Să vorbim despre un film adăugat recent pe Netflix, în 13 aprilie mai exact. ”Obsesie, dragoste, invidie” (”Obsession” – 2023) – producție Marea britanie, cu Richard Armitage, pe care l-ați mai văzut în rolul lui Thorin în seria ”Hobitul”. Miniserie pe care o puteți viziona într-o singură seară, dacă aveți dispoziție pentru o dramă pe una dintre cele mai populare teme ”casnice”, adulterul.
Nu vă povestesc subiectul (nu vă dau ”spoiler”, cum se spune în terminologie specifică), doar ecuația: un bărbat căsătorit, chirug cu o carieră fulminantă, cu poziție socială și cuvânt greu în Parlament, e prins în mrejele unei femei (s-o numim deocamdată), întâmplător (sau nu) logodnica fiului său.
Mi s-a părut că filmul e cu dedicație, și vă dau argumente pentru categoria ”publicului țintă” care ar trebui să-l vadă – nu ca produs artistic, ci ca o lecție de viață pe care ar fi bine s-o aibă fiecare.
Pentru bărbații căsătoriți, atinși de ”criza vârstei de mijloc” (care chiar există!) sau de un ”bovarism” inedit, adică senzația care se naște când ai totul și ți se pare că nu ai nimic. Filmul e pentru cei care se simt, la un moment dat în viața lor, neîmpliniți, nesatisfăcuți, rutinați, neascultați, ignorați, goi pe dinăuntru, desigur, ați sesizat ghilimelele. Există în viața oricărui bărbat, după 50 de ani, etapa aceasta pe care unii știu să o gestioneze, alții nu vor sau nu pot, convinși că dețin controlul asupra lor și asupra celorlalți. Ideea este că bărbații sunt de două feluri: puternici, care știu să ducă o aventură în avantajul lor, să profite ei și nu altcineva, și slabi, care se lasă conduși de orice femeie care le apasă punctele erogene, socotind doar satisfacția de moment.
Ei bine, filmul acesta este despre cazul clasic în care hormonul bate neuronul. În care privirea agilă, pătrunzătoare, incitantă (și excitantă) a unei femei (mai tinere, de obicei) se duce exact în locul în care lipsește piesa din puzzle-ul lui existențial. Locul pe care îl miroase de la o poștă femeia născută pentru așa ceva (și nu făcută). Amanta de meserie, de ”succes”.
Urmează arsenalul obișnuit, pentru cine e cunoscător. Pentru cine nu, revin la ideea că filmul trebuie văzut cu atenție. De bărbații însurați, și – acum intră în scenă – de femeile căsătorite, (prea) preocupate de familie, casă, cunoașteți prea bine… Mesaje nocturne, întâlniri ”întâmplătoare”, ”curte” făcută ca la ”carte” (ați citit articolul deja, cred), ocheade, atingeri… Totul ”întâmplător”. Important e ca soția să fie convinsă de altruismul, generozitatea, bunele intenții și maniere ale soțului, care ”trebuie” să răspundă la apeluri ”de la serviciu”, la orice oră, sau are de dat ”mesaje importante” ca răspuns la alte ”mesaje importante”… Doar că fizionomia bărbaților se schimbă, priviți poza, trebuie doar puțină atenție, doamnelor…
Intervin ședințe inopinate, chestiuni care nu suportă amânare, căci, într-adevăr, hormonii s-au dezlănțuit și femeia care l-a atras în cursă știe bine scenariul, are controlul tuturor butoanelor, joacă perfect roluri care îl scot din minți pe bărbatul care, în ciuda tuturor calităților intelectuale, morale, etice, psihologice, ajunge un cățeluș care tânjește după ”dragostea” ei, după ”felul ei de a iubi”, după ”pasiunea ei”, din ce în ce mai credul și mai neajutorat. Nu vă puteți imagina cum schimbă un bărbat o aventură cu o femeie de acest gen. Adică o psihopată, ținând cont de proprietatea termenilor.
Așadar, femeilor mame, soții, atenție, da? Nu există mesaje nocturne de la serviciu, există doar câte un os de ros pentru cel care trece printr-o situație ”dificilă” în viața lui ”neîmplinită”. Și cineva care îi știe acest secret. L-a aflat de la prima privire. Și asta nu e literatură. E viața reală.
