<p>Spre deosebire de marea majoritate dintre noi, eu iubesc zilele de luni. Da. Nu cred în posesiuni, iubesc zilele de luni.</p>
<p>Era 8:00 dimineaÈa într-o zi de luni, de primăvară timpurie. AÈteptam cu sufletul la gură de câtva timp, să vină Èi ziua în care urma să fiu ce n-am mai fost Èi ce mi-am dorit de mică să fiu, că de-asta joaca cu păpuÈile mi-a ocupat atât de multă copilărie Èi anume, <strong><em>mamă</em></strong>. Aveam 21 de ani Èi douăzeci Èi unu de mii de vise de împlinit, iar acesta era unul dintre ele. L-am rugat pe Dumnezeu să facă cumva să nu mi se împlinească sorocul în vreo zi de sâmbătă sau duminică&#8230; Mă gândeam cu mintea mea de-atunci, că Èi pentru medici sfârÈitul de săptămână reprezintă un timp de răgaz Èi îmi închipuiam că aÈ fi cam nebăgată în seamă dacă s-ar întâmpla aÈa, iar pentru că e eu sunt tare miloasă în general, apoi vă spun sincer că dacă e vorba de mine mi se rupe sufletul. Drept pentru care, BunuÈul m-a învrednicit să devin mamă Èi mi-a grijit numai pentru mine Èi numai pentru asta, o zi întreagă de luni&#8230; Ei, lunea, e altceva!</p>
<p>Nu o să spun foarte multe despre perioada sarcinii, decât că în primele luni eram ca aÈchia sărită de pe-un lemn uscat, cântăream sub 50 de kg, iar spre finalul ei, mi-am luat revanÈa Èi m-am rotunjit frumos la 70 de kg. Ah Èi eram îÈi în anul III de facultate. Mă rog, detalii&#8230; După ce în primele luni de sarcină tot ce mâncam, vărsam&#8230; absolut orice, inclusiv pâine prăjită cu ceai, în luna a 8-a lucrurile stăteau total diferit. (O mică mostră de revanÈă: Bună ziua, aÈ vrea 4 bucăÈi de cremÈnit, vă rog! Aici sau la pachet? Una la farfurie Èi trei la pachet, mulÈumesc! BineînÈeles că Èi celelalte trei veneau pe rând în aceeaÈi farfurie Èi apoi în acelaÈi stomac&#8230; al meu.) Voiam doar să par Èi eu ceea ce nu eram.</p>
<p>Revin la acea dimineaÈă, când, după ce mi-am făcut balansul adecvat ridicării din pat, ca să ne deplasăm toate la baie, eu Èi cele 70 de kg, Èoc! Mă vizita o sângerare, nu cine Ètii ce, dar exact cât să-Èi declanÈeze panica Èi semnalul de „du-te la spital, că-i vremea”, aÈa cum citisem prin puÈinele revistele apărute în acea perioadă (1995-1996) Èi prin celebra carte <em>Mama Èi Copilul</em> pe care o avea Èi mama mea. Cu viteza titirezului răsucit între degete, m-am întors pe călcâie, am fugit în cameră Èi căzută în genunchi Èi am început să citesc haotic Èi cu glas tremurat dintr-o carte de rugăciuni. Habar n-aveam ce citeam, nu înÈelegeam ce citesc, îmi auzeam doar vocea ca din altă dimensiune în timp ce grija mea era să trag aer adânc în piept, fiindcă dacă eu nu mai prea voiam atunci să trăiesc, se pare că altcineva voia cu tot dinadinsul, iar instinctul meu de moment acesta a fost atunci, să citesc rugăciuni. De atât am fost eu capabilă în acele clipe&#8230;</p>
<p>Ètiam în sufletul meu că se întâmplă doar ce trebuie să se întâmple, asta-mi era deviza Èi că dacă tot nu pot schimba, amâna nimic, mai bine să primesc bucuroasă tot ce va urma să vină. Cei din jur m-au ajutat cumva să redevin calmă, apoi m-am duÈat, toaletat Èi toate cele ce se mai impun în astfel de situaÈii Èi pe-aici Èi-e drumul, via maternitate. Ca orice mămică în devenire, organizată, cu idei creÈe, preluate din revistele de specialitate unde imaginile erau colorate Èi feÈele zâmbitoare Èi coafate, bebeluÈii toÈi roz Èi camerele lor perfecte, aveam Èi eu pe măsura puterilor de-atunci, toate cele necesare din timp pregătite, inclusiv bagajul făcut cu toate cele de trebuinÈă. Mi-am zis, ce e o zi din viaÈă? Treacă de la mine! Cum n-au murit altele, n-oi muri nici eu&#8230; Èi mi-am amintit dintr-o dată, că dacă tot stau o zi prin sala de naÈteri, să-mi iau cu mine Èi niÈte integrame, să nu cumva să mă plictisesc&#8230; Vă daÈi seama cam câte informaÈii deÈineam, nu? Aveam o obsesie cu integramele pe-atunci. AÈa că, mi-am îndesat în bagaj vreo 2-3, reviste de acest gen. Era o zi de luni, un început de săptămână Èi de o nouă viaÈă!</p>
