<p>Îi plăceau oraÈele înalte. Alea cu suiÈuri Èi coborâÈuri. Dar la câmpie nu găseÈti aÈa ceva. Totul e plan. Iar a te obiÈnui cu întunericul impus este nasol, mai ales dacă e o chestie de voinÈă suavă. Golescu mergea pe troturarul îngust cu prudenÈă, exerciÈiu de miÈcare, să vadă dacă este în stare să se deplaseze cu ochii închiÈi, un pariu cu el însuÈi. Nu era orb, dar se prefăcea că este nevăzător. Èi aÈa nu avea ce face, îÈi folosea celălalte simÈuri tocmai pentru ca timpul pierdut să fie diferit. Nu era un pensionar care se bucură că trăieÈte în clipele, zilele următoare. În oraÈ spaÈiul este acaparat de maÈini. Trotuarele, femeile, până la urmă tot ceea ce ar trebui să fie liber. Comozi sunt oamenii. MaÈini peste tot, nu numai pe Èosea, lângă carosabil, parcări, parcuri, stadioane, pe lângă case, blocuri, toalete publice, Èantiere, grădinÈe, spitale, maluri, moluri. Aradul e singurul oraÈ, probabil, din lume care n-are o zonă pietonală centrală. Urbea obsedată de maÈini din cauza comodităÈii, a pensionarilor activi. Devenise un oraÈ bătrân cu tineri ambalaÈi comod Èi nu numai. Bănuia că sunt mai multe decât locuitorii, cu tot cu rablele abandonate. Èi cenuÈa, aproape invizibilă, cea de la termoficare transforma orice ploaie banală în apă murdară. Cauză din care nu existau bărbaÈi cu pantaloni albi sau femei în întregime cărunte. Sau, cine Ètie? Era naiv, în cele din urmă.</p>
<p><img class="aligncenter wp-image-616 size-full" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/aebbf51c857b5e121776624d85ae5637.jpg" alt="Iubirea este orice, seamănă cu orice..." width="564" height="846" /></p>
<p>&#8211; Dă-te, măăă! Făcu un Èofer grăbit să prindă un loc de parcare pe trotuar, altundeva nu se găseau spaÈii disponibile.</p>
<p>&#8211; Mă scuzi, îngână zâmbind, apoi se întoarse neÈtiutor în direcÈia neavenită Èi îl împiedecă să parcheze. Iritat, alte maÈini aÈteptau în spate a demarat în trombă mai departe. Ètia că a fost înjurat. Autoturismele sunt prioritare Èi mucozităÈile conducătorilor, soferilor care aÈteaptă la semafoare curăÈându-se. Peste tot.</p>
<p>Uneori, vara devreme, teii erau încântători. Între liniile de tramvai care brăzdau oraÈul cu o anumită rigoare s-au plantat în trecut copaci care au crescut, făcându-le în ciudă idioÈilor contemporani ce doreau să îi taie Èi îi ciunteau tot mai mult iarna ca să îi minimizeze, i-ar fi băgat în pământ Èi ar fi plantat în locul lor semafoare care trebuiau întreÈinute Èi plătite. Pomii nu se lăsau, dimpotrivă, radiau de viaÈă Èi flori în anotimpul potrivit. La fel ca Èi Golescu când se plimba imitând nevăzătorul din interior ajungea să-Èi folosească gândirea mai mult ca de obicei. Singurul lucru de care îi păsa. În consecinÈă se îmbrăca cu un palton de lână molâu, drept, fără forme, îÈi punea în cap o pălărie cu boluri mari ca să nu fie recunoscut Èi ochelarii fumuriu închis, negri, bărbaÈii au probleme cu nuanÈele Èi culorile. În realitate asta dorea, să capete mai multă gândire, era un cerÈetor intelectual dar nimeni nu-i dădea aÈa ceva oricât se umilea. Se pare că lipsea cu desăvârÈire. Prea mulÈi proÈti. Èi analiza lumea, femeile Èi plantele. În acelaÈi timp asculta poluarea fonică, ceva de genul claxoanelor, inspirând gazul diluat de adierile întâmplătoare ale Èevilor de eÈapament bine prinse între noxe Èi sudură. Interesant. Un oraÈ sistematizat din care a rămas doar mirosul clădirilor neîngrijite, faÈade care cad printre trecători Èi umbre de mucegai. Mai mult, primăria a refăcut prin împrumuturi externe canalizarea atât de prost încât în locurile ultracentrale se simÈea aproape nesimÈit de bine izul apelor reziduale Èi mirosul excrementelor ori al Èobolanilor. Ce trandafiri Èi roze? TotuÈi, fusese un oraÈ simetric. Rămăsese astfel, însă se degrada vizibil din cauza prostiei. Măcar doamnele mai purtau tocuri. Pretutindeni. Claxoane Èi tocuri. Iar ciorile Èi-au făcut loc în copacii înalÈi care au fost lăsaÈi neciuntiÈi în centru din cauza ecologiÈtilor Èi a protestelor. Croncăneau. Deci, trei lucruri se aud cel mai bine de stai cu ochii închiÈi în inima oraÈului.</p>
