<p>„<em><strong>Nu cer nimănui să fie bun sau rău, frumos sau urât, canalie sau înger. Îi cer numai să fie ceva care să nu existe decât o singură dată.</strong></em>”</p>
<p>Cred că viaÈa noastră se desfăÈoară între previzibil, predestinare Èi asumarea liberului arbitru, care ne face deopotrivă încrezători în puterea noastră de a ne influenÈa destinul Èi, totodată, vulnerabili, atâta timp cât suntem răspunzători de faptele pe care ni le asumăm, odată cu propriile noastre opÈiuni. Èi totuÈi, hazardul este prezent în existenÈa noastră, indiferent de orice alte determinări sau libertăÈi pe care tindem să ni le arogăm. Cei care scriu, cu atât mai mult au conÈtiinÈa situării lor într-o lume a lucrurilor profunde, acolo unde accidentalul devine previzibil Èi instinctele se concretizează în viziuni materializate în cuvinte cu valoare ontologică.</p>
<p>„<em><strong>Această plimbare între viaţă şi imaginaţie, această colaborare a visului şi a faptului ireal mi se pare cea mai frumoasă voluptate a scrisului.</strong></em>”</p>
<p>În <strong>29 mai 1945</strong>, una din zilele cu mult soare Èi cer albastru care predispune la visare, <strong>Mihail Sebastian</strong> (pseudonim al lui Iosef M. Hechter şi Victor Mincu), un scriitor în plină ascensiune la numai 38 de ani, scrie cu propria suflare ultima pagină a unui roman fatidic intitulat „Accidentul”, îndreptându-se spre Universitate, unde urma să Èină o conferinÈă pe teme de literatură universală. Fusese la masă, aÈa cum obiÈnuia, la părinÈii săi, iar în buzunarul hainei purta manuscrisul prelegerii, de care îl despărÈeau câteva străzi ale unui BucureÈti revigorat de suflul unei primăveri atât de generos înflorite.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-10480" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/05/sebastian-2.jpg" alt="" width="580" height="326" /></p>
<p>În câteva clipe, ceea ce anunÈase în subtext romanul unei iubiri neîmplinite se va împlini ca o previziune fatală care nu admite niciun fel de amânare, dictată de cartea nefastă a unei implacabile Parce: „<em>În dreptul bisericii Sf. Ilie, a traversat strada. La mijlocul ei, el a fost însă surprins de o autodubă, ce se apropia cu o viteză fantastică. În ultimul moment, sperând că totuÈi bolidul ameninÈător îl va ocoli, Mihail Sebastian s-a oprit, înfruntând cu privirea pericolul. Èoferul, care a observat abia în ultimul moment primejdia, a încercat să stopeze, însă frânele n-au răspuns la comandă. MaÈina l-a lovit lateral pe Mihail Sebastian, proiectându-l pe caldarâm. (…) Imediat, trecătorii i-au sărit în ajutor Èi cu o altă maÈină a fost transportat la dispensarul dr. Gâdei. S-a constatat fractura bazei craniului Èi, cu toate îngrijirile ce i s-au dat, Mihail Sebastian a murit peste câteva minute, la orele 3.15</em>”, scria pe 1 iunie 1945 revista<em> Cortina</em> în articolul „Destin tragic. Ultima zi a scriitorului Mihail Sebastian”.</p>
<p>„<em><strong>Dacă nu aş avea surprize în timp ce scriu, dacă eroii mei nu şi-ar păstra libertatea de a face ce vor ei, chiar împotriva mea şi împotriva limitărilor mele n-aş mai scrie.”</strong></em></p>
<p>Prietenii Èi cunoscuÈii s-au conformat destinului, dintr-o perspectivă fatalistă, spunând că „Accidentul a venit după un şir lung de mari necazuri: i-a ars casa de două ori, i s-a furat valiza unde avea unicul exemplar al unui roman pe care îl terminase şi lucrase la el cinci ani… şi atâtea altele!” (D.I. Suchianu în cartea „Foste adevăruri viitoare”), iar alÈii s-au grăbit să pună accidentul pe seama unei conspiraÈii căreia „evreul improbabil” – cum a fost numit de către antisemiÈi Èi de conaÈionalii care l-au renegat Èi l-au prigonit fără cruÈare – i-a fost victimă, după ce îi fusese interzis accesul la viaÈa publicistică Èi profesională, prin retragerea licenÈei de avocat.</p>
