<p>Am vorbit mult de mama Èi am să vorbesc pană în clipă cea de pe urmă. Celor care mă ascultă. Sau nu. De-ar fi să latru Èi-n pustiu! Important este că îmi face bine Èi mi-o simt parcă Èi mai aproape. Le spun despre ea Èi pietrelor de pe stradă, de pe strada asta de aici Èi de-acum, de pe strada asta străină, dintr-o Èară străină Èi rece, căci pietrele de-acasă Ètiu totul deja, în profunzime. Lor le-am spus multe despre ea, demult.<br />
Dar despre tata&#8230;!!! Despre tata nu prea vorbesc, poate pentru că vreau să Èin numai pentru mine acea stare de bine, inexplicabilă, pe care o am în coÈul pieptului Èi mă învăluie toată ori de câte ori îl am în minte, căci din suflet nu-mi lipseÈte. Nicio clipă. Parcă nu aÈ vrea să împărtăÈesc cu nimeni sentimentul acesta, mai preÈios decât cel mai rar diamant, ca nu cumva să mi se împuÈineze. Vreau să îl Èin ascuns, doar pentru mine, fascinaÈie de colecÈionar smintit ce-Èi admiră unicatele ascunse de ochi străin, fără să împartă bucuria-i nebună cu cineva, ce avar le tăinuieÈte, doar pentru el.<br />
Tata provenea din cea mai autentică pătură populară, aceea a Èăranului român ce, pentru mine, întruchipează atât de desăvârÈit steaua polară a acestui popor.<br />
La tata am admirat tot, sau aproape tot. Bine, ar fi câteva lucruri pe care mi le-aÈ fi dorit ca el să le fi făcut altfel, dar nu se pune. Nu ar mai fi fost el. De aceea l-am iubit, cu tot ce i-a fost lui hărăzit, cu bune Èi rele. Cu puÈinele lui rele Èi cu mulÈimea lui de bunătăÈi, de duioÈii, de dragoste dintr-aia intuită în tainice semnale, pe care o simÈi până în vârful firului de păr chiar nedeclarată fiind, în calea căreia nu rezistă nici cel mai chinezesc zid despărÈitor.<br />
Doar el mi-a spus poveÈtile din palate de mărgean, basme ce-mi fascinau copilăria cu fantasme străvezii de chihlimbar. În fiecare seară pătrundea alături de mine pe tărâmul inocent al lui Înşir’te mărgărite, seară de seară, iarăÈi Èi iarăÈi până mă scufundam în îmbrăÈiÈarea de mărgăritar a somnului. Nu conta că, poate, toată ziua trăsese coasa în arÈiÈa pârjolitoare a soarelui, ori trăsese sapa într-o vreme de aia de nici nu plouă- nici nu stă. Acestea erau doar niÈte munci epuizante Èi niÈte vremuri nemiloase ce-i tăbăcise, poate, pielea de Èăran dar minunilor din sufletu-i frumos nimic nu reuÈise să le Ètirbească frumuseÈea, nimic nu reuÈise să le estompeze lumina lor caldă, blândă Èi bună, bună tare de tot.<br />
Tata era Ion (era I. Ion, căci bunicul tot Ion fusese) în înscrisuri, precum el însuÈi se prezenta celui pe care voia să îl cunoască. Avea niÈte radare aparte, perfect funcÈionale, prin care deosebea oamenii-oameni de puÈlamale, după cum îi categorisea pe unii. Spre deosebire de mama, care din start investea omul cu încredere, acorda credit oricui, din prima. Am moÈtenit de ei Èi una Èi alta, mai dau greÈ uneori Èi cu una Èi cu cealaltă. Genetica cu ale ei scânteieri furiÈe-i de vină, ce să-i faci?!<br />
Tata era „neneia” pentru copiii fraÈilor lui mai mari, nepoÈi pe care i-a iubit Èi care l-au iubit tare mult.<br />
Tata era „IoneluÈu” pentru o veriÈoară a mamei Èi pentru copiii acesteia, o familie tare apropiată nouă. Noi Èi ei, două familii suflet lângă suflet.</p>
