<div id="attachment_43177" style="width: 480px" class="wp-caption alignleft"><img aria-describedby="caption-attachment-43177" class=" wp-image-43177" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/11/Andra.jpg" alt="Andra Tischer" width="470" height="470" /><p id="caption-attachment-43177" class="wp-caption-text">Andra Tischer, Bel-Esprit.ro</p></div>
<p>Cartea <strong>Cristinei Horotan</strong>, <i><strong>DI+AGNOSTICA</strong>,</i> Èi-a făcut o intrare de zile mari în poezia nouă. O femeie care scrie este o minune – o femeie care scrie poezii împlineşte de două ori minunea de a fi. Alchimia aceasta e impresionantă prin felul în care topeşte realitatea în creuzetul unor poeme care devin lumi în sine şi devin un dar pentru semeni, din care să-şi nutrească gândurile şi emoţiile. Nu putem spune niciodată că femeia îşi epuizează ipostazele în paragul carierei sau al familiei, iar cartea aceasta este un argument al faptului că ea poate fi tot ceea ce îşi doreşte. Femeia puternică ştie a se reinventa din cenuşa prăbuşitelor imperii ale unor efemere vulnerabilităţi pe care poezia le vindecă şi le mântuieşte: <strong>Cristina Horotan.</strong></p>
<p><i>”Poezia este pentru mine un soi de anticorp magic, care luptă neobosit, oricând, cu orice simptom al oricărei boli. Când sufletul mi-a fost plin, l-am descărcat prin poezie iar atunci când mi-a fost gol, l-am hrănit cu ea. Pledoarii nocturne în versuri răsunau în mintea mea ori de câte ori bătăile inimii mele atingeau cele mai înalte note, într-un crescendo dus la extrem de întâmplări dureroase, provocate de creaturi meschine, mari în rang Èi mici în suflet.”</i></p>
<h4 style="text-align: center;"><strong>CARE ESTE CUVÂNTUL/EXPRESIA CARE TE DEFINEÈTE CA FEMEIE?</strong></h4>
<p><b><a href="https://bel-esprit.ro/cristina-horotan-si-am-inceput-sa-traiesc/" target="_blank" rel="noopener">Cristina Horotan</a>: </b>De ceva vreme, îmi răsună în minte în mod recurent această întrebare. Èi tot de ceva vreme, mă percep ca pe o linie melodică nedefinită Èi neîncadrată într-o tonalitate anume, care urcă Èi coboară până ajunge să năucească portativul, partitura, orchestra Èi ascultătorul. DefiniÈiile creionează în mintea mea ceva pe deplin cunoscut, ceva ce poate fi explicat Èi mai ales, ceva ce poate fi Èi înÈeles. În anii de Ècoală am detestat definiÈiile. Nu definiÈiile în sine ci faptul că ele trebuiau Ètiute pe de rost Èi mai ales că îmi limitau creativitatea. Cu definiÈia începea totul, ca o sentinÈă pronunÈată înainte ca măcar să înceapă dezbaterile. Unde mai era bucuria cercetării, a descoperirii, a analizei aprofundate, a trecerii subiectului prin nenumărate site Èi contexte, dacă incipitul a fost de fapt, întotdeauna, concluzia?</p>
<p>Èi parcă nu îmi doresc să fiu o concluzie pentru că nu pot fi doar atât. Nu sunt doar atât. Sunt însă tot ce râd sau plâng, tot ce iubesc Èi tot ce mă doare, sunt toate reuÈitele Èi eÈecurile mele, sunt tot ce locuieÈte în mintea mea, sunt cuvintele pe care le spun, sunt exact ceea ce scriu:</p>
<p><em>Cum înaintează ele cu capul sus pe orice drum, pe orice vreme Èi în orice timp!</em></p>
<p><em>Cum îÈi deschid toate braÈele pe care le au pentru toÈi ai lor, cum îÈi ocrotesc copiii, cum aleargă neîncetat Èi cum ascultă în acelaÈi timp totul: ploaia, vântul, glasul pruncilor, muzica, versurile, aspiratorul, maÈina de spălat, Ètirile, lamentările, reproÈurile, regretele, dorinÈele, neîmplinirile Èi liniÈtea. </em></p>
