<p>In sfÈrÈit, Èn pat. A fost o zi tare lungă. De la o vreme a Ènceput să Èmi fie teamă de zilele de festival. Eu nu mai Èndrăznesc să conduc pe distanţe lungi, dar mă ia familia vreunui <a href="https://bel-esprit.ro/audrey-hepburn-pentru-copilul-din-noi-toti/">copil</a> Èn maÈina. TotuÈi, e tare obositor. La Ènceput Èmi plăcea mult, era adrenalina concursului, preluam mult din emoţiile copiilor. În ultima vreme sunt mereu ameţită, Èncordată. Mă Èntreabă toţi cum de EU nu am participat niciodată la concursuri. CÈnd eram <a href="https://bel-esprit.ro/audrey-hepburn-pentru-copilul-din-noi-toti/">copil</a>, nu erau bani. Apoi, cred că am Ènvăţat să mă dedic celorlalţi.</p>
<p>Astăzi cred că voi adormi fără pastile. Simt cum Èmi amorţesc uÈor-uÈor muÈchii, ca Èntr-o paralizie plăcută. O aud pe mama cÈnd eram mică: Tu, Die, lasă lălăiala Èi du-te de Ènchide găinile, că-i tÈrziu. Èi adă Èi canta mică de la ciÈmea, să o avem Èn casă peste noapte. Plecam ÈuÈotind Èncet cÈteva măsuri pe care le reţinusem de la radio, peste zi. Găinile nu protestau. Dar Èntre Èura Èi casa veche, mă intÈlneam negreÈit ori cu căţelul, ori cu vreo pisica pornită Èn plimbarea ei de seară. Trebuia să Èi mÈngÈi, nu se putea altfel. Èi, cumva, ajungeam iar să urc Èn surdină pÈnă dibuiam sunetele acelea dintr-o gamă inaccesibilă tuturor. Bine, atunci nu Ètiam despre gamă Èi sunete Èi acorduri Èi tonuri Èi semitonuri. Ameţeam. Dar Èmi reveneam Èi murmuram din nou, urcÈnd Èncă o notă Èi Èncă o notă, pÈnă loveam exact sunetul pe care Èl aveam eu Èn minte. Mama mă certa iar cÈnd mă găsea: Tu, Die, iar urlă cÈinele la noapte, Èţi tot zic să nu Èi mai zbieri Èn ureche. Turbă, tu. Nu Èndrăzneam să Èi explic, nici nu Ètiam de fapt ce să Èi explic. Noi nu aveam televizor. Aparatul de radio era deschis Ènsă non-stop. Cum Èncepea vreun program muzical, Ènţepeneam. Pur Èi simplu nu mai puteam face nimic. Iar mă certa mica: Ce stai aÈa? Tu nu o vezi pe a lui Pătruţ cum Èi umblă mÈinile? Ui’ ce harnică Èi. Tu nu poţi să asculţi decÈt dacă te opreÈti? Ia Èi curăţă fasolea aia că se trece. Lasă, că mi-au umblat mai apoi mÈinile. În fabrică, la sacii ăia aspri care mi-au zdrelit pielea de am Èi acum semne. Dar cum de am ajuns la saci? Doar mai ÈntÈi a fost visul. Toţi colegii mei de liceu se gÈndeau Èn ce secţie să se angajeze la fabrică, după liceu. Numai Miluţ Èi Doina Èndrăzneau să se gÈndească la altceva. Mergem la Cluj, ziceau. La facultate. Eu gÈndeam la BucureÈti atunci. Canto clasic, aÈa Èmi desluÈise doamna Medrea, profesoara de muzică din Ècoala, că se cheamă. Habar nu avusesem că există aÈa ceva. Ea i-a explicat mamei că nu zbier, ci ating sunete de sopran unu. Îmi plăceau mult Angela Similea Èi Margareta PÈslaru Èi Èmi plăcea să le cÈnt piesele, dar altfel. Tu unde ai auzit tonalitatea asta? m-a intrebat Èntr-o zi profesoara. La radio. Ai auzit-o tu vreodată pe Margareta PÈslaru cÈntÈnd AÈA? Nu, aÈa nu, dar aÈa Èmi sună mie mai bine. Se piţigăie, ziceau colegii. Nu, cÈntă Èn alt registru, explica profesoara. Nu inţelegeam eu prea bine, dar Èmi plăcea să mă joc aÈa cu vocea. Nu era prea greu. Mult mai tÈrziu, cÈnd am Ènvăţat să conduc maÈina, mi-am dat seama că era ca la volan: un joc Èntre acceleraţie Èi ambreiaj, Èntre diafragma Èi corzi.