Catastrofele sunt inevitabile. Nu vă povestesc nici finalul, nu așteptați.Ce ar fi să ghiciți ce spune privirea de acum a iubărețului?
Vă mai las o foto (screenshot). Acesta este fiul lui, care o adoră pe viitoarea lui soție, pregătit să-și împartă cu ea întreaga viață. Are și ”binecuvântarea” tatălui, nu-i așa? Un tânăr naiv, care nu știe să citească semnele decât foarte târziu… Prea târziu…
Ea știe una și bună: îi vrea pe amândoi, vrea și pasiunea și în același timp vrea și o familie, o stabilitate, o soluție pentru traumele din copilărie și pentru psihoza care a marcat întreaga ei existență. Acest gen de femei nu cunosc decât propriul interes, de aici ”obsesia”. Patologia în caracteristicile ei de manual. Obsesie, da. Dragoste? E al doilea cuvânt din titlul în românește. Poate pentru tânărul care trăiește sentimente pure și cade în aceeași capcană, a femeii seducătoare, malefice, lipsită de scrupule. Filmul, din acest punct de vedere, este o radiografie a unei patologii psiho-sociale foarte întâlnite în vremurile astea. Ea ”vrea”. Și pentru moment are toate ”armele”.
Vă mai spun că filmul mi-a declanșat o gamă variată de emoții: milă față de bărbatul care a fost William Farrow, milă, dispreț și oroare față de Anna Barton (jucată de Charlie Murphy), o victimă a autobiografiei care, în libertate, face victime la rândul ei, incapabilă să raționeze la nivel de moralitate. Ceilalți – soția, copiii, sunt victimele colaterale pe care viața le disciplinează într-un mod extrem de dur, ca o hamartia care apasă pe umerii lor fără a fi avut vreo vină.
Finalul este deschis, mesajul fiind acela că tiparul va continua la nesfârșit, obsesia nu se va sfârși niciodată, și că oriunde, oricând, în libertate printre noi există o Anna care ne poate distruge viețile, dacă suntem cumva atât de naivi încât să nu fim atenți la semne sau să le ignorăm din prea multă preocupare pentru „a fi femei de casă”. Desigur, poate exista și reversul medaliei, pentru asta vă recomand un film care mi-a plăcut mult, click aici.
P.S. Există un trigger (semnul evident al trădării, care îi revelează tânărului Jay relația dintre tatăl său și ”angelica” logodnică, pe care îl repetă în momentele în care vrea să evite răspunsul): un vers care îi aparține poetului Reiner Maria Rilke: “learn to love the questions” (”învață să iubești întrebările”)
Iată poemul, intitulat ”Scrisori către un tânăr poet”:
Be patient toward all that is unsolved in your heart Ai răbdare cu tot ce nu e limpede în inima ta
and to try to love the questions themselves și încearcă să iubești până și întrebările
like locked rooms and like books that are written ca pe niște camere încuiate sau ca pe niște cărți scrise
in a very foreign tongue. într-o limbă foarte străină.
Do not now seek the answers, Nu căuta răspunsurile,
which cannot be given you care nu ți se pot oferi
because you would not be able to live them. din cauză că nu vei putea trăi cu ele.
And the point is, to live everything. Ideea e să trăiești totul.
Live the questions now. Trăiește acum întrebările.
Perhaps you will then gradually, without noticing it, Poate că vei putea, fără să-ți dai seama,
live along some distant day încetul cu încetul, într-o îndepărtată zi,
into the answer. să trăiești cu răspunsul.
Cu alte cuvinte, degeaba îți facei planuri pentru viață, pentru că ea e dirijată de întâmplare.
Vedeți filmul și apoi căutați în voi întrebările. Și răspunsurile. Viața e plină de neprevăzut. Când crezi că un om ”te iubește până la cer și dincolo de el”, atunci să te întrebi în ce film joci.
Sau citiți cartea din 1991, intitulată ”Damage”, autoare Josephine Hart. Și da, filmul din 1992, cu titlu omonim, avându-i ca protagoniști pe Jeremy Irons, Juliette Binoche, Miranda Richardson, Rupert Graves, este și el o adaptare a aceleiași scrieri.