<div id="attachment_11922" style="width: 581px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-11922" class="wp-image-11922" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/07/67256516_392254848309815_4507788264161148928_n1.jpg" alt="" width="571" height="571" /><p id="caption-attachment-11922" class="wp-caption-text">Lunea mea (foto din arhiva personală)</p></div>
<p>După consultul de rigoare, în care mi s-a confirmat că dilataÈia este declanÈată, am fost preluată ca marfa care trebuie pusă pe raft, ca să nu încurce accesul pe interval.</p>
<p>Nu eram doar eu cea care se interna în acea zi, nu era nici spitalul lui tata Èi nici nu prea avem idee de ce urma să se întâmple. La scurt timp, am ieÈit de după un paravan, cu un halat <em>“</em><em>7xXL”</em> care ar fi acoperit cu succes nu doar cele 70 de kg pe care le deÈineam ci Èi încă de trei ori pe-atât.</p>
<p>„Nu vă supăraÈi, dar măcar cu o mărime mai mică nu aveÈi vreunul? Dragă, pe acestea le avem, acestea sunt sterile, mi s-a spus. Ah da, aveÈi dreptate, lăsaÈi că e bine si aÈa rău, că puteam nimeri următoare mărime care ar fi fost cortul, zic.” Èi-n picioare aveam opincuÈe, aÈ fi vrut să scriu&#8230; dar nu. Eu aveam niÈte Èlapi, “ÈlăpÈori” numărul 42, dar ca printr-o magie erau cumva Èi un 36-37 în acelaÈi timp, exact cât port eu, fiindcă jumătatea din faÈă lipsea de la fiecare picior, cu desăvârÈire. În acest costum „de carnaval”, mi-am predat aparÈinătorilor printr-un ochi de geam, lucrurile cu care am venit iar eu am rămas&#8230; Am rămas ca Cucu Èi aÈ fi Èi cântat ca el dacă orele ar fi trecut mai repede. Iubesc lunea!</p>
<p>Două fete tinerele ca Èi mine, practicante, m-au preluat să mă pregătească pentru sala de naÈteri. „SunteÈi rasă? Poftiiim? Cum adică <em>grasăăă</em>, sunt gravidă rău, zic eu, vizibil afectată. V-am întrebat dacă sunteÈi rasă?! Draga mea, sunt în săptămâna 38 de sarcină, aÈa arată femeile cînd sunt „pe locuri fiÈi gata”, i-am explicat, trasei prin inel.” Era clar că începeam să nu mai aud bine, o fi fost de la halat&#8230; Trece Èi acest episod cu lama, care rupea Èi nu tăia Èi de-atunci am învăÈat Èi eu că epilatul doar la linia chilotului este depăÈit. Totul sau nimic, e valabil Èi în zona asta.</p>
<p>Ora 9:00. Ajung în clubul <em>Zeci de decibeli descreieraÈi</em>. Adică în sala de naÈteri. Într-o încăpere se năÈtea Èi se urla, în alta numai se urla Èi se pomeneau toÈi sfinÈii, părinÈii Èi diverse nume de bărbaÈi. “Mamă de ce m-ai făcut?”, „Cui i-o mai trebui p&#8230;”, „Vai de p&#8230; mea”, Èi alte strigături, pe care vă las tot pe voi să vi le imaginaÈi. Nu vă zgârciÈi. Erau niÈte mămici în devenire de etnie romă Èi cred că ele aveau mai mult tupeu probabil, de strigau aÈa sau poate aÈa durea mai puÈin&#8230; Mie îmi era o ruÈine să mor acolo, nu alta. Cum Doamne iartă-mă să Èipi în halul ăla? Dar n-am zis nici mâc doar mă uitam mirată, fără să pricep de ce se urlă chiar aÈa&#8230; O moaÈă, de care m-am lipit instant, mă întreabă dacă mi s-au rupt membranele (apa) dar, eu (uimită Ètiind foarte bine că n-am nicio sticlă cu apă la mine, ci doar un iaurt, iar dacă aÈ fi avut mai potrivit era să mă întrebe dacă mi s-a spart&#8230;), am bâjbâit un “NU” timid, că doar nu era nimic rupt Èi cu ochi de căprioară o rog să mă lase să-mi pun cămaÈa mea de noapte cu floricele, ÈoÈetuÈele mele albe Èi papucii mei de casă.</p>