<p><img class=" wp-image-6666 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/02/49461676_2253914728202560_4564674332902555648_n-373x299.jpg" alt="" width="489" height="392" /></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Tata era „tofleanul” pentru rudele mamei, oameni cam miÈtocari din fire, oameni blonzi cu ochi albaÈtri Èi piele albă în contrast cu brunetul meu tată. Pentru cine nu Ètie, Toflea este un sat de Èigani aflat nu foarte departe de satul nostru. Èi felul de a fi al rudelor mamei, era tot în contrast cu felul de-a fi al tatei, pe care nu l-ai fi auzit nicicând să facă „băÈcălie” de cineva. Avea el o vorbă ce ne-a fost aproape poruncă Èi va rămâne să ne ghideze mereu în viaÈă, pe noi, copiii lui: „Băă, fii mă om! Dacă eÈti!?!”<br />
Tata era Ionel pentru mama a care-i faÈă se lumina când îi zicea pe nume. Èi tot Ionel era pentru vecini Èi oamenii satului. Nu Ètiu cât a fost de iubit de aceÈtia nu Ètiu cât a fost de respectat, pentru că lumea-i tare ciudată, Èi „gura lumii doar pământul o astupă”. Ètiu cu siguranÈă că acel om atât de blând, nu permitea cuiva să-l ia în „zeflemea”, nu permitea oricui „să îi sufle în borÈ”, se retrăgea Èi gata, pentru el acel cineva nu mai exista, era „o panaramă de om”. Pentru puÈină vreme însă, căci era tare iertător, se trăgea din familie de oameni pocăiÈi Èi ne spunea adesea vorba Domnului, a cărei profunzime aveam s-o pătrundem mai târziu: „ Să nu apună soarele peste mânia voastră!”. Ne tălmăcea adesea din Scripturi, trăgând nădejde să prindem din înÈelepciunea strălucindă a nimbului lor din raze de sfinÈenie.<br />
Pe mama a venerat-o, a divinizat-o pentru că avea distincÈie, avea clasă, Èi chiar de nu-i spunea, a considerat-o mereu o femeie deÈteaptă, puternică, cu vederi progresiste, ce le poate pe toate răzbate, oriunde. Tare dragă-i mai era! Câteodată ne spunea, mie Èi nurorilor lui: ”MuriÈi voi, fă, Èi ca mă-ta n-o să fiÈi!” Èi era firesc, cine ar fi putut s-o egaleze pe MilicuÈa lui?! Meliodora, aÈa cum de fapt o chema pe mama, îi spunea doar când voia să o împace după ce-o supărase cu ceva.<br />
Avea însă ceva urme de neîncredere în femeie, cu nestatornicia ei, aÈa la modul general vorbind, reminiscenÈe poate ale educaÈiei primite sau poate că veneau din experienÈă de viaÈă. Cine Ètie?! Oricum, le spunea la modul general Èi nici vorbă să o includă, Doamne fereÈte, pe mama. Ètia prea bine ce fenomen uluitor poate să fie femeia. Uneori, ne spunea:<br />
„Femeia mă, femeia-i dracu’ pe pământul ăsta. Ea te face din om, neom. Femeia te înalÈă, femeia te coboară, femeia îÈi dă viaÈă, femeia te omoară. Femeia Èi bărbatul sunt, mă, doi duÈmani ce dorm cu capul pe-o pernă. Mănânci cu ea un sac de sare, mă, Èi tot nu ajungi s-o cunoÈti.”. Spunea astea atât de firesc Èi fără vreo urmă de înverÈunare încât vorbele lui treceau neluate în seamă pe lângă urechea nostră de copil. Èi totuÈi acum ne amintim toate mărunÈiÈurile, memoria credincioasă păstrează Èi cele mai mici amănunte. Nimic n-am uitat. Nici măcar o vorbuliÈă de-a lui.<br />
Când urma să i se căsătorească vreun copil îi spunea: ”Pe mine nu mă priveÈte ce faci. Ètiu doar că dragostea-i mai rea decât căcarea! O Èigancă dacă-mi aduci în ogradă, e numai treaba ta, pentru mine contează doar să fii tu fericit. Dar mai apoi, mie să nu-mi vii Èi să-mi spui că mai Ètiu eu ce, că să vezi, că nu Ètiu cum&#8230; Ochii Èi-au văzut, ochii să-Èi sară!”.<br />
Bizară filozofie de viaÈă mai aveau Èi oamenii de la Èară pe timpurile alea, apuse acum, slavă Domnului! Cu toate acestea, filozofia lui nu îÈi îngrădea spaÈiul vieÈii, nu îÈi impunea lucruri, îÈi lăsa libertatea să decizi pentru viitorul tău, doar te canaliza imperceptibil spre bine fără să te cantoneze, năzuind că analizezi în profunzime lucrurile pentru care optezi. Măcar atât cât îÈi îngăduia frăgezimea vârstei Èi clocotirile ei.<br />