<p>-SunteÈi cumva domnul Iliescoi? A fost întrebat odată, mai demult, de către o duduie care se părea că l-a recunoscut cu toată deghizarea în faÈa unui magazin de pantofi transformat dintr-o cofetărie într-o sucursală bancară.</p>
<p>-Da. Nu. I-a răspuns întrebuinÈând tonalităÈi difuze. Ea a dat din umeri. El s-a îndreptat de spate. Sunt cine vrei tu să fiu, când o spune un bărbat ea pleacă foarte grăbită. Nu Ètia de glumă. Sau îi era frică. A privit-o cu coada ochilor. Ce importanÈă avea cine era?</p>
<p>Golescu se plimba pe străzi ca un orb ce nu era Èi deschidea ochii doar când auzea un cuvânt interzis, tabu, inutil Èi rar. Foarte rar. Sex. Unii zic că devenim mai atenÈi senzorial dacă nu avem o problemă de natură personală cu chestia respectivă când auzim cuvântul explicit sau implicit. Pozitiv sau negativ. Adică cei care au experienÈe bune zâmbesc, opuÈii strâmbă din nas, nehotărâÈii dau din umeri indiferenÈi. E un fapt, nu miracol. Cam aÈa era Èi el, vedea lumea din jur Èi începea a se lumina, o băga în seamă, în rest, pace. Nu era normal în sensul propriu al cuvântului. Dar nici nebun. Desigur. Din punctul de vedere al puritaniÈtilor Èi nu numai a lor era de evitat. UneÈte Èi dezbină. Are pasiune sau compasiune. Este autentic sau mimat, adevărat sau fals, bun sau mediu, habitudinal. Ori puÈin din toate. Golescu îÈi propusese să închidă definitiv ochii ziua în amiaza mare, voluntar Èi să îi deschidă doar dacă auzea vorbindu-se întâmplător despre sex. S-a dotat Èi cu ochelari de nevăzători Èi cu un baston caracteristic alb. În realitate se proteja de ispite Èi iluzii, deÈi le exagera destul de mult dacă auzea un glas mirosind a femeie. Putea fi urâtă că o transforma mental în frumoasă, genul lui, proastă dar căuta doza de inteligenÈă în articulări Èi cuvinte, genul lor, cinică Èi descoperea punctele slabe care ar fi bulversat-o, masculinizată Èi pricepea eÈecurile prin care trecuse, adică nedreptăÈile misogine evidente. Lumea bărbaÈilor e naÈpa. Devenise un ciudat al locului. Dar nici n-a cunoscut societăÈi conduse de femei. Ar fi fost ciudat Èi prudent. Luase bine hotărârea să strângă pleoapele Èi când plouă Èi când este primăvară. Târzie. A urcat destul de greu într-un tramvai triÈând, mijise la scări ochii ca să nu cadă Èi se aÈezase pe primul loc gol întâlnit.</p>
<p>-CoborâÈi? Îl atenÈionă o doamnă care dorea să iasă de pe scaunul tramvaiului din dreptul geamului. Urma o staÈie la care cobora insa.</p>
<p>-Desigur. Nu. Instinctual vroise a întinde mâna înspre locul opus vocii să se asigure de spaÈiul gol. Dar n-o făcuse din prudenÈă, poate ar fi întâlnit alÈi călători, prin urmare pipăi cu bastonul din cealaltă mână să priceapă dacă este liber Èi îÈi mută genunghii în direcÈia vacantă pentru ca femeia să treacă de el. ÎÈi trase cât mai mult genunchii să n-o atingă, jignirile întâmplătoare sunt aiurea.</p>