<p>Primesc aprobare, după ce sunt avertizată că o să mă murdăresc&#8230; Pfff, Doamne, cine&#8230; eu să mă murdăresc?! Mă rog, detalii&#8230; Mi se atribuie apoi un pat, eu nu aveam încă contracÈiile acelea intense, aÈa că m-am gândit să fac niÈte integrame, după ce în prealabil mi-am aÈezat în geam mâncarea (că aÈa se făcea, trebuia să prinzi un locÈor în geam, unde era mai rece ca să-Èi pui de-ale gurii, dacă Èi-ai adus). Eu aveam un iaurt Èi două cornuri de la o brutărie a unor turci, erau la mare căutare pâinea Èi cornurile acelea calde, albe fine, pe care să le mănânc după ce aveam să nasc&#8230; Mă aÈez în patul cu tăblie din fier, „dichisit” cu niÈte cârpiÈoare în loc de lenjerie de pat Èi mă apuc de completat spaÈiile goale. Parcă eram în tabără. Am mai trecut eu prin condiÈii de mai muÈi într-o cameră, îmi ziceam Èi doar n-am obârÈie regală. Mani/Pedi erau impecabil făcute, părul frumos strâns Èi parcă-mi mai venise inima la loc. Eram Èi îmbrăcată cu hainele mele Èi aÈteptam destul de liniÈtită să nasc, pe principiul eu mai nasc ce mai nasc Èi pe urmă plec acas’.</p>
<p>Când eram mai prinsă de jocul cuvintelor încruciÈate, vine o “balaură” de asistentă lovindu-mă parcă direct în pleaznă: „Ce faci, doamnă? Integrame, zic! Dar unde vă credeÈi, în vacanÈă? AveÈi clisma făcută? Ce să am?! Clisma, doamnă, trebuie să curăÈim colonul! Vai dar de ce&#8230; dar, nu-i nevoie de atâta curăÈenie pentru că eu mi-am făcut toaleta acasă, aÈa cum fac în fiecare dimineaÈă&#8230; i-am zis, pe un ton de miel înainte de tăiere.”</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Apoi aceeaÈi moaÈă care m-a întâmpinat la venire mi-a spus că nu e nimic dureros Èi a făcut ce era de făcut. A avut dreptate. Nu m-a durut nimic. După câteva zeci de minute însă, avea să se declanÈeze nebunia, furtuna, potopul, care avea să fie de nestăvilit. Cu siguranÈă, mulÈi dintre voi aÈi trecut printr-un asemenea procedeu, dar la mine, atunci era pentru prima dată. Apoi nu Ètiu alÈii cum sunt, însă pe mine mama m-a învăÈat să nu mă aÈez pe toÈi colacii de WC, că iau, capăt, păÈesc diverse chestii nasoale, iar eu fix aÈa am făcut. Ascultarea-i ruptă din rai! Măi, fix atunci am ascultat-o mai mult ca oricând! Nu vreau să intru în detalii cu declanÈarea năpastei, las totul la imaginaÈia voastră, nu vă zgârciÈi.</p>
<p>Ce-am zis că aveam? CămăÈuÈă, ÈoÈeÈele albe Èi alte alea? Ei, de-acum nu le mai aveam aÈa. Dă-le naibii, că le iau pe alea de zombie, dar ce fac cu ce-i în jurul meu? Of Èi vai, durerile facerii erau nimic pe lângă tot sângele adunat în cap Èi care mi s-a aÈezat în amândoi obrajii arătând lumii jena care mă cuprindea. Cum ies eu acum din rahatul ăstaaaa, cum? Èi cu cămaÈa adunată sul (exact aÈa cum făceam la serbările de la grădiniÈă până-mi recitam poezia), ies din toaletă în sala în care doar se urla Èi încep Èi eu să urlu Èi mai tare, ca să mă audă Èi pe mine cineva. Adică să mă bage-n seamă, că de auzit, le auzeau Èi pe celelalte Èi încep să Èip: daÈi-mi o găleată cu apă Èi un mop, vă rooog! Dintr-o dată liniÈte, mormânt! Acele câteva secunde mi s-au părut ani. Am înÈeles în secunda doi că nimeni, nicio gravidă pe lumea asta nu a mai emis vreodată asemenea pretenÈii&#8230;</p>