<p><em>Cum sunt ele căldură pentru inimi Èi duÈuri reci pentru minÈi, alinare pentru durere Èi buni sfetnici pentru oricare greu, cele mai bune prietene Èi cei mai de temut oponenÈi.</em></p>
<p><em>Cât sunt ele de puternice în trupurile frumos sculptate de Dumnezeu, cu trăsături angelice desăvârÈite, cu ochi senini Èi piele catifelată, uneori silfide Èi încercănate; cum au luptat pentru drepturile lor&#8230;pentru libertăÈile lor, cât de curajoase au fost Èi sunt până la sfârÈitul lumii, aceste creaturi mirifice.</em></p>
<p><em>Cum îÈi dedică timpul, viaÈa, celorlalÈi Èi printre toate îÈi găsesc momentul lor, acela în care sunt doar ele cu ele, când râd sau plâng, când îndrăznesc să viseze sau să îÈi dorească, să se privească în oglindă Èi să se aprecieze, când citesc sau scriu, când sunt sincere cu ele însele Èi răbufnesc&#8230;</em></p>
<p><em>Cu toate hachiÈele lor, ele sunt de neînlocuit. </em></p>
<p><em>Sunt cele din care suntem noi toÈi, cele în care încolÈesc muguri de viaÈă, care rodesc Èi îÈi hrănesc fructele din ceea ce devin: mame. </em></p>
<p><em>CreaÈia supremă a lumii! Cele care dau continuitate omenirii&#8230;De ce sunt ele atât de însemnate? Pentru că atunci când ultima de pe pământ se va stinge, totul se va stinge. Èi noi Èi lumea&#8230;</em></p>
<div id="attachment_44307" style="width: 430px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-44307" class=" wp-image-44307" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/12/d3bf51a0-d235-4b9b-bd9c-da7bbc164bc0.jpg" alt="" width="420" height="838" /><p id="caption-attachment-44307" class="wp-caption-text">Cristina Horotan, scriitoare, colaboratoare Bel-esprit.ro</p></div>
<div id="quads-ad1" class="quads-location quads-ad1" style="text-align: center;"><strong style="color: #111111; font-family: Roboto; font-size: 18px;">CARE ESTE CUVÂNTUL/EXPRESIA CARE TE DEFINEÈTE CA SCRIITOARE?</strong></div>
<div></div>
<div>
<p><b><b>Cristina Horotan: </b></b>Mă pierd în faÈa acestui cuvânt Èi mă înclin în faÈa acelor femei cărora le-a fost atribuit, care l-au câÈtigat, care sunt scriitoare. Eu însă, sunt mai degrabă o femeie care iubeÈte teribil să scrie Èi care scrie imperfect, numai atunci când simte, ca orice alt iubitor al scrisului, al cuvântului.Scrisul meu îmbină realitatea cu emoÈiile. Tot ce văd, tot ce aud, tot ce trăiesc Èi felul în care toate acestea se manifestă înăuntrul meu. Gesturi de o secundă se desfac într-o imensă hartă a minÈii Èi mă aruncă într-o frenezie fantastică de a scrie pagini întregi, fără oprire, în timp ce discuÈii interminabile îmi induc un stop emotiv-mintal în care aÈ putea jura că nu am scris ceva vreodată. Scriu realitatea din mine, la intensitatea Èi dimensiunile pe care le ocupă aceasta între zidurile fiinÈei mele <em>(„Poezia mea-i o poveste, ruptă din realitate/</em><em> E un cânt, ce din străfundul sufletului razbate”</em> ), fără să îmi fie teamă că cel care citeÈte ar fi nemulÈumit de conÈinut, de conotaÈia cuvintelor, de nervul sau de sinceritatea tăioasă a versului, scriu ca Èi cum este ultima dată când scriu iar ceea ce am scris se va publica post-mortem. Îmi Èi imaginez cum nepublicatele mele vor vedea lumina tiparului când eu îmi voi fi încheiat socotelile cu viaÈa Èi cum nimeni nu va avea pe cine să se răzbune J.</p>
