<p>DimineaÈa, cu răcoarea ei binecuvântată, mă prinde înghesuind niÈte lucruÈoare în gentuÈă pe lângă pacheÈelul cu mâncare Èi via grădi. Locuiam la o aruncătură de băÈ de gădiniÈă, iar mama mă lăsa să merg singură; mă putea urmări cu privirea din balcon până în poarta grădiniÈei Èi la plecare Èi la venire. Bine, la venire nu mai prea avea după cine să se uite&#8230;dar cam asta era distanÈa. Adică cu tot cu căutat de râme Èi suflat în puf de păpădii, maxim cinci minute îmi lua.</p>
<p>De mică eu am fost Èi încă sunt o fiinÈă ocupată. Zilnic. Nu Ètiu dacă aveam eu habar de importanÈa timpului bine cheltui, dar de noÈiunea timpului habar n-aveam cu siguranÈă, iar însemnătatea verbului <em>a te plictisi</em> n-am înÈeles-o până-n sfântă zi de astăzi. Ziua începea cu „să vii acasă cum se vine, că Èi-o iei” Èi se sfârÈea cum zicea mama&#8230; Aveam grijă să zic <em>DA</em> numa’ din ochi nu Èi din gură. N-aveam cum&#8230; mă strigau atâtea voci în capul meu, să merg, să văd, să explorez, nu-mi ajungea timpul efectiv pentru câte aveam eu de făcut. AÈa că toÈi copiii se întorceau de la grădiniÈă la 12:00, numai eu la 16:00.</p>
<p>După program, singurul lucru la care mă gândeam era în ce direcÈie s-o apuc, grija mea fiind să nu cumva să repet traseul de ieri, Èi cu toate că nu Ètiam nimic despre punctele cardinale, nordul meu niciodată nu ducea spre casă. Acolo Ètiam ce se întâmplă Èi Ètiam că nu există scăpare&#8230; tot acolo aveam să ajung într-un final. Am trăit atunci o perioadă minunată din viaÈa mea! Nicio rugăminte de-a mamei, nicio pedeapsă sau vreo lingură de lemn slobozită asupra-mi nu m-ar fi făcut atunci să reconsider decizia mea de a pleca hai-hui să-mi satisfac curiozităÈile. Aveam bulevarde de umblat, vitrine de admirat Èi câte Èi mai câte&#8230;</p>
<p><img class=" wp-image-12457 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/07/67411411_855334558173513_4233458884670390272_n1-225x300.jpg" alt="" width="526" height="701" /></p>
<p><span style="color: #999999;">foto arhiva personală</span></p>
<p>Nu era vânzătoare să nu mă cunoască. „<em>Numa’ mă uit”</em> era numele meu de stradă când mă aflam în cercetare Èi „<em>FetiÈa în roÈu”</em> când întreba mama de mine. „N-aÈi văzut o fetiÈă îmbrăcată în roÈu, cu păru creÈ, uite-aÈa de-năltuÈă?”</p>
<p>Când o vedeam pe mama că-mi face semn cu degetu’ din celălalt colÈ de stradă, Ètiam că-i gata lumea mea. Mergem spăÈită să-mi iau ce meritam. O vedeam cum vine spre mine furioasă, în halatul ei maro cu buline albe Èi părut lung prins într-o perfectă coadă de cal. Fă-mă Doamne, pasăre să zbor&#8230; mă cântam în sinea mea. Dar nu&#8230;nu mă făcea.</p>
<p>Zi de zi îmi punea aceeaÈi placă dimineaÈa: „este ultima dată când mai vin după tine, data viitoare chem miliÈia să te caute Èi să te ducă la Ècoala de corecÈie!” Mie-mi suna a provocare, nicicum a pedeapsă. Nu vreÈi să mă fi văzut în zilele în care, mama <em>vorbea cu miliÈia</em> la telefon (&#8230;) Èi eu sughiÈam să nu mă dea. În schimb, sigur aÈi vrea să mă fi văzut când, după toate iertăciunile pe care i le ceream Èi promisiunile că nu mai fac, de la acelaÈi telefon, mama suna miliÈia Èi spunea: „nu mai este nevoie să veniÈi, fata noastră e cea mai cuminte!”</p>
<p>Practic, era un fel de <em>anulez comanda</em> zilelor noastre! Au urmat zile întregi de explorare, cu miliÈie sunată Èi cereri de <em>anulare a comenzii,</em> cu cozi de lemn rupte Èi strigături. Le luam pentru că le meritam!</p>
<p>În clasa I-a am convins niÈte colege cu care mergeam la Palatul Copiilor, la diverse cercuri de activităÈi pentru copii (la aproape toate m-am înscris), să vină cu mine cu troleibuzul, că Ètiu eu ce Èi cum se face&#8230; Zis Èi făcut! Am ajuns unde trebuia, dar la întoarcere ne-am urcat din aceeaÈi staÈie în care am coborât iar la capăt de linie, în loc să fi stat pe fundurile noastre, eu am sugerat să ne întoarcem pe jos Èi am venit la pas spre case. Mai vedem o clădire, oameni, copaci&#8230; de ce nu?</p>
<p>Trei mămici stăteau seara pe când am ajuns în capătul aleii noastre, cu braÈele încruciÈate în aÈteptarea progeniturilor, dintre care una cu o nuia în mână, era a mea. Mama! „A mea-i capu’ răutăÈilor, le zicea celorlalte!”</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Nu cred că era foarte mândră de mine atunci, dar eu eram. Parcă veneam de la Rovine, aÈa victorioasă mă credeam că iaca, am găsit drumul spre casă . Prin clasa a IV-a am convins-o pe mama să mă lase să merg la bunici la Blaj, singură cu trenul. Am văzut doar cum se procedează, am mers de atâtea ori cu tuÈa. Linia 4, tren accelerat direct Èi în gară mă aÈteaptă buna. „Mă laÈi? Te las!” Via gară. Troleibuzul era o poezie pe care o Ètiam pe de rost deja.</p>
