<p>Sedimentate sub rocile a cinci secole de istorie – pofta de putere, invidia, lăcomia, adulterul, crima Èi ura – sunt „recondiÈionate” într-o haină nouă de ingeniosul scriitor Radu F. Alexandru, iar sensurile actualizante ale textului sunt expuse de neobositul director de scenă Silviu Purcărete în recenta montare de la NaÈionalul bucureÈtean: <a href="https://www.tnb.ro/ro/gertrude"><strong>Gertrude</strong></a>.</p>
<p>Este esenÈial să Ètii cum să conferi unor personaje arhicunoscute identităÈi noi. Scriitorul Radu F. Alexandru s-a avântat pe tărâmul intertextualităÈii shakespeariene reluând povestea dintre o mamă Èi un fiu (Hamlet) în drama „Gertrude”. Textul cu valenÈe actualizante ne confirmă încă o dată că într-adevăr ‘ <a href="https://www.casaliterelor.ro/shakespeare-contemporanul-nostru-jan-kott-70332">Shakespeare este contemporanul nostru</a>’. AÈadar, ni se expune un adevăr bine tăinuit preÈ de vreo cinci veacuri: tatăl lui Hamlet este ucigaşul tatălui său.</p>
<p>«Adresându-se mai mult minţii decât inimii, piesele lui Radu F. Alexandru te încântă în mod paradoxal tocmai datorită jubilaţiei sarcastice care însoţeşte fiecare situaţie şi fiecare replică », consideră regizorul Silviu Purcărete. Prin urmare, pe scena sălii Studio, de la TNB, a avut recent loc o „dezbatere moral-filosofică”, în versiunea scenică propusă de inepuizabilul creator de teatru, Silviu Purcărete, după textul „<a href="https://www.tnb.ro/ro/gertrude">Gertrude</a>”.</p>
<div id="attachment_53161" style="width: 460px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-53161" class="wp-image-53161" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/10/large_Afis_Gertrudel_ionel_web-214x300.jpg" alt="AfiÈul spectacolului © TNB" width="450" height="631" /><p id="caption-attachment-53161" class="wp-caption-text">AfiÈul spectacolului ”Gertrude” © TNB</p></div>
<p>Directorul de scenă a plasat dilema lui Hamlet într-un spaţiu de maximă asceză, distanţându-se de ceea ce ar putea să fie greu de perceput pentru publicul actual. Modernitatea montării vine din reducerea la esenţe a subiectului reinterpretat, barochizarea nu-şi mai găsea oricum locul. Rămâne doar, ferm trasat, adâncul dramei, devenită un actual <em>thriller</em> psihologic. Întregul spectacol îmbracă straiele unui tensionant <em><a href="https://ro.wikipedia.org/wiki/Film_noir">film noir</a>, </em>cu toate ingredientele sale<em>, </em>în care fiecare tablou este redat prin tehnica <a href="https://en.wikipedia.org/wiki/Split_screen_(video_production)"><i>split screen</i></a>, cu suportul unor multidirecÈionale cortine negre, ce conferă scenei aspectul unui ecran (<a href="https://en.wikipedia.org/wiki/Aspect_ratio_(image)">ratio</a> diferit, ba 16:9, ba 4:3, 21:9). Paracomentariile muzicale mistuie sau dezgolesc imaginea. În tot acest cadru scenografic, elementele de naturalism se regăsesc din plin: eroii sorb supă, fumează sau ‘se spală de păcate’ fie în cadă, fie în lighean.</p>
<div id="attachment_53167" style="width: 490px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-53167" class="wp-image-53167" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/10/GertrudeTNB5Maria-Stefanescu-300x225.jpg" alt="" width="480" height="360" /><p id="caption-attachment-53167" class="wp-caption-text">Mircea Rusu Èi Claudiu BleonÈ Foto © Maria Ètefănescu</p></div>
<p>Astfel, spectacolul se constituie într-un eseu despre condiţia umană, despre vechi şi nou, despre viaţă şi moarte, totul petrecându-se pe muchie de cuţit, la limita dintre nebunie şi normalitate. «Regina-mamă» îÈi strigă vina, durerea Èi indignarea, în vreme ce Hamlet, ba osândit, ba angoasat, cade în singura eliberare posibilă când adevărurile dor mai mult decât viaÈa: o moarte a înstrăinării de tot Èi de toate. Teatrul în care Purcărete crede nu este un exerciÈiu monden, nici o plăcere a formelor, el se naÈte din pulsul intensităÈii unui grup de actori care respiră împreună Èi devin o plămadă vie care se lasă modelată de imaginaÈia fără limite a directorului de scenă. Silviu Purcărete provoacă Èi lansează semne de întrebare unui public căruia îi lasă Èansa de a alege. Pornind de la faptul că dramaturgul român a plonjat în textul marelui Will Èi a propus modificări întru (re)înÈelegerea rosturilor, experimentatul regizor modulează piesa după legile sale. Odată cu drama „Gertrude” avem de-a face cu o nouă interpretare, un veritabil recital intelectual, bazat pe o nouă logică narativă, destul de departe de tragedia shakespeariană.</p>