<p><strong>Leny Caler</strong>, una dintre cele mai frumoase actriÈe ale BucureÈtiului interbelic, femeia pe care Sebastian a iubit-o cu pasiunea Èi entuziasmul cu care scriitorii îÈi idealizează proiecÈiile erotice, i-a răspuns, poate singura dată cu sinceritate, la ultima frământare în legătură cu dragostea lor, pe care autorul romanticului „OraÈul cu salcâmi” a purtat-o cu el, în marea ei dilematică inconsistenÈă: „<em>Refuzam cu încăpăÈânare să cred, să înÈeleg gândul absurd că Mihai nu mai este, că n-o să-l mai văd, că nu voi mai vorbi cu el. Că Mihail Sebastian nu va mai scrie! Că acea unică vivacitate, că acea minte scăpărătoare au încetat brusc, asemeni unei flăcări care s-a stins, şi că prietenul meu nu va mai fi niciodată nicăieri. Nu, aşa ceva nu putea fi crezut.”</em> El intuise, pe vremea când pregătea „Jurnalul”, care va face epocă în memorialistica românească a veacului trecut, intensitatea devastatoare a sentimentelor pe care le nutrea faÈă de această femeie cu chip angelic, devenită prototip al celor mai importante figuri feminine din literatura sa artistică (piesa „Jocul de-a vacanÈa” a fost programatic scrisă pentru ea): „<em>Aveam aseară, plecând de la Leni, sentimentul că, dacă m-aş sinucide în chiar noaptea aceea, aş face-o împăcat, aproape cu voie-bună… N-am să-i pot explica niciodată cât de mult înseamnă – sau putea să însemne – ea pentru mine. Şi nici eu nu-mi dau seama dacă o iubesc cu un mare amor sau cu ultimele mele rezistenţe de viaţă</em>”.</p>
<div id="attachment_10479" style="width: 573px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-10479" class="size-full wp-image-10479" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/05/leny-caler.jpg" alt="" width="563" height="460" /><p id="caption-attachment-10479" class="wp-caption-text">pinterest.com</p></div>
<p><a href="https://www.catchy.ro/femeia-aceasta-mi-a-dat-halucinatia-unei-desavarsiri/100573" target="_blank" rel="noopener noreferrer"><strong>Leny Caler</strong></a>, actriÈa care îl fermecase nu doar pe el, ci Èi pe Camil Petrescu, care îi împrumută unele trăsături pentru portretul unor personaje feminine, descria momentul întâlnirii cu scriitorul Èi efectul pe care acesta l-a avut asupra ei, stârnindu-i apetitul creator. Jurnalul actriÈei a fost publicat abia în 2002, la câÈiva ani după moartea ei petrecută la Berlin, unde se exilase spre sfârÈitul vieÈii.</p>
<p>„Î<em>nainte de a-l cunoaÈte personal pe Mihai Sebastian, am fost atrasă, fascinată de scrisul său. Căutam articolele lui prin gazete, chiar Èi articolele politice pentru care, până la acelea scrise de el, nu aveam nici prea mare interes, nici înÈelegere. InteligenÈa, verva polemică, latentul puÈin obiÈnuit cu care erau scrise acele articole mă făceau să aÈtept apariÈia lor, să le sorb cu interes, cu atenÈie, cu o rară bucurie intelectuală. În entuziasmul Èi graba tinereÈii mele, n-avem dorinÈă mai vie decât să-l cunosc cât mai curând pe autorul al cărui scris mă fermeca, mă tulbura chiar. Èi, într-o bună zi, mi-a fost prezentat. Am fost surprinsă Èi, de ce să nu mărturisesc, chiar puÈin dezamăgită când l-am văzut. Nu-mi venea să cred că tânărul din faÈa mea, timid, stângaci, cu înfăÈiÈare insignifiantă, este autorul, talentatul autor al articolelor din ziare, al nuvelelor care mă încântaseră. N-aveam atunci de unde să Ètiu că Sebastian, timid din fire, era Èi mai intimidat de prezenÈa mea. Mă văzuse pe scenă Èi aveam pentru el – ca pentru orice tânăr spectator – mirajul actriÈei de succes pe care o admirase.</em></p>
<p><em>Ne-am văzut, de la prima noastră întâlnire, foarte des, mereu. Eram amândoi de aceeaÈi vârstă Èi ne-am legat cu o tandră prietenie, în care intra în mare măsură admiraÈie Èi apreciere reciprocă. Eu îi citea, cu fervoare articolele, nuvelele, romanele, tot ce scria, eram îndrăgostită de scrisul lui, iar el venea la toate piesele în care jucam. Cum scria Èi cronică dramatică, vedea Èi toate spectacolele bucureÈtene, iar când ne întâlneam, ceea ce se întâmpla aproape zilnic, comentam cu pasiune activitatea noastră, ne lăudam, dar ne Èi criticam pe toate tonurile. De multe ori seara se termina printr-o violentă ceartă, în care juram că n-o să ne mai vedem niciodată! Dar a doua seară mă aÈtepta la ieÈirea din teatru Èi ne împăcam, bineînÈeles, până la viitoarea controversă.</em></p>
