<p><span class="_5yl5">În 20 august 2020 se împlinesc 40 de ani de la decesul cântăreţului şi compozitorului francez Joe Dassin, una dintre cele mai apreciate voci ale „memoriei muzicii internaţionale” din secolul al XX-lea. Intrat în galeria marilor artişti, alături de Edith Piaf, Jacques Brel, Georges Brassens ori Claude François, Joe Dassin a devenit un adevărat fenomen social, un romantic al timpului său, intrând în istorie cu melodii care au rămas celebre, precum “Aux Champs-Elysées”, „La vie se chante, la vie se pleure”, „Si tu penses à moi”, “L’Été Indien” sau “Et si tu n’existais pas”.</span></p>
<p><strong>Joseph Ira Dassin</strong> sau <strong>Joe Dassin,</strong> aÈa cum este el cunoscut publicului internaÈional, n-a găsit niciodată răspunsul la o întrebare care l-a frământat în scurta sa călătorie pe acest pământ: care era numele strămoÈilor săi? La vârsta de 12 ani, bunicul său – evreu &#8211; părăseÈte Rusia iar la sosirea la New York este întrebat de un lucrător vamal care este numele său. Timid, adolescentul dă să spună ceva, bâlbâie câteva cuvinte de neînÈeles pentru interlocutorul său, astfel că acesta îi spune băiatului: „Uite cum o să facem, o să te cheme Dassin.”</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-26061" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/08/4.jpg" alt="" width="564" height="763" /></p>
<p>La New York se va naÈte Èi Joe Dassin la 5 noiembrie 1938, precum Èi cele două surori ale sale, Richelle Èi Julie, <span class="_5yl5">părinÈii săi fiind regizorul de film de origine poloneză Jules Dassin Èi violonista cu rădăcini maghiare Béatrice Launer. </span> Familia locuieÈte o perioadă la New York, apoi se mută la Los Angeles. La vârsta de 5 ani Ètia deja ce vrea să facă în viaÈă: să meargă în fiecare zi la cinema, ca tatăl său – Jules Dassin – care era regizor de film. AÈa cum, de multe ori destinul are alte planuri decât ale noastre, Èi în cazul său lucurile stau la fel; Jules Dassin, membru al Partidului Comunist American, este denunÈat de regizorul Edward Dmytryk care dă curs astfel unei vânători de vrăjitoare iniÈiată de senatorul Joseph McCarthy. Ca urmare, se vede obligat să părăsească Èi Statele Unite împreună cu soÈia Èi cei trei copii în 1950.</p>
<p>Joe frecventează mai multe Ècoli în Anglia, Italia Èi ElveÈia; la 16 ani promovează bacalaureatul cu menÈiunea „foarte bine”, însă nu are de gând să-Èi bată prea mult capul cu studiile, ci să-Èi urmeze visul din copilărie. Însă simte că visul său îÈi pierde aripile atunci când tatăl îi spune că poate să facă tot ce vrea în viaÈă, dar asta mai târziu. Mai întâi trebuie să obÈină o diplomă universitară importantă pentru a-Èi putea găsi mai uÈor oricând un job. Odată ce va avea diploma în buzunar, va avea tot timpul din lume să se distreze Èi să urmeze orice carieră vrea, mai mult sau mai puÈin fantezistă.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-26062" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/08/3-e1597943127817.jpg" alt="" width="600" height="394" /></p>
<p><span class="_5yl5">Mare iubitor al lumii filmului, Jules Dassin a ales să-şi urmeze pasiunea, mutîndu-se alături de familie, la Los Angeles, însă succesul a întârziat să apară, iar în anul 1950 întreaga familie se mută la Paris. Joe Dassin a urmat colegiul Rosey, primind ca bonus, din partea părinţilor, o educaţie aleasă. În anul 1955 părinÈii lui au divorÈat, iar Joe, profund afectat de situaÈia familială, a decis să se întoarcă în SUA şi să se înscrie la Universitatea „Ann Arbor” din Michigan, unde a studiat medicina şi antropologia. În acelaşi timp începe să compună piese muzicale. Nu a putut să-şi satisfacă stagiul militar, fiindu-i descoperite serioase probleme cardiace.</span></p>