Pentru noi, copiii lui, tata era izvor nesecat de dragoste Èi înÈelegere, Èi toate ecluzele sufletului său preaplin de iubire se deschideau pentru noi. Nu ne spunea la tot pasul că ne iubeÈte, rar ne îmbrăÈiÈa Èi tot rar ne mângâia. Dar, prin tot ceea ce făcea, trimitea către noi Èuvoi de dragoste mare ce-i tălăzuia sufletul pentru noi.<br />
El se trezea la primele ceasuri tremurătoare ale dimineÈii, când zorile nu erau încă dezmeticite ca să se întindă pe cer. După ce se spăla afară cu apă rece, indiferent de anotimp, făcea aproape toate treburile de dimineaÈă ale unei gospodării ÈărăneÈti, ca noi Èi mama să mai lâncezim un pic în pat, mângâiaÈi de geana de lumină ce prevestea zorile.<br />
Dacă era iarnă, scotea cenuÈa din sobe Èi aprindea focul ca noi să ne trezim Èi să ne îmbrăcăm în căldură. Apa caldă pentru spălat era demult pe sobă. Ne aÈtepta cu slănina Èi ce alte preparate de porc mai aveam, tăiate pe fundul de lemn, lângă mămăliga sau pâinea prăjită pe plita sobei.<br />
Dacă fusese vreme ploioasă Èi noroi pe stradă, dimineaÈa ne găseam toÈi încălÈările spălate, aÈteptându-ne pregătite în faÈa uÈii de la intrarea în casă. Le spălase afară cu apă rece, pentru el nu conta dacă frigul îi ajungea până la oase, doar binele nostru să nu se destrame.<br />
Dacă ne lua la munca câmpului, aÈa cum îÈi luau toÈi Èăranii copiii, îl durea sufletul că trebuie să ne trezească odată cu cocoÈii ce ciuguleau din moÈul revărsatului de ziuă. Peste zi, ne spunea adesea să facem pauză, Èi flotila lui trebuia să se odihnească în timp ce el continua să muncească. Ne spunea cu zâmbet cald o vorbă auzită de el de cine Ètie unde: ”Lasă că-i mai bine să moară tata, decât să moară fata!”<br />
Tata nu ne bătea, pe mine deloc, pe fraÈii mei mai mari i-a mai altoit câte un pic în cazuri în care ar fi trebuit să-i bată ca pe hoÈii de cai, pentru tâmpeniile pe care le făceau. Cu toate astea, exista o umbră neîntemeiată de aprohensiune venită poate din concepÈia stupidă de-atunci conform căreia copilul trebuia să aibă frică de părinÈi.<br />
Pe fratele meu mai mare când a vrut o dată să îl bată cu adevărat, tata a intrat pe uÈa casei Èi fratele meu a ieÈit pe fereastra camerei lui, s-a întors acasă peste câteva ore când tata deja îl iertase. Nici nu s-ar fi putut altfel, căci sărea cloÈca de mama care nu îi permitea tatei să-i atingă copiii. În situaÈii de genul acesta, eram doar copiii ei, ai ei Èi numai ai ei. Cică bătaia-i ruptă din rai. Cred că ne-ar fi prins bine Èi nouă câte-o bucăÈică din extazul raiului acesta, măcar din când în când. Sau o dată Èi bine, sfredelitor, ca să ni-l amintim mai înainte de a face o prostie.<br />
Tata era o fire tare miloasă, mila era forma lui superioară de energie vie ce-i umplea inima. L-am văzut o dată cum îÈi îmbrăÈiÈa Èi mângâia ginerele orfan de tată. AÈa cum nu făcuse niciodată cu noi. Spunea cu ochii umeziÈi de lacrimi Èi cu tonalitate mângâietoare-n glas că acesta, săracul de el, a tânjit mereu după dragoste de tată, că el nu Ètie ce înseamnă dragostea de tată ce nu-i fusese sortită. Nu Ètiu câtă dragoste Èi ce vibraÈii a reuÈit ginerele lui să simtă în gestul tatei Èi cât a fost dispus să primească din ele, fiindcă dacă un sentiment îÈi este necunoscut poÈi să nu Ètii ce să faci cu el. Pe mine m-a impresionat cum tata voia să-i pătrundă cu dragoste în adâncul sufletului, m-a impresionat de câtă iubire avea de dăruit Èi altora nu doar copiilor lui.<br />