<img class="size-full wp-image-15828 alignleft" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/11/woman_inside_violin.jpg" alt="" width="236" height="409">Mai tÈrziu, Èn liceu, nu am mai făcut muzică la Ècoală, aÈa că nu am mai avut cu cine discuta despre cÈntecele mele. Cu doamna Medrea mă ÈntÈlneam uneori Èn oraÈ Èi mă Èntreba ce gÈnd mai am cu muzica, dar Èmi era ruÈine să cÈnt pe stradă. Oricum mă credeau toţi puţin smintită, Èncă de mică. Nici nu Ètiu cum de m-a lăsat mica Èn seara aceea la concert, Èn oraÈ.</p>
<p>Luasem bacalaureatul Èi mă angajasem de curÈnd la uzină. A insistat Èi Lenuţa, veriÈoară-mea, să vin la concertul acela, era Èntr-un club nou, cică. Dacă nu puteam să rămÈn la ea peste noapte, sigur nu mă lăsau ai mei. Nu aveam eu cine Ètie ce haine, că nu mai fusesem Èn club, dar m-am gÈndit că negrul e universal Èi oricum nu se vede pe Èntuneric. Chiar aÈa cine i-o fi spus solistului că Èi eu cant? Nici pÈnă azi nu am aflat. Bibi zicea că nu mai ţine minte. M-am trezit doar Èmpinsă pe scenă, trupa a Ènceput din nou să cÈnte, Bibi mi-a zis să mă iau după el, chiar dacă nu Ètiu cuvintele, măcar la refren, că e simplu. Èi m-am trezit conducÈnd piesa lor rock Èn registrul meu, cu sala extaziată, cÈntÈnd cu noi. În noaptea aia nu a dormit nimeni: Bibi Èi colegii de trupă cÈntau Èi Èmi propuneau tot felul de concerte din care eu nu Ènţelegeam nimic, Lenuţa ÈÈi făcea planuri să stea la mine după ce mă voi muta eu la BucureÈti.</p>
<p>Apoi, fiecare Èi-a văzut de drumul lui: eu m-am intors Èn fabrică, Bibi a plecat cu microbuzul lor Èi a promis că mă sună Èn weekendul următor Èi vine să mă ia la BucureÈti. Cine să Èl creadă? Dar cu mintea mea de atunci am sperat aÈa, un pic, să se ţină de cuvÈnt. După cÈteva săptămÈni locuiam la el, Èn BucureÈti, cu el Èi sora lui. Părinţii mei au plÈns cÈnd au auzit: Un’ te duci, tu, Die? Ai slujbă bună aici, Èn fabrică, poţi să lucri numa’ schimbu’ 1 sau 2. Ce să faci tu la BucureÈti? Am plecat. Bibi zicea că mă ajută să intru la Conservator, dar cine credea să am vreo Èansă cÈnd eu nu mai făcusem vreo oră de muzică din clasa a opta? Èi mai erau doar cÈteva luni pÈnă la examen. Bibi mi-a aranjat cursuri la o Ècoală particulară de muzică. M-au pregătit la solfegiu Èi teorie Èi dicteu Èi dicţie Èi nu Ètiu cum de am reuÈit să Ènvăţ Èi la pian, Èi la chitară Èn lunile alea. De fapt, cÈnd m-am aÈezat prima oară la pian a fost ca Èi cÈnd m-aÈ fi ridicat de acolo doar cu o jumătate de oră Èn urmă. Degetele dibuiau clapa fără să Ètiu ce sunet ascunde. Asimilam tot, cu un fel de furie. Èi cu disperare. Pur Èi simplu nu puteam concepe că nu voi reuÈi la admitere Èi va trebui să mă Èntorc Èn fabrică.</p>
