<p>De fiecare dată când mi-am propus s-o evit de-a lungul vieÈii, ea, matematica, mi s-a înfiinÈat înaintea ochilor sub formă de diverse socoteli, fiindcă, nu-i aÈa, de ce Èi-e frică, nu scapi!</p>
<p>Eram în clasa a V-a. Aveam un profesor de matematică&#8230; un tip extraordinar, (am aflat de curând că s-a prăpădit&#8230;) pe care l-am iubit din prima clipă. Era un fel de Alain Delon. Purta mereu cămăÈi în culori pastel, fără cravată (predomina în alegerile lui culoarea bleu), haină tip sport dintr-o piele fină, neagră sau maro, ale cărei mâneci erau suflecate până aproape de coate. ÎÈi purta părul negru, uÈor grizonat, care-i pica pe frunte precum lui Elvis, când îÈi punea pasiunea lui în muzica care-l definea.</p>
<p>Dădea târcoale printre băncile noastre precum un tigru care nu avea stare, dar care-Èi urma cu sfinÈenie acelaÈi rondou ca într-un spaÈiu limitat. AÈa decurgeau majoritatea orelor de mate, timp în care ne vorbea cursiv, articulat Èi răspicat iar noi ascultam ca Èi cum ne-ar fi zis o poveste incitantă, în care matematica, istoria, geografia, chimia, literatura Èi alte ÈtiinÈe, se îmbinau armonios; ce mai, era o fascinaÈie întreagă să-l priveÈti Èi să-l asculÈi.</p>
<p>De regulă, îÈi Èinea mâinile încruciÈate, iar când gesticula îmbogăÈea sala de clasă cu un miros de tutun fin de pipă cu aromă de cireÈ amestecat cu o colonie după care Èi se ducea nasul fără voia ta, la fel ca al ca enoriaÈilor după sfânta tămâie. Mai avea un ceas strălucitor Èi verighetă.</p>
<p>Nici măcar o dată, în anii de Ècoală în care l-am avut ca profesor, nu a apărut neîngrijit la ore, în faÈa elevilor. Este foarte important de amintit faptul că, dacă trec zilele precum bătăile din gene fără să folosesc măcar o dată teorema lui Pitagora, asta nu înseamnă că nu o Èin minte. Pentru că s-a îngrijit <em>domnul profesor perfect</em>, să n-o mai uit vreodată&#8230;</p>
<p>După ce a trecut ceva timp, suficient încât să se adune materie, într-o bună dimineaÈă ni se adresează următoarea întrebare:</p>
<p>„Cine nu Èi-a învăÈat teoria pentru astăzi? Adică, cum cine nu Èi-a ce?&#8230; ce-i aia, teoria?” m-a trăznit pe mine pe loc, nedumerirea&#8230; Sinceră până-n prăsele Èi puÈin îndrăgostită, m-am ridicat copăcel în picioare Èi zâmbind a încoronare de laureat al vreunui premiu, am răspuns: „Eu! AÈa deci, domniÈoară cu pretenÈii&#8230; Monica ViÈa. Mai sunteÈi Èi alÈii, în situaÈia asta? ne-a întrebat.” Eu eram un copil bun, nu excepÈional, dar bun adică de locul II, iar după mine mai erau destui, dar eram în schimb dureros de sinceră Èi roÈe în obraji, ca buboiu’, de data asta.</p>
<p>Astfel, mă găseam deodată ridicată felinar deasupra tuturor, iar la vederea aceasta de singură în picioare, simÈeam că nu-i groapă pe lume, care să mă încapă. S-au mai ridicat apoi Èi alÈi câÈiva temerari, pionieri ai patriei, la insistenÈele domnului profesor&#8230; ca să ne aÈezăm apoi, ca frunzele-n vânt în băncuÈe, toÈi cu câte o mândreÈe de 3 în catalog. Primul 3 nu se uită niciodată! La fel ca prima iubire&#8230;</p>
<p>„ &#8230; iar ceilalÈi dintre voi care veÈi fi prinÈi că nu ÈtiÈi, veÈi avea câte un 2! ”, a punctat domn profesor, Èi cu vorba Èi cu stiloul în catalog, dregând cât de cât acreala, care ne strica mediile de premianÈi.</p>
<p>De-atunci am tocit zilnic teoria, fără noimă e drept, dar mă străduiam să nu mai păÈesc ruÈinea. Că nu Ètiam s-o aplic, ei&#8230; asta e altă poveste.</p>
<p>„Copilă dragă”, mi-a zis într-o zi peste ani un alt prof de mate, după ce m-a scos la tablă la un exerciÈiu, „apreciez ca te străduieÈti, da’ treci la loc că deja nu te mai pot urmări, <em>că-ai pu’ la paranteze</em>&#8230;”</p>
<p>Ceea ce am remarcat eu, răsfoind printre amintirile legate de profesori, este că mie îmi predomină frumosul. Amintirile mele cuprind printul fustelor doamnelor profesoare, mersul lor&#8230; mâinile Èi unghiile lor îngrijite, părul lor mereu aranjat, lumina din ochii lor Èi zâmbetele lor tămăduitoare. Profesorii mi-au rămas în minte sub formă de bărbaÈi impunători, cu înălÈimea corespunzătoare de bărbat, care Ètergeau tabla din două miÈcări lejere de braÈ fără să-Èi murdărească costumul, luminoÈi Èi proaspăt bărbieriÈi Èi în a căror pantofi te puteai oricând oglindi.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Frumosul mă năpădeÈte din toate părÈile sertarelor în care mi-am stivuit cu grijă bucăÈile mele de viaÈă. Le deschid Èi imediat simt cum stau în banca mea de lângă geam, având grija să nu-mi îndoi colÈurile caietelor, să nu depăÈesc linia sau sa-mi pătez manualele cu cerneală, la orele de caligrafie&#8230;</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-9844" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/05/9dcaf2047a408eedc665e1e46d5bd2ad.jpg" alt="" width="564" height="846" /></p>