<p><em>Sebastian vorbea cu aprindere despre teatru, era, de altfel, subiectul nostru preferat, pe care eu, ca orice actor, îl puteam discuta ore întregi. Dar tonul, modul în care Mihai vorba despre teatru mă irita, mă scotea din sărite Èi prilejuia una dintre frecventele noastre certuri. Eu îmi adoram meseria, trăim pentru Èi prin teatru, iar Sebastian avea un fel batjocoritor, ironic de a vorbi despre genul teatral, despre literatura dramatică, numind teatrul „un gen minor al artei”.</em></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><em>Într-o seară – cât de bine îmi amintesc acea seară! – ne-am întâlnit, ca de obicei, după spectacol la bodega „Mircea”, bodegă frecventată mai ales de actori, pentru că era una dintre puÈinele deschise până noaptea târziu. În acea seară, remarcile lui, ironia uÈor dispreÈuitoare cu care vorbea despre piese, despre teatru, m-au înfuriat mai mult decât oricând Èi, neputându-mă stăpâni, l-am înfruntat, l-am provocat:</em></p>
<p><em>-Dar este chiar atât de simplu să scrii piese, dacă a scrie teatru este, după părerea ta, treaba cea mai uÈoară, apucă-te să scrii Èi tu una, să vedem dacă reuÈeÈti, dacă eÈti în stare!</em></p>
<p><em>La care el mi-a răspuns prompt:</em></p>
<p><em>-Pariezi cu mine că în mai puÈin de o lună îÈi aduc o piesă? O piesă în trei acte gata?</em></p>
<p><em>-Să te văd, i-am răspuns, dar nu cred.</em></p>
<p><em>-Pariezi cu mine?</em></p>
<p><em>-Sigur că pariez.</em></p>
<p><em>Ne-am despărÈit. Eu, mulÈumită Èi convinsă că Sebastian va pierde pariul. El, zâmbind ironic – cât mă înfuria acest zâmbet al lui! -, mi-a repetat la plecare: „Într-o lună îÈi aduc piesa”.</em></p>
<p><em>O bucată de vreme n-am mai auzit nimic despre el. Preocupată cum eram cu teatrul, cu repetiÈiile, cu viaÈa mea plină, bogată de-atunci, am Èi uitat de pariul făcut cu Sebastian. De altfel, luasem toată povestea cu piesa, cu pariul, drept o glumă copilărească. După o lună de zile, mă cheamă Mihai la telefon Èi-mi spune: „Ai pierdut pariul. Piesa mea este gata, când vin să Èi-o citesc?”</em></p>
<p><em>Continuam să cred că glumeÈte, că vrea să mă necăjească. Mă întrebam: Cum putea cineva care n-a scris niciodată piese de teatru să scrie într-o lună o piesă? A doua zi însă, spre uimirea mea, îl văd venind cu manuscrisul la subÈioară. Eu tot credeam într-o farsă. Mihai a pus manuscrisul pe masă, privindu-mă cu un uÈor zâmbet, Èi a început să citească. Lectura piesei m-a entuziasmat, m-a cucerit, începând chiar de la titlu: „Jocul de-a vacanÈa”. Era în titlul ăsta Èi fericire, Èi nostalgie. Desigur, piesa nu avea o perfectă construcÈie dramatică, ultimul act mi se părea atunci că nu e încă realizat, dar piesa era scrisă cu o delicată sensibilitate, personajele desenate cu precizie, ideea nouă Èi fermecătoare, iar dialogul plin de poezie Èi umor era încântător. Sebastian dovedea încă de la început că are un real, autentic talent de autor dramatic, pe care l-a dăruit din plin în piesele pe care le-a scris mai târziu.</em></p>
<p><em>Exaltată de frumuseÈea piesei, de rolul scris pentru mine, ardeam de dorinÈă, de nerăbdare s-o joc cât mai repede, pentru că simÈeam, intuiam în ea o calitate deosebită, o delicateÈe, o fineÈe cuceritoare… ” </em>(citiÈi continuarea <a href="https://yorick.ro/leny-caler-mihail-sebastian/" target="_blank" rel="noopener noreferrer"><strong>aici.</strong></a>)</p>
<p>„<strong>Cât despre fericire&#8230; Noi n-avem timp să fim fericiţi. Abia avem timp să trăim bine.”</strong></p>