<p>Noroc că vine moaÈa cea bună Èi văzând-o, parcă l-am apucat pe Dumnezeu de-un picior. “Ce-ai făcut, copila mea? M-am (&#8230;) pe mine, la propriu, i-am răspuns!” Era un fel de #cacadivaca, iar ea, bunătatea întruchipată, m-a scos din el efectiv, ba mai mult, mi-a zis că ăsta e rostul apei Èi al săpunului. „Mare om, mare caracter”, mare noroc am avut cu ea, fie binecuvântată! Am căpătat Èoale curate, puteau să fi fost de data asta Èi de-ale lui Decebal că nu-mi mai păsa Èi m-am întors la integrame, încă puteam să le completez cu toate că mai icneam un „of” Èi-un „vai” din când în când&#8230;</p>
<p>Iubesc zilele de luni!</p>
<p>Se face amiază iar, eu aveam un disconfort încă suportabil, mult mai intens decât durerile menstruale, dar suportabil, dilataÈia era în grafic&#8230; Èi mă gândeam încă cum Èi mai ales pe unde va ieÈi totuÈi un copil, care după măsurători ar fi trebuit să cântărească cam 3 kg Èi jumătate. Nu mai aveam demult starea necesară de făcut integrame. Doamne, ce-o fi fost în capul meu, auzi, să-mi iau integramele&#8230;?! Dintr-o dată m-am apucat să măsor cu paÈii salonul. Făceam ture dintr-un capăt de salon în altul, ca un tigru Èinut în cuÈcă. Mă rog, detalii&#8230; MoaÈa cea bună avea să iasă din tura ei în curând. Îmi face semn să merg în sala de naÈteri. Gata, nasc, o întreb? Draga mea, dacă nu-Èi rup acum membranele, tu n-o să naÈti nici în două zile Èi mai potoleÈte-te cu umblatul ăsta, dozează-Èi energia că vei avea nevoie de ea!”</p>
<p>Dintr-o miÈcare măiastră, moaÈa a rupt ce era de rupt, eu am simÈit un lichid călduÈ, iar ea a plecat&#8230; A plecat împreună cu toată nădejdea mea, fiindcă la scurt timp după plecarea ei, am început să mor puÈin câte puÈin, slavă Domnului că mi-a mai rămas viaÈă până în zi de azi. Aveam deja contracÈii pe care deja mi le număram cu minutele. Trebuie să spun că doamna doctor care m-a urmărit pe tot parcursul sarcinii, a fost cea care a Èi stat lângă mine până la final Èi îi sunt veÈnic recunoscătoare pentru că ne-am îndeplinit rolurile cu brio.</p>
<p>Eu de studenta ascultătoare care „Èipa” în surdină, ea un fel de “măcelăreasă pricepută”, aÈa apărea în ochii mei atunci, datorită halatului care era oricum doar alb, nu.</p>
<p>Nu vreau să povestesc despre ce a urmat, însă vreau să spun că naÈterea a fost consemnată la ora 22:30, după un îndelung travaliu cu niÈte complicaÈii care au fost depăÈite Èi mai ales că nu a mai fost nevoie de forceps, slavă Domnului. Se naÈte pruncul de fix 4,010 kg. Despre momentul acesta văzut cu ochii mei, nu cred că am să pot scrie vreodată, nu aÈ găsi cuvintele care să descrie exact acest miracol, numit viaÈă. AÈ spoi doar povestea prin cuvinte, precum spoieÈti un perete cu un rest de vopsea, fiindcă aÈa ceva nu se poate relata, se poate doar trăi. Iar eu, neînsemnata de mine, am avut privilegiul acesta!</p>
<p>Mă uitam la o grămadă de carne, un tot rotund Èi grăsun încreÈit la mâini Èi picioruÈe, pe care l-aÈ fi putut îmbrăca direct în hăinuÈe potrivite unui copil de 3 luni Èi mă gândeam, Doamne, acum eu ce să fac cu el?!</p>
<p>Iubesc zilele de luni&#8230;</p>
<p>Pluteam, visam cu ochii deschiÈi după o hemoragie declanÈată dintr-o “tremurare de situaÈie”, dar oprită la timp, întinsă în acelaÈi pat de spital cu tăblie de fier din sala în care numai se urla. Nu mai auzeam nimic, nu mai vedeam nimic, îmi amintesc că mi se tot repeta să nu adorm. Iar mie îmi era aÈa de bine, nu mă mai durea nimic, nu mai simÈeam nimic, doar somn Èi foame. Foamea-n gât! Hopaaa, cornurile din geam. Sare Èi somnul. Era ora 23:00.</p>