<p>-Îmi pare rău! Chiorule…! doamna era iritată Èi l-a jignit aiurea, fără motiv. Nu a înÈeles probabil că era un orb închipuit. Preocupată de grijile personale îÈi arunca fesele în dreapta Èi stânga care tremurau la fiecare undă a rochiei negre, doar o să o facă mai slabă, însă căuta să iasă Èi ofta cât îi este de greu, dar nu făcea mare lucru, iarăÈi caracteristic. Fusta vaporoasă, lungă, bine croită o dădea jos imaginativ, din plictiseală. Se observa liber că nu era obiÈnuită cu transportul în comun Èi că îl considera un fel de pedeapsă. Taxiurile erau în grevă de câteva ore, doar.</p>
<p>Când apăreau nori pe cer vara era un fel de sărbătoare. Aerul stătut Èi cald, leÈie de canalizare Èi păcură arsă prin cenuÈă se reîmprostăta pentru o perioadă scurtă. În rest, oamenii nu făceau nimic să schimbe lucrurile. S-au obiÈnuit cu lipsa de prospeÈime Èi greaÈă, doar aveau autoturisme cu climă. Limpede se vedeau lucrurile pipăite cu ochii strânÈi, închiÈi de-a dreptul fără somnolenÈă sau dependenÈă senzorială. Apar imaginile mentale, sunt dezvoltate celălalte simÈuri, rotite obiectele sau făpturile cu o anumită prudenÈă sau distanÈare. Nu te mai arunci în gol, prăpastie, piscina fără apă degeaba. Femeile rămân mândre, bărbaÈii cuceritori, dreptatea respiră egală, puterea este timidă Èi binevoitoare-n general, ce mai, gândeÈti fără imagini ca să înÈelegi lucrurile bine. Dulcele nu mai înseamnă zahăr, acrul fermentare, amarul otravă nehotărâtă. Doar dacă nu îÈi doreÈti ca mierea să rămână incitantă, oÈetul detestat iar cucuta nepotrivită. Deci, dacă nu te minÈi în continuare cu neruÈinare. Golescu intra în bar, se aÈeza la aceeaÈi masă Èi nu mai vedea nimic în jur. Închidea la propriu ochii. Se mulÈumea cu ce găsea înăuntru lui. AÈa Èi comanda, consuma, plătea. Nu era deranjat de nimeni Èi căuta să nu stârnească invidia sau mânia cuiva. Calm. Neostil. Blând. Îi lăsa pe restul în plata Domnului, cum se zice, cu aspiraÈiile lor caraghioase unde n-or găsi ceva mai mult decât nemulÈumire. Dulce zaharisit, cald înfrigurat, zâmbet învinovăÈit. Treaba lor. Privească subiectiv mai departe.</p>
<p>-Mă scuzaÈi. Mă grăbesc. Îmi daÈi voie? Ar fi trebuit să-l atenÈioneze tipa din spatele lui, o tipă pe care Èi-o imagina ca fiind plăcută, interesantă. Trotuarul îngust nu îi permitea să-l depăÈească. Avantajul pensionarilor. Mergea prudent, poate mai încet decât un orb original fiindcă avea temeri de necunoscut Èi-i auzise paÈii, simÈise mirosul de parfum. Dar femeia avea bun-simÈ Èi răbdare, poate era grăbită dar nu l-a rugat să se dea la o parte. Nu îl apostrofase cu nimic. Golescu încetini Èi mai mult paÈii ca s-o provoace, să-i audă glasul. Nimic. Îi venea să se întoarcă Èi să-i privească faÈa, dar ar fi fost un impostor Èi s-ar fi dat de gol. Prin urmare, se lipise pe lateral de zid Èi o lăsă să treacă. Mirosea bine. A primăvară, poate din cauză că era tocmai primăvară.</p>
<p>-O zi frumoasă, a Èoptit. Nu a fost auzit. Dar măcar încercase să îi dăruiască speranÈa că o să o vadă într-o zi.</p>
<p>Golescu a coborât din tramvai la Aurel Vlaicu, un cartier din zona de vest a oraÈului unde intrase într-un local simplu Èi neînghesuit situat lângă un cimitir imens.</p>
<p>O sută de paÈi înainte. Doisprezece la stânga. Trei trepte Èi o uÈă de termopan de aluminsiu. Oricum se verifica cu colÈul ochilor să vadă de a ajuns unde trebuie. O femeie ar fi spus că este prost de vreme ce proceda aÈa. Fără sens. BărbaÈii ar fi concluzionat că este nebun Èi ridicol. Prin urmare nu mai Èinea cont de părerile altora.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>CeÈtile, paharele sau halbele Èi scaunele erau miÈcate în jur. Încăperea, pub-ul-restaurant era aproape gotică, o casă veche, lunguiaÈă Èi întunecoasă în luminile naturale, culorile aveau noroc cu câteva candelabre crem imense care se bălăngăneau de la vibraÈiile boxelor când patronul era cherchelit Èi avea chef de Èlagăre vechi. În rest, comenzi grăbite. Note de plată cerute. MulÈumiri. Nepotriveli la calcule. Justificări în legătură cu timpul pierdut. Èi scaune greoaie de lemn masiv miÈcate înainte, înapoi, de parcă n-ar fi putut a fi ridicate! Dar lenea.</p>