Tata a plâns-o pe mama lui toată viaÈa. Spunea în rostogolirea lacrimilor lui mari de durere, doar atât, lăsând vorbele suspendate undeva între cer Èi pământ, între el Èi sufletul fiinÈei cele dragi ce îi dăduse viaÈă: „ Ehei, ce mamă am avut eu, mă&#8230;!”. Noi, copii neÈtiutori de durerile ce Èi le poate aduce viaÈa ca să-Èi zguduie lumea, ne dădeam ghionturi, căci el o plângea pe bunica doar când atunci bea un pahar de vin Èi atunci mama-i spunea: „Nu plângi tu, plânge vinul&#8230;!”. Cred că acel pahar de vin, provocare vicleană, deschidea porÈile ce Èineau ferecată durerea acelei pierderi, rupea stavila ascunsei lui dureri de a-Èi fi pierdut mama, atunci se iveau lacrimile amare, nevărsate, ce picurau acum în boabe grele.<br />
Tata a plâns-o pe mama lui până aproape de bătrâneÈe când alte dureri mult mai usturătoare, devastatoare, l-au făcut să înceteze-a mai jeli-o. Èi-a pierdut în acelaÈi an fiul, al doilea lui născut Èi nora, la diferenÈă de opt luni. Acum lacrimile-i curgeau din plăgile proaspete făcute de ghiarele de hidră ale vieÈii. Ca să uite de cele vechi. Acum avea orfanii lui, cei trei nepoÈi, copii rămaÈi orfani de mamă Èi de tată. După trei ani a pierdut-o Èi pe mama. Tata a mai trăit fără mama un an Èi încă puÈin. De când îÈi pierduse copilul, tata nu-Èi mai plângea propria-i mamă cu lacrimi descătuÈate de un pahar de vin. A plâns răpus de durere tot restul zilelor lui, a plâns în hohote ce parcă zvârleau bucăÈi din el, a plâns cu vorbe ce se prefăceau în candele aprinse, a plâns cu vorbe precum bocitoarele din vremuri apuse acum.<br />
Am câteva fixaÈii bine camuflate sub poala catifelată a acelui tot moÈtenit de la el. Mă aprind uneori precum focul de paie, de te miri de unde Èi tot la fel de iute mă sting. Nu stau fără Èosete în încălÈări, chiar în arÈiÈa verii. Îmi place aerul parfumat floral, suav din încăperi. Tata nu-i dăruia flori mamei, însă găseam peste tot, în câte un pahar cu apă, cele mai frumoase flori din grădină, rupte cu codiÈă scurtă, aÈezate ca să-Èi împrăÈtie fermecătoarea, persistenta aromă , în discrete risipiri de parfum ce impregnau toată preajma. Găseam pahare cu trandafiri, bujori, iasomie, florile sezonului respectiv, pe mesele din casă, pe pervazul ferestrelor, peste tot. Venea cu bucheÈelul din grădină, îl mirosea de câteva ori Èi apoi îl punea într-un pahar cu apă. Găseam flori pe masa din curte, la care stăteam vara sub umbra generoasă a nucului plantat de fratele meu mai mare.<br />
În fierbinÈeala fiecărei veri, fratele meu ne ameninÈa ghiduÈ:<br />
-Lasă că vă iau eu nucul…,că doar este al meu! Ce, nu l-am răsădit eu? Unde mai stăteaÈi voi acum la umbră dacă nu-l plantam eu?<br />
-Ia-Èi-l măi, poÈi să Èi-l iei sănătos, de ce nu-l iei? Ce, nu te las eu? îi spunea impasibil tata, căci nucul era stufos, mare, cu trunchi viguros, era imposibil de urnit.<br />
La fel ca tata, noi toÈi suntem înnebuniÈi după fructe, de când abia dau în pârg suntem sub ramurile fâlfâitoare ale pomilor din grădină. Adorăm să mâncăm struguri aÈa cum sunt, nespălaÈi, rupÈi direct din butucii ce-Èi răstignesc viÈele către cer. Spunea el că spălându-i li se duce din gustul adevărat. Bine, dar pe vremea aceea, strugurii Èi fructele nu se tratau cu toate soluÈiile din lume, nici atâta praf nu era în aer Èi erau spălate de ploile care veneau la timp, în vremea copilăriei noastre.<br />