<p>Mentorul meu, poetul Èi publicistul <strong>George Roca</strong>, o minune de om care locuieÈte într-un alt capăt de lume Èi fără îndrumarea căruia nu aÈ răspunde astăzi întrebărilor din acest interviu, mi-a scris cu seninătate într-o zi „Cristinico, ai pană”. Apoi a transmis lumii ca “poeta are har şi dar de la Dumnezeu, că îi place să scrie şi să se exprime în scris&#8230;” că scrisul meu “este un mesaj al sufletului, o poezie zbuciumată, un mesaj-simbol (politic chiar&#8230;) către această lume care pare din ce în ce mai întunecată” , prin poeziile care „unele sunt scrise în grabă, cu mesaje dure, precum nişte spini, altele mai line precum petalele de flori”. Poeta Èi prozatoarea AniÈoara Laura-MusteÈiu, o metaforă a literaturii contemporane, cum simt mereu să o numesc, scrie ca în ceea ce priveÈte “curentul literar, scrisul meu se apropie de <em>Realism </em>cu un stil de poezie “smulsă din realitate,” deoarece emană o reflecÈie veridică Èi obiectivă a realităÈii, un manifest ce refuză superficialitatea socială a raÈiunii contemporane.”</p>
<p>Èi recunosc, realitatea este cea care porneÈte motoarele sufletului meu, însă acolo se întâmplă ceva ce mă bântuie Èi nu-mi dă pace până când nu pun totul pe hârtie (de fapt, în notes).</p>
<p style="text-align: center;"><em>“Eu nu fug de realitate </em></p>
<p style="text-align: center;"><em>De oameni vise Èi emoÈii </em></p>
<p style="text-align: center;"><em>Nu fug nici de pustietate </em></p>
<p style="text-align: center;"><em>Èi nici de furtunile sorÈii. </em></p>
<p> ;</p>
<p style="text-align: center;"><em>Nu fug din calea tumultuoasă </em></p>
<p style="text-align: center;"><em>A vieÈii, ce mă-nghite parcă </em></p>
<p style="text-align: center;"><em>Èi uneori e dubioasă </em></p>
<p style="text-align: center;"><em>Stranii emoÈii mă încearcă.”</em></p>
<p style="text-align: center;"><em> (Eu nu fug…)</em></p>
<p style="text-align: center;"><em>„Uneori am scris versuri dintr-un gând</em><br />
<em>Dar cel mai des le-am scris din sentiment.</em><br />
<em>De multe ori, versul a fost mormânt</em><br />
<em>Pentru trăiri cu aripi de ciment.</em></p>
<p style="text-align: center;"><em>Cu mâna grea Èi poate obosită</em><br />
<em>Le-am aÈternut pe fila unui veac</em><br />
<em>Proscris de zei, cu pana lor tocită,</em><br />
<em>Căci n-au găsit umanităÈii leac.</em></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p style="text-align: center;"><em>S-au scurs din vene aproape uscate</em><br />
<em>Cuvinte care v-au făcut să plângeÈi;</em><br />
<em>Iar fericirile voastre trucate</em><br />
<em>Nu v-au permis nici masca să v-o smulgeÈi.</em></p>
<p style="text-align: center;"><em>În unii dintre voi tronează mândre</em><br />
<em>Blesteme îmbrăcate-n nedreptăÈi</em><br />
<em>Pe care le machiaÈi cu ruj Èi pudre,</em><br />
<em>Dar în esenÈă sunt doar laÈităÈi.</em></p>
<p style="text-align: center;"><em>[…]</em></p>
<p style="text-align: center;"><em>Adesea scriu din setea de a scrie;</em><br />
<em>Pentru prezent, pentru posteritate.</em><br />
<em>Dar versul meu de azi, cu măiestrie</em><br />
<em>Destăinuie crunta realitate.”</em></p>
<p style="text-align: center;"><em> (Realitate)</em></p>
<p style="text-align: center;"><strong style="color: #111111; font-family: Roboto; font-size: 18px;">CUM ESTE ASTĂZI PERCEPUTĂ LITERATURA FEMININĂ? CARE ESTE IMPORTANÈA CARE I SE DĂ, VIS-A-VIS DE LITERATURA SCRISĂ DE BĂRBAÈI?</strong></p>