<p>Părerea mea este că, oamenii nu se pot dezvolta armonios altfel decât într-un singur fel: împletindu-se sub formă de Ènur solid, cu Ècoala si cu familia. Doar aÈa se pot clădi ca oamenii adevăraÈi, la fel ca orice lucru trainic, de la bază, din temeliile lor Èi din rădăcină, fiindcă numai aÈa pot creÈte drepÈi, semeÈi, capabili să fie născători de mlădiÈe, muguri Èi flori, care le vor îmbogăÈi grădina, strada, cartierul, urbea, Èara&#8230; Numai împachetaÈi astfel, accesorizaÈi cu acest <em>Ènur</em> frumos împletit, copiii pot fi pregătiÈi pentru viaÈa care le va sta înainte, pentru a deveni <em>oamenii-dar</em> pentru cineva, cândva Èi pentru a fi capabili să primească Èi să preÈuiască la rândul lor <em>oamenii-dar</em> hărăziÈi lor.</p>
<p>AÈadar, ca să capeÈi calitatea de Om, trebuie să ai toate cele trei etaje: minte, inimă, obraz, în perfectă stare. Nu laÈi nimic pe mâine, repari pe loc orice fisură, orice mică defecÈiune sau bubă care s-ar putea ivi pe parcursul tău de fiinÈă.</p>
<p>Am avut norocul să am parte de dascăli minunaÈi la Ècoală, începând cu doamna învăÈătoare, Èi de părinÈi excepÈionali acasă. Însă am avut de furcă mereu cu anumite necunoscute în ecuaÈiile vieÈii, ca fiecare dintre noi, de altfel&#8230;</p>
<p>Matematica ei de treabă! Nu te poÈi sustrage de la grijile zilnice, asta-i clar&#8230; poÈi numai să le iei cum vin Èi să îÈi aminteÈti în fiecare dimineaÈă, că noi pământenii chiar asta suntem: muritori, mireni, efemeri. În aceste condiÈii, tot ce putem face este să acceptăm ce ne este dat sau nu, să adunăm, să scădem, să trăim: adică să acceptăm că există oameni, lucruri, sau situaÈii pe care noi nu avem capacitatea de a le schimba. De-aici ne căpătăm liniÈtea sufletului, din acceptarea aceasta reuÈim să ne Èinem inima fluture-n sus.</p>
<p>Iar inima dacă-i Èinută sus, poÈi depăÈi orice-Èi stă înainte&#8230; Bucuria interioară că ne mai este dată o zi, că suntem întregi, că problemele noastre chiar dacă ni se par cele mai urgente Èi de nerezolvat, nu am vrea să le schimbăm cu ale altora cu adevărat grave Èi de nerezolvat&#8230; Dacă toÈi am fi conÈtienÈi de asta, în ce lume mult mai bună, am trăi!</p>
<p>Eu, de exemplu, am căutat mereu să fiu Èi să trăiesc în număr par, dar nu mi-a fost dat&#8230; Am căutat mereu să fiu înconjurată de oameni faini, îi aveam în ipoteză, dar când credeam că suntem mai mulÈi de felul acesta sau minim unu care să mă Èină de mână dacă voi cădea, mă trezeam că de fapt sunt tot de una singură, demonstrativ vorbind. În concluzie, am acceptat că nu mi-a fost dat până acum să mă întâlnesc cu lupul care să mă însoÈească-n haită. Dar cred că stă ascuns pe undeva.</p>
<p>Păi, măi, <em>Lupulache</em>&#8230; oriunde ai fi tu, dacă eu aÈ fi tu, mi-aÈ face braÈele acolade în jurul meu de lupoaică. AÈ desface toate parantezele mici care mi-ar sta în drum, din care mai întâi aÈ rezolva plusurile Èi minusurile printr-o socoteală cu un rezultat întreg, fără rest.</p>
<p>AÈ înlătura apoi parantezele pătrate formate din mulÈi de &#8222;dacă&#8221; Èi de &#8222;parcă&#8221; Èi ne-aÈ aduce fain frumos la un neaoÈ numitor comun. De-acolo ar fi mult mai simplu, fiindcă, cu toate că tu, să presupunem că eÈti foarte înalt, am privi amândoi în aceeaÈi direcÈie. Apoi, ne-am apuca de făcut matrici în care ne-am pune în voie amândoi ce înÈiruiri de numere vrem, ca într-un catren cu versuri iambice, într-un ritm armonios dat de baza de adevăr a elementelor sale componente.<br />
Abia pe urmă aÈ închide acolada. Pfff, ce Èi-aÈ mai face&#8230; matematic vorbind!</p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/te-iubesc-si-te-voi-iubi-toata-viata-cat-de-simplu-poate-fi/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Te iubesc Èi te voi iubi&#8230;</a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Monica ViÈa' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a5acb199da2b40dbc6660cd1c014a3c8f16ed40b4c6e09b07da332a44ae1d2?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a5acb199da2b40dbc6660cd1c014a3c8f16ed40b4c6e09b07da332a44ae1d2?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/monica-visa/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Monica ViÈa</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#109;o&#110;i&#099;&#097;&#100;ia&#110;&#097;_vi&#115;a&#064;y&#097;h&#111;&#111;.&#099;&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>