<p><span class="_5yl5"> În anul 1958, tatăl său, devenit o autoritate în lumea filmului, l-a rugat pe Joe să înregistreze câteva teme muzicale pentru următorul său film, „La Loi”. În anul 1959, Dassin jr. a lansat un EP, iar un an mai târziu, interpreteazā „Jamais le dimanche”, piesā ce avea să se regăsească pe coloana sonoră a peliculei „Never on Sunday”. După absolvirea facultăţii şi obţinerea doctoratului în antropologie, Joe revine în Europa, stabilindu-se în Italia. În anul 1962, tatăl său îl ia ca asistent de regizor pentru producţia „Topkapi”, al doilea film important al lui Jules. În această perioadă, Joe este invitat să cânte la Radio Luxembourg Èi să scrie pentru revista Playboy.</span></p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-26063" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/08/2-1.jpg" alt="" width="564" height="844" /></p>
<p><span class="_5yl5"> La 13 decembrie 1963 o cunoaşte pe <strong>Maryse Massiera</strong>, viitoarea sa soţie, cei doi stabilindu-şi reşedinţa la Saint-Cloud, împreună cu mama lui Joe. În perioada următoare, artistul scrie pentru The New Yorker, dublează filme americane, joacă în filmele „Nick Carter et le trèfle rouge” Èi „Lady L” şi este regizor al piesei de teatru „What’s New Pussycat?”. Deşi el nu-şi dorea să devină cântăreţ, o prietenă foarte bună, Catherine Regnier, secretară la casa de producÈie americană The Columbia Broadcasting System, cea care i-a apreciat vocea profundă, plăcută şi simÈul remarcabil al ritmului, l-a determinat să semneze primul său contract profesionist. </span></p>
<p>Visul său este cu adevărat spulberat în 1954, când capul familiei hotărăÈte să părăsească domiciliul Èi familia pentru frumuseÈea din privirea Melinei Mercouri. Nemaiputând suporta dorul teribil de părintele său, decide să lase totul Èi să se întoarcă în Statele Unite, Èara care provocase în trecut exilul familiei sale.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Regăsindu-se, cei doi, tată Èi fiu, împart aceeaÈi pasiune, pentru cinema Èi pentru muzică. Èi dacă pasiunea pentru cinema a moÈtenit-o de la tată, mama sa, <strong>Béatrice Launer</strong> – violonistă de succes – a fost cea care i-a ghidat paÈii spre muzică, iniÈiindu-l încă de mic în tainele unor instrumente muzicale precum pian, chitară sau banjo. Joe îÈi adora mama, căreia destinul i-a rezervat crunta lovitură de a-Èi pierde copilul în 1980, când acesta s-a stins în urma unui infarct. Durerea a fost atât de greu de îndurat, încât a refuzat ani la rând să mai cânte la vioară, asta până când Èi-a dat seama că, de fapt, muzica era singura modalitate de a mai păstra legătura cu cel pe care îl va urma în eternitate 14 ani mai târziu.</p>
<p><span class="_5yl5">La 26 decembrie 1963, Joe înregistra patru melodii sub forma unui EP, însă primele 1.000 de exemplare ale discului nu s-au vândut. Muzica sa avea să fie remarcată abia după ce Radio Luxembourg Èi Europe 1 i-au inclus piesele în playlisturile lor. A urmat înregistrarea altor patru melodii, toate coveruri, însă vânzările nu erau semnificative. Abia la al treilea EP înregistrat, posturile de radio au avut o reacÈie pozitivă, iar discul s-a vândut în 25.000 de exemplare. La 18 ianuarie 1966, Joe s-a căsătorit cu Maryse, iar de aici şi cariera sa muzicală avea să cunoască un parcurs fericit. A înregistrat „Comme la lune”, urmată de „Le tricheur”, apoi Joe merge la Londra, înregistrează „You Were on My Mind”, care a devenit, ulterior, „Ça m’avance a quoi?”, principala piesă de pe următorul său disc lansat în aprilie. În acelaşi an, în mod surprinzător, hotărăşte să se despartă de soÈia sa, care era însărcinată pentru a doua oară. În 11 ianuarie 1980 apare „Blue Country”, considerat albumul maturităÈii sale artistice. </span></p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-26064" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/08/1.jpg" alt="" width="413" height="612" /></p>