<p>Rog o doamnă asistentă, drăguÈă, care îmi tot verifica perfuzia, să-mi dea plasa din geam cu cornurile de la turci, devenite tari ca nuca. Nimic nu-mi trebuia numai corn de-ăla. Doar că nu mai aveam putere să muÈc din el, dar mirosul încă persista Èi eu rodeam mulÈumită la el, precum un câine, osul dosit cu atâta dibăcie, pentru zile negre. În jur de ora 24:00 am fost mutată într-un salon cu alte mămici, spre odihnă Èi recuperare. Adorm instant preÈ de câteva ore în care am avut sentimentul că dorm somnul morÈii, când, dintr-o dată se trânteÈte la perete uÈa salonului, se aprinde becul iar o doamnă începe să înÈire câteva nume printre care Èi al meu Èi ne cheamă la #nuÈce salon ca să ne facă #nuÈce.</p>
<p>Ora 5:00. Fac o miÈcare firească să cobor din pat, dar&#8230; “Ridică-te Gheorghe, Ridică-te Ioane!” dacă poÈi. Atât aici cât Èi în alte situaÈii, sintagma „când zici nu mai pot, atunci mai poÈi un pic”, este cât se poate de adevărată! Iar eu mi-am zis că dacă m-au chemat să mă duc, nu? Ascultarea-i ruptă din rai. M-am conformat Èi cu viteza melcului turbat, am pornit din loc. Noroc că am fost întâmpinată la ieÈire de o altă asistentă (ce zveltă mai era, Doamne&#8230; priveam cu jind tăliuÈa ei, convinsă fiind că nici să mai merg normal nu voi mai fi în stare, apoi să mai Èi arăt a om), care s-a uitat la mine Èi cum mi-a spus ceva de genul:</p>
<p>(“CiopârÈenia Voastră”) &#8230; când aÈi născut? Azi, ieri, adică azi&#8230; ieri, am îngăimat eu, habarnistă Èi lunatecă. Păi Èi ce vreÈi, să alergaÈi pe-aici pe coridoare? Azi repaus, de mâine la toaletare!” S-a dovedit ulterior că au trecut greÈit numele meu pe acea listă. Mă rog, detalii&#8230; Spre seară aveam pruncul la sân, a doua zi mi-am mai recăpătat din puteri. Nu prea înÈelegeam în schimb, de ce mama Èi prietenele mele care au venit să mă vadă, la scurt timp după izbânda vieÈii mele, plângeau instant la vederea mea Èi atunci am întrebat-o pe mama care niciodată nu m-a minÈit Èi mi-a zis aÈa: fata mea, arăÈi de parcă nici n-ai născut, iar la faÈă eÈti vai Èi-amar! (&#8230;) Dar n-am fost afectată pentru că eu n-am avut vreme atunci de oglindit, aveam treabă să învăÈ să merg, să-mi potoloesc furia laptelui Èi de hrănit Èi iubit un copil. Copilul Meu. Mă rog, detalii&#8230;</p>
<p><strong><em>Calvar, calvar dar natural</em></strong>, că nu degeaba se Èi numeÈte naturală, naÈterea zic&#8230; pentru că eu în cinci zile am fost ca nouă Èi mi-a plăcut de mine când mi-am făcut timp să mă uit în oglindă. De-atunci, sunt deja 23 de primăveri numărate Èi vom mai număra atâtea câte ne-or fi date, împreună. În altă ordine de idei, încă de când l-am dus pe pui la grădiniÈă Èi până în zilele de astăzi, când se întâmplă să mai mergem împreună în diverse locuri sau localuri, fraza “băi, uite-o pe maică-sa lui Andrei!” încă stă-n picioare.</p>
<p>Apoi, într-o zi a venit toamna, era o zi ca un sfârÈit&#8230; <em>Într-o zi de sfârÈit de săptămână</em>, am plecat în lume amândoi. Dar asta este o altă poveste. FiÈi mereu acel <strong><em>mereu împreună</em></strong> pentru copiii voÈtri, #fiÈiiubire!</p>
<p>Iubesc zilele de luni!</p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/viata-ca-un-pamflet-inima-ca-o-sala-de-spectacol-monica-visa/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">ViaÈa ca un pamflet&#8230;.</a></p>
<p> ;</p>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Monica ViÈa' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a5acb199da2b40dbc6660cd1c014a3c8f16ed40b4c6e09b07da332a44ae1d2?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a5acb199da2b40dbc6660cd1c014a3c8f16ed40b4c6e09b07da332a44ae1d2?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/monica-visa/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Monica ViÈa</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:mon&#105;cadian&#097;_&#118;is&#097;&#064;&#121;aho&#111;&#046;&#099;&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>