<p>Am reuÈit. Cel mai greu a fost la arpegiul Rossini, unde nu avusesem niciodată probleme pÈnă atunci. M-am emoţionat Èi m-am văzut iar in uzină, Ènghiţind praful acela enervant Èi m-am inecat. Mi-au permis să reiau Èi nu m-am mai Èmpiedicat. Doamne, cÈt de fericită am fost cÈnd am văzut acel ADMIS. Èi Bibi era. A Ènceput iar să facă planuri, cum avea el obiceiul: studiezi, dar cÈnţi Èi cu noi, cu trupa adică Èi ne mutăm Èntr-un apartament mai mare Èi facem un băieţel Èi Èl dăm Èi pe el la muzica Èi apoi, la bătrÈneţe, cÈntăm toţi trei. Èi Èn vacanţe mergem la ai tăi, ca să respire băieţelul aer curat. Èi cÈnd nu avem timp de el, Èl lăsăm la ai mei, că stau aproape. Ticu a murit de Crăciun. Mica nu mai voia să mă lase să mă Èntorc la BucureÈti, după ÈnmormÈntare: Stai, tu, Die, aici. Acum eÈti tÈnără, frumoasă, peste cÈţiva ani uită de tine, ÈÈi găseÈte pe alta Èi rămÈi pe drumuri Èn BucureÈti. M-am Èntors la facultate. În al doilea an ne-am căsătorit, dar băieţelul a venit abia după ce am terminat. Bibi nu m-a lăsat să merg cu el la ţară, se răzgÈndise: voi nu aveţi nici măcar telefon acasă, nu pot ţine legătura cu tine. Lasă, du-te tu Èi Teo stă cu ai mei. Am cÈntat cu trupa, mă simţeam bine pe scenă, dar era obositor să am grijă Èi de <a href="https://bel-esprit.ro/audrey-hepburn-pentru-copilul-din-noi-toti/">copil</a>, era Èncă mic, eram cu biberoanele după mine, să merg Èi la repetiţii, să Èi cÈnt. Teo devenise mofturos, plÈngăcios, programul Èl obosea.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Am rămas cu copilul acasă. CÈntam iar prin sufragerie, după radio. Sau după CD, că Bibi avea o mulţime. După ce a Èmplinit băiatul trei ani, am plecat pentru cÈteva zile la ţară. Fără Teo, că nu Èl lăsa Bibi. La Èntoarcere mi-a spus abrupt că divorţăm Èi copilul rămÈne la el. Atunci s-a prăbuÈit lumea pentru prima oară. Nu mă puteam opune: terminasem facultatea Èn BucureÈti, dar nu aveam slujbă, nu Ètiam decÈt să cÈnt, nu aveam casă, locuiam Èn casa lui, depindeam de el, nu mă lăsase niciodată să lucrez. Nu puteam dovedi niciunui judecător că Èmi voi putea Èntreţine copilul. Părinţii lui nu m-au iubit niciodată prea tare, eram doar o fată de la ţară, aÈa că nu au intervenit Èn niciun fel. Mi-a promis că mă va lăsa să vizitez copilul oricÈnd voi dori. Mi-a promis că Èmi va trimite des poze cu el. Poze mi-a trimis. Multe. În toate, Teo era fericit. Nu părea să Èmi simtă lipsa. Bibi s-a recăsătorit curÈnd, eu m-am Èntors la fabrică. Banii nu Èmi ajungeau pentru vizite prea dese la BucureÈti, la <a href="https://bel-esprit.ro/audrey-hepburn-pentru-copilul-din-noi-toti/">copil</a>. După anii de muzică Èn spatele scenei sau pe scenă, viaţa Èn fabrică mă apăsa din nou sufocant.</p>