<p>Dar să ne amintim Èi alte amănunte importante: cea de-a doua figură feminină importantă din viaÈa lui Joe Dassin a fost <strong>Maryse Massiera</strong> pe care o cunoaÈte la casa de producÈie a lui <strong>Eddy Barclay</strong>. Se căsătoresc în 1966, însă pierderea fiului lor Joshua la cinci zile după naÈtere, în septembrie 1973, atrage după sine destrămarea căsniciei în 1977.</p>
<p>Un an mai târziu se căsătoreÈte cu tânăra studentă <strong>Christine Delvaux</strong> în sudul FranÈei. Din dorinÈa puternică de a deveni din nou tată apare pe lume Jonathan, primul copil al cuplului, la 14 septembrie 1978. Dar tensiunile apărute între cei doi nu sunt stinse nici de venirea pe lume a lui Julien, cel de-al doilea copil, în martie 1980.</p>
<p>Iubirea dintre Joe Dassin Èi Christine Delvaux se transformă într-un război aprig, astfel că la nici trei luni după naÈterea mezinului, Joe cere divorÈul si totodată tutela celor doi fii. Era destul de rar pe la începutul anilor `80 ca un tată divorÈat să obÈină custodia unică a băieÈilor, însă el era ferm convins că judecătoarea de caz îi va acorda tutela provizorie. ÎÈi dorea atât de mult să-i Èină lângă el pentru totdeauna, să fie un tată perfect Èi să îi vadă crescând, astfel că, Ètiind foarte bine cum funcÈiona legea franceză în astfel de cazuri, a lăsat cariera pe planul doi.</p>
<p>Dar visul său de a construi o casă la Papeete în care să locuiască împreună cu Jonathan Èi Julien ia sfârÈit în timpul unei vacanÈe în Tahiti pe 20 august 1980. <span class="_5yl5">Din acest moment, starea de sănătate a lui Joe, în special afecÈiunile cardiace, au început să-i creeze serioase probleme. În iulie, în timpul suferinţei produse de ulcer, Joe suferă un nou atac de cord. La finalul lunii hotărăşte să ia o pauză şi să plece la refacere. În drum spre Tahiti, în timpul escalei la Los Angeles, Joe a suferit un alt atac de cord. Ajunge în cele din urmă la destinaţie, dar, pe fondul stării de depresie, continuă să fumeze şi să abuzeze de alcool. La 20 august 1980, aflat în restaurantul „Chez Michel et Eliane”, din Papeete, Insula Tahiti, Joe s-a prăbuÈit inert, al cincilea atac de cord fiindu-i fatal, la doar 41 de ani. </span></p>
<p><span class="_5yl5">Nu a mai apucat să spună decât: „<em>Ce mi se-ntâmplă?</em>”</span></p>
<p><span class="_5yl5">A fost înmormântat în Mausoleul Beth Olen din cimitirul Hollywood Forever în Hollywood.</span></p>
<p>Jonathan Èi Julien vor creÈte în casa construită de tatăl lor la Yvelines (regiunea Île-de-France), însă alături de mama lor Èi păstrând legătura atât cu bunicul patern, cât Èi cu cele două mătuÈi, Richelle Èi Julie. Cincisprezece ani mai târziu băieÈii îÈi pierd Èi mama în urma unei crize de astm.</p>
<p>Èi astăzi, la 40 de ani de la dispariÈia prematură a lui Joe Dassin, publicul îÈi aminteÈte de eternul seducător în costum alb Èi de melodiile care l-au făcut celebru: <em>Et si tu n’existais pas</em>, <em>Les Champs-Elysées</em> sau <em>L’été indien.</em></p>
<p><amp-youtube layout="responsive" width="1333" height="1000" data-videoid="hfMoxhzHrmc" data-param-ampfeature="share" title="Joe Dassin Indian Summer"><a placeholder href="https://www.youtube.com/watch?v=hfMoxhzHrmc&;feature=share"><img src="https://i.ytimg.com/vi/hfMoxhzHrmc/hqdefault.jpg" layout="fill" object-fit="cover" alt="Joe Dassin Indian Summer"></a></amp-youtube></p>
<p> ;</p>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Camelia Sava' src='https://secure.gravatar.com/avatar/7d08215f6580668ac52652efff5ac44896ded9f569236ae18ef7addb363beffb?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/7d08215f6580668ac52652efff5ac44896ded9f569236ae18ef7addb363beffb?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/camelia-sava/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Camelia Sava</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:s&#099;&#097;m&#101;&#108;&#105;&#097;s&#097;&#118;a&#064;&#121;a&#104;oo&#046;com" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>