Din punctul lui de vedere nu se concepea ca bărbatul să nu poarte cămaÈă, în orice împrejurare, să umble desculÈ sau fără Èosete în încălÈăminte, să nu se bărbierească la timp, să nu fie curat îmbrăcat, îngrijit.<br />
Nu suporta să ne curgă nasul, numai dacă ne auzea că respirăm pe gură însemna că avem nasul înfundat. Dispăream ca la semnul unei baghete magice Èi ne întorceam cu toate sinusurile în stare perfectă de funcÈionare. Astăzi, dacă sunt răcită, trebuie să folosesc creion nazal, căci îmi este chin să respir pe gură. Creierul meu este setat să permită doar respiraÈia pe nas.<br />
Tot de la el au moÈtenit fraÈii mei, mersul lui caracteristic, cumva pe călcâie, mers apăsat Èi musai cu spatele drept. „Ia uite colea, mersul lui Ionel Olaru!”, aÈa le spun vecinii fraÈilor mei ce poartă mai departe haina integrităÈii lui, cu cocarda lui, însemnul lui de soi bun, pietrele lui preÈioase pe care s-a străduit să le Èlefuiască cât a putut el mai bine.</p>
<p>Ne-a învăÈat că omul nu trebuie să-Èi croiască drumul, cu elan pervers, peste capetele celorlalÈi ca să se înalte. Pentru a ajunge mare Èi tare. Că se poate Èi altfel, fără să te închini marelui zeu al banului, chiar dacă viaÈa, perfidă uneori, îÈi arată colÈii gata să te sfârtece. Că se poate prin sinergia virtuÈilor pe care el le-a sădit în fiinÈa noastră lăuntrică, că se poate prin munca cinstită a braÈelor Èi a minÈii noastre, cărora trebuie să le păstrăm curăÈenia cu care au fost binecuvântate la venirea noastră pe această lume.<br />
Spunea el că „ce-i de haram, de haram se duce!”, că se spulberă pe dată tot ceea ce obÈii prea rapid prin calcule, mijloace Èi căi neortodoxe. Să nu ai fragmente din existenÈa ta care să te înrobească de ruÈine, să poÈi pune noaptea capul liniÈtit pe pernă Ètiind că ascensiunile Èi prăbuÈirile tale au fost din luptă onestă, chiar dacă nedreptatea dăinuie de veacuri.<br />
El, tata, ne-a Èinut fascinat în căuÈul palmelor lui muncite, cu neÈărmurită dragoste, încă de când eram doar niÈte fragili pui golaÈi ce stângaci încercau zborul către făgăduinÈele Èi împlinirile vieÈii. Pană într-o dimineaÈă cu miros de iarnă, cand s-au sfârÈit târguielile lui, căci voia să meargă la mama dar parcă nici să renunÈe la noi nu putea.<br />
A plecat încovoiat de zăpada groasă ce-o aÈternuse viaÈa pe el Èi iarna o întinsese peste tot locul, într-un început de ianuarie ce parcă nu voia să-l lase să se ducă, întroienindu-i bezmetic, prin hălăduială smintită de viscol, toate căile. Èi calea mea către el, ultima, de n-o să mai iubesc niciodată zăpezile iernii ce m-a nedreptăÈit viscolind haotic Èi devastator, ca nebuna.<br />
IoneluÈu’ nostru drag, adânc înrădăcinat în sufletul nostru, pe care îl purtăm cu noi, la tot pasul!</p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/dezradacinatul-si-bagajul-lui-silvia-cuzum/">Dezrădăcinatul Èi bagajul lui</a>, de aceeaÈi autoare.
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Silvia Cuzum' src='https://secure.gravatar.com/avatar/7d0b3df76cd3f5880b0230b8cd1864076eaecbfa4fbf0885f1bf4e0ce8491c44?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/7d0b3df76cd3f5880b0230b8cd1864076eaecbfa4fbf0885f1bf4e0ce8491c44?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/silvia-cuzum/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Silvia Cuzum</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#115;cu&#122;um&#064;&#121;&#097;&#104;oo.&#099;&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>