<p>Teancurile de pÈnză de sac pline de praf, pe care trebuia să le tot mut, Èmi distrugeau spatele, degetele, mÈinile. Acul cu care Ènchideam sacii mi-a deformat degetele. Erau doar o rană. Am Ènvăţat să mÈnuiesc Èi cu stÈnga, ca să Èmi mai protejez dreapta. Înainte mai cÈntam acasă la chitară. După un timp nu am mai putut. Nu mă mai ajutau degetele. Se deformaseră de la muncă Èi de la frigul din depozit. Èi nici sufletul. CÈntam singură Èn depozit, mai mult de urÈt decÈt din plăcere. Uneori uitam unde mă aflu Èi lăsam vocea să ÈÈi caute drumul ei. CÈnd vedeam că se opresc colegii din lucru Èi mă ascultă sau zÈmbesc, tăceam. Nu mai eram pe scenă.</p>
<p>Nu mai Ètiu cu ce ocazie a venit directoarea căminului cultural prin fabrică. O Ètiam de cÈnd eram elevă. Fusese mai ÈntÈi profesoară, acum se ocupa de căminul cultural. Tu cÈntai aÈa? S-a oprit lÈngă mine. Unde ai Ènvăţat să cÈnţi? Nu te-a auzit nimeni pÈnă acum? La BucureÈti. M-au auzit profesorii Èi am fost Èn cÈteva spectacole cu fostul meu soţ Èi trupa lui. Serios? Unde la BucureÈti? La Conservator. Ai terminat Conservatorul??? Èi de ce nu vii la mine, la club, că am nevoie de profesor de muzică. M-am dus, că uzina mă sufoca. Mă trezeam noaptea că nu pot să respir. Atunci au Ènceput anii ăÈtia de emoţie, de muzică non-stop, de dăruire, pentru că eu am dăruit totul muzicii. Am Ènfiinţat secţie mare de artă: muzică uÈoară, canto clasic, pian, chitară, ţambal, baterie, vioară. Am construit orchestre de copii Èi adolescenţi, am cÈntat cu ei la spectacole si festivaluri. Le ocoleam doar pe cele unde Ètiam că e Bibi Èn juriu. Nu mai cÈntam cu uÈurinţă la chitară, pentru că mi se deformaseră degetele Èn fabrică. De la ac, de la ger, de la … multe. Dar tot iubeam chitara Èi pianul.CÈnd a Èmplinit Teo 5 ani, Bibi m-a sunat la fel de abrupt Èi mi-a spus că pleacă din ţară Èi nu are unde lăsa copilul. Mi l-a adus. A coborÈt doar cÈt să imi dea bagajul băieţelului. Teo ar fi vrut să ÈÈi ia la revedere, dar Bibi se grăbea, pierdea nu Ètiu ce avion. Èi Èl aÈtepta soţia. Băieţelul s-a acomodat incredibil de repede: bunica s-a Èndrăgostit pe loc de nepoţel, iar acesta era ÈncÈntat să aibă căţel, pisici, găini, raţe, gÈÈte, să bea apă de la ciÈmea, să se joace cu copiii vecinilor, să se ascundă prin grădină. Venea de multe ori cu mine la club, unde ÈÈi făcuse de asemenea o mulţime de prieteni. RămÈnea doar cu bunica numai cÈnd plecam eu la vreun festival. CÈnd a ajuns de Ècoala, s-a bucurat să fie elev. Îi plăcea să Ènveţe, dar Èl cam necăjeau unii colegi. Apăruseră site-urile sociale astea moderne Èi unele foste colege mă vedeau Èn pozele postate de copiii de la club sau de părinţii lor. Èi erau puţin invidioase. E drept că nu mai umblam doar Èn blugii cu care mergeam la fabrică, dar nu mă Èmbogăţisem peste noapte. Aveam un <a href="https://bel-esprit.ro/audrey-hepburn-pentru-copilul-din-noi-toti/">copil</a> de crescut, Bibi nu mă ajuta cu nimic. Am fost Ènsă Èntotdeauna destul de ingenioasă Èi Èmi lucram singură ţinutele.</p>