<p>Ajunsese un dezorientat ca atâÈia alÈii, fără căpătâi, cum s-ar zice, un fel de ratat bine încadrat în cultura citadină: mânca din salariu sau chiar din ceea ce unele supermarketuri lăsau intenÈionat ca ieftin Èi bun, dormea pe unde apuca în apartament, când i se năzărea, cumva tare, se spăla zilnic la ciÈmelele din baie sau în ploile torenÈiale de afară dacă nu era iarnă, Èi, mai mult, când avea bani intra în localurile mărginaÈe de lângă centru sau gară, care primeau câÈiva trecători Èi o clientelă fidelă de cartier strânsă printre liniile de tramvai Èi pistele de bicicletă prost trasate.</p>
<p>Barul în care se aciuia deseori avea un nume idiot: bingo. De parcă ar fi avut vreun câÈtig. Nici vorbă. Comanda Èi închidea ochii, consumând pe pipăite. Era sătul de idioÈi, vorbăreÈi, beÈivi după o anumită oră. El cu el. Nu se mai întrecea cu hazardul fiindcă pierduse de fiecare dată. Intra în pubul respectiv când făcea rost de bani din obiectele pe care le recicla, ducându-le la centrele specifice. Oamenii nu respectă vagabonzii, îi ignoră cu fiindcă le este frică să nu ajungă asemenea. La fel este Èi în cazul iubiÈilor sau infractorilor. Teama de a deveni prins, închis, înfundat.</p>
<p>Gândea. Io! Cea mai importantă persoană din lume sunt Io! Nu eu. Că este elevat, ci, în adâncurile subliminale, alea pe care nu mai io le cunosc, eu sunt prioritar, nu alÈii, altele, altcândva, altundeva, etc. Prin urmare dacă sunt cea mai tare fiinÈă îmi pot face de cap cu capriciile personale. Ale lui io, mai puÈin ale lui eu. Nu contează, simbol sintetic Èi nenatural. Asta vreau să înÈelegeÈi, nu contează ce vor alÈii, numai ceea ce vrem io, eu, standarde asumate, nu idealisme penibile! Adică, vrem bani, să muncim sau să înÈelăm făcându-i pe alÈii să lucreze în locul nostru, vrem iubire, să ne dăruim sau să ne prefacem bazându-ne pe naivitatea altora că oferim ceva, mai importante sunt pretenÈiile posesive, nu intenÈiile efective, vorbele sunt de încredere, nu faptele, aspiraÈiile idioate, nu certitudinea, sau, de năzuim fericire să închidem o fereastră deschisă ca să nu mai vedem ceea ce nu ne convine, deci, io sunt mai important decât mine! Dar, aici e marea întrebare, poate că io nu există! Banii manipulează, iubirea este convenÈională, fericirea un artificiu intenÈional. Deci, ce există în afară de eu? Noh?</p>
<p>În cele din urmă a schimbat barurile. A ajuns Èi la unul de lângă gară, liniile ferate îl fascinaseră de mic. Căuta să-Èi reamintească locul în care i se părea că simte mirosul de răÈină al traverselor odată cu palele de vânt care veneau de jos, dinspre sud. Acum erau din beton, în trecut fuseseră de stejar iar locomotivele aveau aburi, de unde electricitate. Dacă presiunea atmosferică era mică asupra oraÈului cădea o ceaÈă deasă Èi neagră de la centrala de termoficare pe bază de păcură situată undeva în nord. Nimic nu trăia de la cenuÈa insipidă, nici măcar roÈiile grădinărite în terase pe unele balcoane, iar geamurile maÈinilor deveneau instant murdare. Se bucura când simÈea gustul mental de petrol ars sau de cărbuni folosiÈi mult în copilărie, atât de triste îi deveniseră clipele încât idealiza trecutul cu un fel nostalgie caraghioasă. Comanda rom sau Èuică, o băutură românească Èi închidea ochii amintindu-Èi fragmente din viaÈă ca oamenii pierduÈi în prezent care se ancorează numai în trecut. ToÈi o fac. Însă devianÈii rămân acolo, ieri Èi nu se mai întorc acasă vreodată.</p>
