(…)/ Ne strânge viaÈa” ca o intrare în ordine, creÈtinul vede o cădere din armonie, astfel creionându-se două deveniri.</p>
<p>Dar nevoia omului de a fi prezent în lume Èi de a-Èi revela lui însuÈi taina sa nu se poate îndeplini fără <strong>detaÈarea de clipa dureroasă.</strong> În acest sens, creaÈia lirică „Vita nuova” prefigurează supremaÈia omului asupra „hotarului de-odinioară”, separarea de lanÈurile gnoseologice. Èi simbolul fulgerului este valorificat în mod distinct de cei doi poeÈi, deoarece în „Hotarele omului”, Goethe asociază fenomenul cu superioritatea zeităÈilor, în timp ce Goga îl interpretează drept o cale de actualizare a trecutului plin de amărăciune („Trecutul însă tot se mai răsfrânge, (…)/ Èi-n inima mea fulgere coboară/ Din zilele ce mă-nvăÈau a plânge”). Prin deschiderea spre infinit, fiinÈa dobândeÈte capacitatea de a anula consecinÈele iremediabile ale „nenorocirii” Èi cunoaÈte seninătatea Èi „liniÈtile eterne”.</p>
<p>AÈadar, triumful asupra propriului destin este interdependent de poetica devenirii, atâta timp când Octavian Goga rezonează cu marele Goethe prin dorinÈa de a eterniza clipa prin drumul spre „<strong>Oceanul veÈnic</strong>” („Zu dem ewigen Ozean”) unde toate frământările istoriei se topesc în faÈa Infinitului.</p>
<p>Bibilografie:</p>
<ul>
<li>Goethe Johann Wolfgang, <em>Poezii lirice</em>, ediÈie bilingvă germane-română, BucureÈti, Editura Grai Èi Suflet – Cultura naÈională, 1999</li>
<li>Goga Octavian, <em>Poezii</em>, Editura Albatros</li>
<li>Noica Constantin, <em>DespărÈirea de Goethe</em>, EdiÈia a II-a, BucureÈti, Humanitas, 2000</li>
</ul>
<p><b>Autor: Oana Cicur, Colegiul NaÈional „Octavian Goga”, Sibiu</b></p>
<p>Lucrare premiată în cadrul <strong>Concursului NaÈional ”Octavian Goga sau Ecoul cântecului pătimirii noastre în mileniul III”</strong>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#112;&#099;&#111;nc&#117;&#114;s&#064;&#121;&#097;&#104;o&#111;&#046;&#099;&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>