<p>Poate, uneori, puţin prea Èndrăzneţe pentru comuna noastră. Am descoperit că Teo are un simţ ritmic special. Era atras de baterie, aÈa că a Ènceput să ia lecţii. Iar recitalurile lui erau de excepţie. A auzit Èi taică-su Èi m-a sunat nervos: Ètii că din fundul ăla de ţară nu are nicio Èansa. Nu Èl mai Èncuraja cu muzica. Nu ţi-ai Ènvăţat lecţia? Teo nu Èntreba niciodată de tata. Era bun la Ècoala, era excepţional la baterie Èi Èncepuse să se gÈndească tot mai serios la un liceu de muzică. Nu aveam prin apropiere, Ènsă eram dispusă să fac un efort Èi sÈ il dau la internat, doar să ÈÈi Èmplinească visul. În clasa a Èaptea, Bibi a apărut pe neaÈteptate, aÈa cum dispăruse cu ani Èn urmă. Fără vreun telefon Ènainte, fără vreo scrisoare. Am cÈntat pe un vas de croazieră, am avut un contract tare pe cÈţiva ani, am strÈns bani, avem o casă de vacanţă Èn străinătate. Am venit să iau băiatul să stea Èn vacanţă cu noi. Teo m-a privit Èntr-un fel anume Èi nu am Èndrăznit să zic nu. Am semnat procura. De atunci nu l-am mai văzut. Nu l-a mai adus niciodată Ènapoi. Teo zice că acolo e fericit, că Èn comună se plictisea, se ofilea, nu a mai vrut să vină nici Èn vacanţă. Atunci s-a prăbuÈit lumea peste mine a doua oară.</p>
<p>Zilele s-au scurs mai greu de atunci, iar insomniile au fost mai dese. Ritmul de lucru de la club, cu repetiţii, aranjamente muzicale, drumul spre Èi dinspre festivaluri, emoţiile concursurilor mă consumau. Nu am mai făcut faţă doar cu o <a href="https://bel-esprit.ro/jacques-prevert-cafeaua-de-dimineata/">cafea</a>, ca de obicei. Energizantele au avut efect doar un timp. Apoi a trebuit ceva mai tare ca să rezist. Din ce Èn ce mai tare. Miruna a luat azi premiul I. A fost ideea mea să se prezinte cu ‘Hello from the Other Side’. Ei nu i-a plăcut la Ènceput. Am visat o interpretare nouă a acestei piese. Pur Èi simplu am avut un vis: muream cÈntÈnd piesa asta. Plecam cu piesa care Èmi place cel mai mult.</p>
<p>Acum nu mai am nevoie nici de somnifere, nici de nimic. Mi s-a golit mintea de gÈnduri, de dureri, de oboseală, de orice. Nu mă mai <a href="https://bel-esprit.ro/cele-mai-frumoase-poezii-despre-dor/">dor</a> nici buricele degetelor, nici unghiile, nu mai pic din picioare de oboseală. Mă duc uÈor, Èn somn. În vis. Fără durere. Să nu plÈngeţi. Sunt dincolo. Hello from the other side.
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/06/4d5c25db-72c5-4951-875a-27f0b9497cc3.jpg" width="100" height="100" alt="" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/cristina-stefanescu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Cristina Ştefănescu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#097;&#110;&#110;&#101;&#046;cris&#116;&#105;&#110;a.s&#116;e&#102;&#097;&#110;&#101;&#115;c&#117;&#064;&#103;&#109;ai&#108;.&#099;&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>