<p>Mihail Sebastian a fost, prin urmare, omul pasiunilor frenetice Èi, în acelaÈi timp, al melancoliilor răscolitoare, o fiinÈă extrem de sensibilă care Èi-a turnat într-o scriitură pregnant lirică, de un rafinament aproape feminin, trăirile profunde, emoÈiile cu note vibrante, frământările, dorinÈele Èi neîmplinirile, toate gravitând în jurul unei suprateme care îl situează în cercul scriitorilor intimiÈti: destinul uman, văzut din perspectiva iubirii care maturizează fiinÈa Èi îi conferă unicitate, nu atât prin plăcerile pe care le procură Èi fericirea inerentă, cât mai ales prin forÈa ei terapeutică, acolo unde ea aduce sufletului efectul analgezic al consonanÈei depline cu celălalt. Interesat de viaÈă în măsura în care ea îi oferea posibilitatea de a se regăsi, de a participa prin fibrele unei sensibilităÈi romantice, pe care n-a trădat-o niciodată.</p>
<p>Vocea lui se simte fără ezitare în fragmente de introspecÈie pe care le pune pe seama personajelor sale, măÈti ale propriei individualităÈi: „<em>Îşi spunea că într-o zi se va întâmpla ceva care să schimbe totul şi să o facă a începe o viaţă nouă, nu ştia bine ce: o scrisoare, o întâlnire, o veste, dar deocamdată era bucuroasă să poată amâna cât mai mult această schimbare şi să îndepărteze, într-un viitor cât mai nesigur, aceste aşteptări, ea continuând să rămână între vechile lucruri, de care se simţea apărată. O viaţă nouă! Cuvântul avea ceva magic. Dar dacă pentru a ajunge la această viaţă nouă n-ar fi trebuit decât să spună un cuvânt sau să întindă o mână, poate n-ar fi întins-o, poate nu l-ar fi spus.”</em>, scrie în „Accidentul”. Èi totuÈi, această viaÈă nouă a întârziat să apară pentru el, mai peste limitele răbdării, dar a făcut posibilă confesiunea, singura formă de anulare a timpului neiertător. Opera învinge drama existenÈei umane Èi oferă modele existenÈiale din care răzbate, cu suflu autentic, pasiunea insaÈiabilă a trăirii în ceea ce este cu adevărat esenÈial: iubirea Èi creaÈia, ca în marile mituri ale umanităÈii. Poezia vieÈii se încheagă cuvânt cu cuvânt în proza lui Mihail Sebastian, ca turnată într-un creuzet care-i păstrează etern formele eterice ale emoÈiei.</p>
<p>Fin analist al stărilor sufleteÈti, scriitorul are un talent remarcabil de portretist Èi în ceea ce priveÈte descrierea expresiei anatomo-fiziologice, de un erotism inefabil, excelând în detaliul hotărâtor pentru crearea unei tensiuni provocatoare ce întreÈine cu succes apetitul pentru lectură. Iată un fragment care pune în lumină această viziune artistică, inedită în peisajul literar românesc interbelic, prin care un mare prozator s-a înfăÈiÈat lumii în cea mai autentică ipostază a sa, de <em>homo amans</em>, jucându-Èi cu luciditate fiecare personaj:</p>
<p><em>„Se întoarseră iar prin CiÈmigiu. </em><em>De undeva de sub zăpadă răzbea un miros de frunze putrede Èi ude, puternic, răvăÈit. Dinspre lac bătea un vânt rece. Adriana îÈi lăsă gulerul mantoului ca să primească drept în faÈă bătaia aceea ascuÈită, usturătoare: căci simÈea, apropiindu-se de casă, cum o moleÈeală caldă o cuprinde iar Èi voia să lupte împotriva ei, să rămână trează, conÈtientă până la urmă de voluptatea îmbrăÈiÈărilor ce aveau să urmeze. Câte zile trecuseră astfel? Nu Ètia. Fusese la început o dezlănÈuire care o copleÈea, îi tăia orice legătură cu viaÈa din afară, îi lua elementara conÈtiinÈă că timpul trece. </em><em>Se adâncea în pasiune ca în somn. Pe o margine a realităÈii, ea trăia ceasuri nesigure, ce nu lăsau nicio amintire. Avea uneori senzaÈia trupului ei vag, neformulată, aÈa cum trebuie să-Èi simtă carnea moale un melc. Încolo nu Ètia nimic. Èi schimbarea regulată a luminii Èi a întunericului avea atunci pentru ea un mister originar, de care, dacă ar fi putut, s-ar fi mirat.</em></p>
<p><em>Trupul ei găsise noi miÈcări, un anumit fel de a se îndoi, de a creÈte, de a se arcui pe creÈtetul capului Èi pe călcâie, de a cădea inert: era un animal care îÈi găsise reflexele. Ani de-a rândul îÈi trăise viaÈa toată în două-trei surâsuri, în două-trei încruntări: trebuise să exprime visurile, aÈteptările Èi patimile ei pe un obraz cât un pumn, când avea pentru asta un trup întreg, divers, necunoascut, ascunzător de mari strigăte. Se descoperea, în sfârÈit, trezită din adâncuri, Èi toată gama ei de graÈii, surâsuri Èi palori devenea săracă, artificială pe lângă răsucirile ei trupeÈti.” </em>(„OraÈul cu salcâmi”)</p>