<p>Cei doi tocmai s-au trezit. Nimic nefiresc, poate, în cele din urmă doar faptul că erau împreună alături de tabieturile cotidiene: spălat, cafea, ceai, apă rece, îmbrăcat, dezbrăcat, întins, zâmbete sau convenÈionalism.</p>
<p>-Mă iubeÈti? Îl întrebă ea, puÈin nesigură, mai mult convinsă că o să i se răspundă cumva afirmativ, altfel ar fi încheiat-o definitiv cu el. Èi-a aranjat părul Èi a privit melancolică în depărtare, mai încolo de îmbrăÈiÈarea primită. Chiar îÈi pusese obrazul adolescentin pe umărul lui.</p>
<p>-Da. Nu-Èi dai seama? Èi făcu un semn timid de genul că îi oferă mai mult decât poate, adică nu numai propria făptură. Èi restul.</p>
<p>-Nu! Nu o spui prea des. Atât de des pe cât îmi doresc. Devenise mâhnită.</p>
<p>-Dar îÈi demonstrez prin ceea ce fac. Nu e mai bine decât vorbe false?</p>
<p>-Nu.</p>
<p>-De ce?</p>
<p>-AÈa. Lasă că vezi tu… o ameninÈare subtilă Èi pătimaÈă.</p>
<p>-Ce?</p>
<p>-Vezi tu…</p>
<p>-Nu, nimic.</p>
<p>-În sfârÈit înÈelegi!</p>
<p>S-a îndepărtat ascunzându-Èi provocarea Èi îmbăcându-se tacticos, fără grabă, atent. BărbaÈii nu realizează labirintul feminin, nici simetriile, nici provocările. Se victimizează, dar ascund prada urmărită după o pânză superficială. AÈa făcuse Èi ea, a privit înapoi să îi desluÈească reacÈiile. Era neutru, ca de obicei de parcă juca pocher Èi nu voia a-Èi da de gol mâna. Clar. N-o mai iubea. N-o mai săruta pe stradă când avea chef sau când era nesigură Èi dorea să-i fie alungate temerile sau întărită posesia. Ori se îndrăgostise de alta? MiÈună în urbe. Cine Ètie, poate proasta de la etajul cinci, idioata aia care se perpelea de fiecare dată când se întâlneau întâmplător în lift, pe Èosea în maÈini diferite sau prin cartier? Èi-i zâmbea larg, i se dăruia, numai el se făcea că n-o vede. Oricine pricepea mesajele. Dar era serios Èi ca un tâmpit zicea că ea fabulează, inventează. Nu era interesat de altele afectiv. Poate fizic. PoveÈti. Se simÈea nasol. Excrement îngheÈat cu două cifre. Unul aflat în mâinile lui la marginea unui aiceberg ce plutea în ocean. Se Èinea de ea. Era o chestie mai caldă Èi tactilă. Nu ca muntele de apă împietrit Èi dureros. Unica explicaÈie. O să i-o plătească. A surâs descătuÈată. Se eliberase de gândurile negre.</p>
<p>– De ce sunt oamenii triÈti? Se întreba. Fiindcă îÈi doresc ceea ce n-au. Se raportează mult la trecut. De ce este primăvara minunată? Deoarece îÈi dăruie Èansa de a primi ceea ce nu ai. Adică, îÈi pune în faÈă viitorul exact, dar chiar identic Èi fix cum Èi-l imaginezi în cele mai nuanÈate amănunte care nu-s obligatorii a fi corelate Èi cu natura prezentului continuu, potenÈial. TotuÈi, să nu fim dezamăgiÈi, perspectiva este formată din voinÈa fiecăruia. Adică suntem ceea ce gândim. Dar primăvara este chiar capricioasă. Se naÈte un fel de cerc vicios cauză din care dezertăm Èi ajungem să iubim primăvara, doar n-om rămâne iernatici mereu.</p>
<p>Tipul care stătea cu ochii închiÈi devenise un obiÈnit al locului. Intra. Înainte se spăla să nu fie alungat aiurea de proprietar ori de reclamaÈiile altor clienÈi, comanda romul sau Èuica Èi se aÈeza pe scaunul de lângă fereastră. Se Èpreia chinezeÈte, adică îÈi dădea cu odorizant pe bluze sau cămăÈi. Oricum, barul avea un o singură masă aÈezată la vedere stradal pe care toÈi o evitau. Doreau intimitate, refugiu. El nu. Prefera să rămână lângă fereastră Èi cu ochii închiÈi să îÈi consume băutura. Îi deschidea numai dacă auzea cuvântul sex. Sau contexte utilizabile. Ori voci de femei. Acolo nu intrau niciodată femei, era prea nasol. Prin urmare numai vorbele îl făceau să îÈi deschidă ochii.</p>