</div>
<p><b>Cristina Horotan</b>: Pentru mine, important este ca scrisul să îmi ajungă la suflet, să îmi răscolească mintea, indiferent de la cine vine. Cu tot atâta poftă am savurat scrieri masculine cât Èi feminine Èi de multe ori nu Ètiu dacă mi-aÈ fi dat seama de genul autorului, dacă nu l-aÈ fi Ètiut de la început.</p>
<p>TotuÈi, de când e lumea, femeile au fost obligate să depună eforturi considerabile pentru a demonstra că pot, în orice domeniu, la fel ca Èi în literatură. Mai mult, mai persistă Èi astăzi rămăÈiÈele epocii patriarhale în gândirea unora care încă mai consideră că “femeia ar trebui să fie obedientă” în faÈa bărbatului, că rolul său se reduce la acela de a creÈte copiii, de a găti Èi de a întreÈine casa, acela de a se autolimita, pentru că aÈa o prezintă istoria.</p>
<p>Nu Ètiu dacă rezistenÈa acestor idei în secolul XXI ar trebui să mă facă să râd sau să plâng. Nostalgia unor bărbaÈi cu privire la epocile în care femeia era doar o pasăre în colivie, răsună uneori atunci când ne e lumea mai dragă: „de când aveÈi voi drept de vot?” – Èi iar sunt confuză Èi mă întreb dacă e de râs sau e de plâns. Dar mă gândesc cu o aÈa mândrie că noi, femeile, suntem ceea ce suntem astăzi pentru că am demonstrat de-a lungul timpului că, deÈi ziua are tot atâtea ore pentru fiecare, noi reuÈim să le valorificăm la maxim, îmbinând cariera cu viaÈa de familie, cu prietenii, cu grija pentru noi însene Èi cu scrisul acesta care ne aeriseÈte, ne ventilează Èi ne încarcă bateriile. Èi în ziua următoare o putem lua de la capăt. Fragile dar puternice, nu?</p>
<p>Cred că literatura feminină este gustată din ce în ce mai mult astăzi, pentru că vine cu o încărcătură sugrumată de vremuri, limitată, nespusă, macerată îndelung, ca un foc ce a ars mocnit în subteranul literaturii. Dar astăzi se lasă admirată Èi iubită. Citită. Ea este jumătatea androginică a literaturii masculine, cum ar putea fi altfel? Puse fiecare pe talerele unei balanÈe ar trebui să o Èină pe aceasta într-un echilibru perfect. Până la urmă, împreună formează un întreg.</p>
<h4 style="text-align: center;"><strong>DE CE SCRIU FEMEILE?</strong></h4>
<p><b>Cristina Horotan</b>: În opinia mea, există atât de multe motive datorită cărora femeile scriu. Plăcerea de a scrie este unul dintre ele – nu cred că am scrie dacă nu am iubi cu adevărat să o facem. Apoi, nevoia de a scrie; că suntem introverte sau extroverte, cumva trebuie să ne exprimăm emoÈiile, de orice culoare ar fi ele. Eu cred că scrisul vine singur, fără să ne chinuim să îl scoatem din noi, fără să îl rugăm să se arate. Pur Èi simplu ne dansează în minte Èi mâna îl aÈează frumos pe o foaie; mereu există ceva care ne declanÈează scrisul: că sunt fiinÈe – dragi sau nu prea dragi, că sunt evenimente de tot felul, idei, gânduri, întrebări care ne bântuie, bucurii Èi tristeÈi, împliniri Èi neîmpliniri, suflet prea plin sau prea gol. De multe ori, îmi vin versuri interminabile când conduc – opresc Èi îmi notez totul. Sau la finalul unor zile încărcate, mintea mea rememorează totul Èi încearcă să îÈi clarifice „de ce”-urile…se naÈte ideea, se întreabă, se argumentează Èi cumva, ajunge la o concluzie. Apoi mă liniÈtesc.</p>