<p>„<em><strong>O regăsea mai departe, aşteptându-l. Nu-şi vorbeau. Trecea pe lângă ea, cu un salut, cu o privire. Se înţelegeau foarte bine din ochi şi ştiau amândoi că pentru ce ar voi să-şi spună nu sunt cuvinte.</strong></em>”</p>
<p>Mihail Sebastian face parte din acea categorie de scriitori a căror existenÈă nu poate fi despărÈită de operă, pentru că ele se confundă în substanÈa lor de profunzime, acolo unde mustesc sentimentele autentice. Fie că este vorba despre proza literară, memorialistică sau teatru, creaÈia lui ar fi putut purta un singur nume generic: „ViaÈă”.</p>
<p>„<em><strong>Cuvintele, gândurile treceau prin el pustii. Se simţea ca un instrument cu coardele rupte, fără rezonanţă, fără căldură. Nimic nu răspundea în el, nici gânduri, nici amintiri</strong></em>.”</p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/cella-si-camil-marea-idila-a-literaturii-interbelice/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Cella Èi Camil&#8230;</a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/WhatsApp-Image-2018-08-28-at-12.43.00-PM.jpeg" width="100" height="100" alt="Andra Tischer" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/tischer-andra/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Andra Tischer</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>LicenÈiată în Filologie, Andra Tischer trăieÈte în Sibiu, fiind profesoară de limba Èi literatura română la Colegiul NaÈional ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creaÈiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la PăltiniÈ, ConfluenÈe.org, Logos Èi Agape (TimiÈoara), revista ”Singur” (TârgoviÈte), Melidonium (Roman, NeamÈ). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacÈie la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea fiinÈei umane stă în iubire Èi în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până Èi cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelenÈă, această vocaÈie fiind cartea de vizită pe care Èi-a asumat-o tranÈant cu fiecare ocazie.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Facebook" target="_self" href="https://www.facebook.com/andra.tischerpodia?ref=br_rs" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-facebook" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 264 512"><path fill="currentColor" d="M76.7 512V283H0v-91h76.7v-71.7C76.7 42.4 124.3 0 193.8 0c33.3 0 61.9 2.5 70.2 3.6V85h-48.2c-37.8 0-45.1 18-45.1 44.3V192H256l-11.7 91h-73.6v229"></path></svg></span></a><a title="Twitter" target="_self" href="https://twitter.com/AndraTischer" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-twitter" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M459.37 151.716c.325 4.548.325 9.097.325 13.645 0 138.72-105.583 298.558-298.558 298.558-59.452 0-114.68-17.219-161.137-47.106 8.447.974 16.568 1.299 25.34 1.299 49.055 0 94.213-16.568 130.274-44.832-46.132-.975-84.792-31.188-98.112-72.772 6.498.974 12.995 1.624 19.818 1.624 9.421 0 18.843-1.3 27.614-3.573-48.081-9.747-84.143-51.98-84.143-102.985v-1.299c13.969 7.797 30.214 12.67 47.431 13.319-28.264-18.843-46.781-51.005-46.781-87.391 0-19.492 5.197-37.36 14.294-52.954 51.655 63.675 129.3 105.258 216.365 109.807-1.624-7.797-2.599-15.918-2.599-24.04 0-57.828 46.782-104.934 104.934-104.934 30.213 0 57.502 12.67 76.67 33.137 23.715-4.548 46.456-13.32 66.599-25.34-7.798 24.366-24.366 44.833-46.132 57.827 21.117-2.273 41.584-8.122 60.426-16.243-14.292 20.791-32.161 39.308-52.628 54.253z"></path></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#099;o&#110;c&#117;&#114;sra&#100;&#117;s&#116;&#097;n&#099;&#097;&#064;&#121;&#097;&#104;&#111;&#111;.&#099;&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>