<p>„Nenea, asta-i linia 4? Ascultă aici do’nÈoară! Vezi tu fo oaie, pe-aici? Nu, nu văd&#8230;zic eu, după ce fireÈte m-am Èi uitat în jur. Atunci află că eu nu sunt nenea, sunt agent de cale ferată Èi da, asta-i linia 4.” Bun aÈa. MulÈumesc Èi Doamne-ajută! Sus în tren, găsit loc, stat cuminte. Am văzut că parcă-i mai arătos vagonul acela faÈă de dăÈile trecute Èi m-am Èi mirat puÈin de ce oamenii îÈi tot iau rămas bun, unii de la alÈii în limba germană, dar nu am dat aÈa o importanÈă până când a venit controlorul. „Biletele la control! Dumneata, unde mergi, ScufiÈă? La bunici, zic eu mândră. Ia-auzi! Singură sau însoÈită. Singură de data asta, zic eu rânjind a izbândă. Apoi va trebui să te dai jos, fiindcă acesta este InternaÈionalul de Viena.”</p>
<p>Pauză. Nod în gât. Creierul la locul lui, slavă Domnului! DeÈi m-am speriat, ca să nu zic că-mi tremurau genunchii, mai mult de cum îi zic mamei decât de situaÈia în sine, am întrebat cum aÈ putea totuÈi să ajung la Blaj. Nu Ètiu dacă mai auzisem de multe ori la viaÈa mea de Viena, tot ce Ètiam eu era că dacă vrei să ajungi la Blaj, drumul sigur nu trece pe-acolo. „Cobori la prima&#8230; adică la Cugir Èi aÈtepÈi o legătură care te va duce la Blaj”, mi se spune. Cobor în Cugir. Loc nou, gară nouă. La informaÈii, spun tărăÈenia, mi se confirmă că nu am nevoie de alt bilet Èi că va trebui să aÈtept câteva ore&#8230;</p>
<p>Pfffuai de capul Èi de zilele mele, urma s-o anunÈ pe mama! Telefonez mamei, cu taxă inversă&#8230; „Mama? întreb eu! Èuca mea, da’ cum de-ai ajuns aÈa repede? Păi uite că am ajuns&#8230;dar nu la Blaj, ci în Cugir.” (&#8230;) Doamna de la casierie o liniÈteÈte pe mama atât cât se putea, care la rândul ei avea s-o liniÈtească pe mama ei, adică pe bunica mea.</p>
<p>Spre seară eram în Blaj, fericiÈi, la masă cu bunicii mei Èi muÈcând din pupurile aburinde pregătite de bunica, cu viÈine, varză Èi ceapă, coapte din aluat de pită în cuptor, am povestit Èi repovestit cu lacrimi de râs păÈania. Apoi din clasa a V-a am luat drumul taberei. Al taberelor de elevi bineînÈeles Èi mulÈumită alor mei, n-am ratat niciuna. Cred că mama răsufla uÈurată că-mi mai poartă Èi alÈii de grijă&#8230; Prin tabere mi-am făcut eu armata. Acolo am învăÈat disciplină, program, echipă, cantonament, cântece la chitară la foc de tabără Èi să-mi spăl chiloÈii Èi Èosetele.</p>
<p>Ce voiam să vă zic, de fapt, este că eu m-am născut direct cu aripile mari. Iar mama mea, cu toată grija ei, cu toate dăÈile în care Èi-a frânt mâinile a disperare, dacă mă găseÈte Èi cum Èi tot cu inima la gură datorită palpitaÈiilor pe care i le provocam, s-a străduit totuÈi să nu mi le rupă. A înÈeles că spiritul meu liber este de nestăvilit. Eu sincer vă spun, dacă copiii mei ar fi făcut aÈa, muream de zece ori pe zi.</p>
<p style="text-align: center;"><em> Èi astăzi mă bucur că pot să-i mai spun o dată un mulÈumesc pentru toate Èi un iartă-mă măicuÈă pentru toate câte Èi-am făcut!</em></p>
<p>Èi mai iartă-mă te rog, Èi pentru toate acele dăÈi în care mă strâmbam la tine când te întorceai cu spatele sau când tu încercai să mă îndrumi Èi eu cu ochii strânÈi Èi cu degetele în urechi, ziceam <em>bla-bla-bla</em> până terminai ce aveai să-mi spui&#8230; Poate, dacă te-aÈ fi ascultat? Cine Ètie&#8230;</p>
<p>„Mamă frumoasă, primul meu rai, fă o minune te rog, mai stai!” Mai stai Èi mai fi-mi întru mulÈi ani frumoÈi de-acum înainte! Primesc bucuroasă orice vei vrea să-mi spui, preÈuiesc orice zi în care te mai am Èi chiar de-ar fi să mă cerÈi non-stop tu să nu te opreÈti niciodată să mă cauÈi. La mulÈi ani, mama!</p>
<p>Cu dragoste,<strong>Èuca.</strong></p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/fa-ti-un-bine-alege-te-pe-tine/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Fă-Èi un bine, alege-te pe tine!</a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Monica ViÈa' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a5acb199da2b40dbc6660cd1c014a3c8f16ed40b4c6e09b07da332a44ae1d2?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a5acb199da2b40dbc6660cd1c014a3c8f16ed40b4c6e09b07da332a44ae1d2?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/monica-visa/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Monica ViÈa</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:mo&#110;ica&#100;ian&#097;_v&#105;&#115;a&#064;&#121;a&#104;&#111;o.c&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>