<p>Femeile scriu pentru că au nevoie să o facă, pentru că au multe de spus, pentru că prea e plină lumea de scrisul planificat care trebuie să umple un număr de pagini dintr-o rubrică, la un termen prestabilit. Èi mai scriu pentru că Èi noi, celelalte, avem nevoie de scrisul celor asemenea nouă.</p>
<h4 style="text-align: center;"><strong>CARE ESTE ATUUL LITERATURII SCRISE DE FEMEI?</strong></h4>
<p><b>Cristina Horotan: </b>Probabil că foarte multă lume Ètie deja că diferenÈele dintre femei Èi bărbaÈi încep de la nivelul creierului. Nu o spun eu, ci există studii desfăÈurate pe perioade considerabile care demonstrează acest lucru. De exemplu, un studiu întreprins de Louann Brizendine, o femeie specialist în neuroÈtiinÈe, cercetător, clinician Èi profesor la Universitatea din California, care a scris Èi cartea „Creierul femeii”, subliniază în cercetările sale că „femeile au cu unsprezece la sută mai mulţi neuroni în zona creierului destinată emoţiilor.” Èi acest aspect poate fi identificat în literatura feminină.</p>
<p>Cred că literatura feminină vine într-o mai mare măsură din realitate decât din fictiune, mai degrabă din emoÈie decât din imaginaÈie, ca o revărsare din propria matcă a tot ceea ce nu mai încape în ea, o umple, o doare sau o bucură. Este parcă mai plină de emoÈie, mai personală Èi mai ales asumată. Însă acesta este doar un punct de vedere.</p>
<h4 style="text-align: center;"><strong>DACĂ RECUNOAÈTEM FEMEII CARE SCRIE ÈI ROLUL DE MENTOR, CARE AR FI GÂNDURILE PE CARE LE TRANSMITEÈI ASTĂZI FEMEILOR DIN ROMÂNIA?</strong></h4>
<p><b>Cristina Horotan: </b>Femeile sunt începutul, ele sunt pământul, ele sunt seva care alimentează fiecare embrion, ele bat în inima oricărui viitor om, femeie sau bărbat. Èi da, rolul lor suprem este acela de mentor Èi încep de la stadiul de sămânÈă, chiar dacă nu sunt scriitoare.</p>
<p>Încântătoare creaturi, purtăm în noi magia lumii!</p>
<p>Cântând, prin naÈtere Èi chin, misterioasele acorduri.</p>
<p>Inegalabilă putere ducem cu noi, de la-nceputuri;</p>
<p>Cele din umbră, anonim, ce pulsăm viaÈă-n mii de inimi!</p>
<p>Mirobolante arătări! Purtând pe umeri greutăÈi</p>
<p>În mutul veÈnic Èi-absolut, interminabil Èi absurd.</p>
<p>Pe drumul cu cărbuni încinÈi, înaintăm biruitoare</p>
<p>Cu tălpi din piele bătucite, prin vânt, arÈiÈă Èi ninsoare.</p>
<p>Ambrozii ninse din Olimp, răspunzătoare pentru viaÈă,</p>
<p>Eterne-n spaÈiu Èi în timp Èi veÈnice-n orice prefaÈă.</p>
<p>Nemuritoare în memorii Èi-n sufletele de copii,</p>
<p>Raze de soare-n orice vreme Èi-n oriÈicare anotimp.</p>
<p>(Mame)</p>
<p>Dar ca femeie care scrie (încă nu mă aliniez cu încadrarea în categoria scriitoarelor), îmi transmit gândurile mereu prin ceea ce scriu, indiferent că fac acest lucru prin poezie, prin articole sau eseuri Èi de regulă se adresează deopotrivă femeilor Èi bărbaÈilor:</p>
<p>“<em>Văd prin peretele cortină pe care l-ai matifiat în timp Èi care uneori te doare. Èi-l construieÈti cu atâta migală Èi cu atâta stăruinÈă, concentrat/ă mai degrabă pe tot ceea ce trăieÈte în afara lui Èi mai puÈin pe conÈinutul său. Èi poate că ar trebui să îÈi scoÈi povestea rădăcinilor tale din colÈul întunecat în care o ascunzi Èi să o pui exact pe faÈadă; iar emoÈiile, de orice fel ar fi ele, să le laÈi să-Èi întindă braÈele înspre acolo unde vor, unde nu dor, unde te fac să fii exact aÈa cum eÈti tu.</em></p>
<p>[…]</p>