<p>Golescu s-a gândit că este mai bine să nu vadă lucrurile din jur cu acurateÈe, mai bine să se simuleze că este orb. Dacă unii îÈi întrerup orice reprezentare externă numai dacă mor, n-avea sens să aÈtepte până atunci, nu era cazul. Ar fi fost absurd. AlÈii de mirare, bucurie, excitare strâng din ochi, bat din palme, se iluzionează că devin mai mari sau mai tari dacă au mai multe pietre în burtă Èi nimic în cap. Ele încearcă doar să profite pe seama burtoÈilor. Normal. Nu sunt mari diferenÈe. Femeile sunt triste fiindcă depind de bărbaÈi. Real. Invers ar fi fost nasol de masculii distrofici Èi isterici sau apatici. La fel de rău. ProprietăÈi, posesii, chestii trocice cu care se negociază orice, inclusiv aparenÈa, adică superficialitatea iubirii. Ăla nu reprezintă amor, numai pastilă, nu este vin, doar imitaÈie de apă colorată. Nu era cazul. Iar cei mai mulÈi cred că iubirea este mai mult decât iubirea, sexul este mai altceva decât sexul din izvor, contopirea mai altceva decât hazardul! Abstract. Prin urmare, de ce să deschidă ochii Èi să priceapă numai idioÈeniile din jur? Nu era cazul. Doar nu ajunsese un fel de sfânt universal. Spumă de curăÈat sentimentele altora. Se mulÈumea cu cele proprii Èi personale. În cele din urmă cu aproape nimic. Detestabil, desigur, din perspectiva societăÈii! RotiÈa care se-nvârte aidoma.</p>
<p>-SunteÈi fericiÈi? Cei mai mulÈi ar spune că da. Apoi s-ar Èterge pe mâini de transpiraÈie Èi ruÈine. PretenÈii urbane ascunse după faÈadele caselor neîngrijite.</p>
<p>-Nu. AÈa ceva afirmă numai sărăntocii Èi beÈivii. Golescu nu era niciuna, nici cealaltă atribuire. Devenise atât de simplu încât nu intra în evaluări de gen.</p>
<p>Iubirea. Iubirea este orice, seamănă cu orice. Inclusiv cu o ceapă. Nu că te face să plângi. Dimpotrivă. ÎÈi dezvoltă gândirea Èi nu-Èi dai seama de asta. Te face să nu mai vezi în jur cu acurateÈe Èi te mulÈumeÈti cu o asemenea stare. Nu-i mai mult decât sexul, dar cine are curajul să accepte aÈa ceva? Nimeni.</p>
<p>Te iubesc. Èi se porni să plângă fără hohote. Cu cât încerca să îÈi înfrâneze lacrimile, cu atât durerea devenea mai mare Èi lichidul uÈor salinizat mai intens Èi atras de gravitaÈie cădea fără nicio opreliÈte. Se răzvrăti împotriva lui Èi-Èi dăduse seama că este caraghios, atât de penibil încât îi venea să râdă. Câteva momente s-a abÈinut. Apoi nu Èi-a mai controlat veselia, cumva autentică Èi horcăi un: hă, hă, hă molipsitor. Un orb închipuit râdea, nimic nu mai este atât de negru sau rău cum păruse până atunci. Normal.</p>
<p>Pe Regis Roman îl găsiÈi Èi <a href="https://regis8roman.wordpress.com/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">aici. </a></p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/fii-atent-cum-iubesti-regis-mafteiu-roman/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Fii atent cum iubeÈti</a>, de acelaÈi autor.
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/09/40452339_236628693668303_3773920731440611328_n.jpg" width="100" height="100" alt="" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/regis-mafteiu-roman/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Regis Mafteiu Roman</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Addthis" target="_self" href="https://regis8roman.wordpress.com/" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#114;&#101;&#103;&#105;&#115;_roma&#110;&#064;&#121;&#097;hoo.&#099;&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>