<p><em>Cine eÈti tu? EÈti cine eÈti sau cine trebuie să fii? Pentru că Ètiu sigur că trebuie să fii exact cine eÈti. De ce să ridici neobosit/ă ziduri costisitoare care te vlăguiesc de puteri, Èi care nu pot decât să accentueze neîmplinirea&#8230;.neîntregirea, care să accentueze conturul confuziei Èi a acceptării de sine?</em>”</p>
<p><strong><em>Dar cred că cel mai sănătos gând pentru noi toate este acela care ne încurajează să fim autentice, să ne arătăm exact aÈa cum suntem: frumoase fiinÈe ale extremelor, cele mai fragile Èi cele mai puternice din Univers.</em></strong></p>
<p>Pe <strong>Cristina Horotan</strong> o găsiÈi Èi <a href="https://confluente.org/articole/cristina_horotan" target="_blank" rel="noopener">aici.</a></p>
<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="hdyRA2Xhgt"><p><a href="https://bel-esprit.ro/interviu-corina-ozon/">INTERVIU. ACOLO UNDE CAD VOALURILE (X)</a></p></blockquote>
<p><iframe class="wp-embedded-content" sandbox="allow-scripts" security="restricted" style="position: absolute; clip: rect(1px, 1px, 1px, 1px);" title="&#8220;INTERVIU. ACOLO UNDE CAD VOALURILE (X)&#8221; &#8212; Bel-Esprit" src="https://bel-esprit.ro/interviu-corina-ozon/embed/#?secret=YWi7aCpFwO#?secret=hdyRA2Xhgt" data-secret="hdyRA2Xhgt" width="600" height="338" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no"></iframe>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/WhatsApp-Image-2018-08-28-at-12.43.00-PM.jpeg" width="100" height="100" alt="Andra Tischer" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/tischer-andra/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Andra Tischer</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>LicenÈiată în Filologie, Andra Tischer trăieÈte în Sibiu, fiind profesoară de limba Èi literatura română la Colegiul NaÈional ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creaÈiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la PăltiniÈ, ConfluenÈe.org, Logos Èi Agape (TimiÈoara), revista ”Singur” (TârgoviÈte), Melidonium (Roman, NeamÈ). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacÈie la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea fiinÈei umane stă în iubire Èi în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până Èi cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelenÈă, această vocaÈie fiind cartea de vizită pe care Èi-a asumat-o tranÈant cu fiecare ocazie.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Facebook" target="_self" href="https://www.facebook.com/andra.tischerpodia?ref=br_rs" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-facebook" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 264 512"><path fill="currentColor" d="M76.7 512V283H0v-91h76.7v-71.7C76.7 42.4 124.3 0 193.8 0c33.3 0 61.9 2.5 70.2 3.6V85h-48.2c-37.8 0-45.1 18-45.1 44.3V192H256l-11.7 91h-73.6v229"></path></svg></span></a><a title="Twitter" target="_self" href="https://twitter.com/AndraTischer" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-twitter" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 30 30"><path d="M26.37,26l-8.795-12.822l0.015,0.012L25.52,4h-2.65l-6.46,7.48L11.28,4H4.33l8.211,11.971L12.54,15.97L3.88,26h2.65 l7.182-8.322L19.42,26H26.37z M10.23,6l12.34,18h-2.1L8.12,6H10.23z" /></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#099;oncu&#114;&#115;&#114;&#097;d&#117;&#115;&#116;anca&#064;&#121;a&#104;o&#111;.&#099;&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>