<p>Decupajul cinematografic a necesitat Èi o reducÈie a personajelor, având de-a face doar cu Hamlet, Gertrude, Claudius, Polonius, Ofelia, HoraÈio Èi Duhul. Evident, există Èi alte modificări: acÈiunea se rezumă la mai puÈine scene, aÈa cum se renunÈă Èi la momentele comice (cântecele groparilor Èi vorbele lor de duh), focus existând pe înÈelegerea celei care se regăseÈte în titlul piesei / montării. Desigur, o distribuÈie în totalitate masculină este o obiÈnuinÈă teatrală veche Èi, cu siguranÈă, specială în vremea lui Shakespeare. Imbatabila triadă &#8211; Silviu Purcărete, DragoÈ Buhagiar (scenografie) Èi Vasile Èirli (muzica) &#8211; defineÈte un tablou magic Èi muzical prin care linia narativă evoluează simbolic, năprasnic Èi zgomotos. Silviu Purcărete se pricepe de minune să de-construiască Èi să re-asambleze teme, motive, situaÈii într-un spectacol care încearcă să descifreze lumea în tot absurdul ei, transformând-o într-un uriaÈ <em>puzzle </em>al relaÈiilor, bazat pe minciună sau despre fragilitatea gândurilor care umanizează sau, dimpotrivă, dezumanizează. AÈadar, în cadrul scenografic versatil, un fel de cuÈcă psihologică (vezi Èi afiÈul spectacolului/pălăria Gertrudei), care poate să fie o închisoare, ori un coÈmar, iar actorii pendulează între raporturi incerte: mama mărturiseÈte că a vrut să-Èi ia viaÈa, să fie îngropată alături de omul iubit, dar a fost oprită de gândul că îl va lăsa pe Hamlet singur. Despre relaÈia de amor cu fratele soÈului nu auzim niciun cuvânt. Avem de-a face cu o Gertrude viscerală, un soi de <em>femme fatale</em><em> </em><em>fanée </em>întrupată cu aplomb de Claudiu BleonÈ. DeÈi are aerul lui Jack Lemmon din <em><strong><a href="Some%20Like%20It%20Hot">Some Like It Hot</a>, </strong></em><em>t</em>alentatul actor bucureÈtean excelează într-o voită vulnerabilitate agresivă. În relaÈia cu fiul său, fragilul Hamlet – adesea aflat în poziÈia fătului, ba direct pe scenă, ba pe o masă medicală – , se simte adevăratul conflict intergeneraţional, dar Èi poziÈia senin-ipocrită a celei care a detonat întreaga serie de conflicte.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<div id="attachment_53169" style="width: 538px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-53169" class="wp-image-53169" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/10/GertrudeTNB4Maria-Stefanescu-300x225.jpg" alt="" width="528" height="396" /><p id="caption-attachment-53169" class="wp-caption-text">Claudiu BleonÈ, Marius Manole, Mircea Rusu Èi Paul ChiribuÈă Foto © Maria Ètefănescu</p></div>
<p>Cu alura unui veritabil PrinÈ-copil, Hamletul creat de Marius Manole sintetizează personajul într-o zonă mai adâncă de adevăr şi de durere. Mereu conectat cu ceilalÈi parteneri de joc, oscilează între realismul idealist Èi fantezismul cinic al fiinÈei ajunse la capătul răbdării. IndiferenÈa Èi multitudinea acelor «vorbe, vorbe, vorbe» l-au îndepărtat de la ideea de ‘moÈtenitor al tronului’. Mentalitatea actualizantă a personajului, aceea că ‘Oamenii se supun deciziilor impuse numai dacă ele răspund pornirilor aÈezate în adâncul sufletului, acolo de unde aÈteaptă să ÈâÈnească la lumină pentru a fi împlinite. ’ se pliază perfect pe stilul Èi interpretarea ‘rebelului’ Marius Manole.</p>
<p>Descoperim un tânăr ferm, lipsit de dorinÈa de a ajunge în fruntea Èării – din patriotism, din egoism? –, căci rolul de rege nu este croit pentru el. În relaÈie cu bunul său prieten, HoraÈio, lucrurile se modifică esenÈial, căci Èi acesta îi adresează reproÈuri. Cu aspectul unui <em>geek </em>voit bătrânicios, Alexandru Potocean, cu o voce profundă, dar cu o tonalitate insinuantă, glisează între poziÈia de investigator Èi cea de confesor. Purtând mereu o lumină/lampă, el ne vorbeÈte despre îngerii care ne însoÈesc la naÈtere, care ne protejează de Satana Èi de întunecimea cu toate gândurile sălbatice din noi. Fluiditatea acestui personaj devine evidentă în <em>twistul </em>din final, când Gertrude îl va obliga să îi ia locul fiului ei Èi, să urmeze noul cuplu regal într-un viitor comun – fericit oare?</p>
<div id="attachment_53166" style="width: 561px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-53166" class="wp-image-53166" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/10/GertrudeTNB7Maria-Stefanescu-300x225.jpg" alt="" width="551" height="413" /><p id="caption-attachment-53166" class="wp-caption-text">Alexandru Potocean Èi Marius Manole Foto © Maria Ètefănescu</p></div>
<p>Mircea Rusu transformă, cu o maturitate specială, emoÈia, jonglând cu tonalităÈile Èi stările, identificându-se cu neliniÈtea lui Claudius, aici, un soi de baron local supus reginei. Îi va da mereu dreptate Gertrudei Èi îi va accepta dorinÈa ca Hamlet să rămână alături de ei, într-o veritabilă revărsare de energie.</p>
<h2 style="text-align: center;"><strong><span style="color: #ff0000;"><a style="color: #ff0000;" href="https://www.youtube.com/watch?v=fmxlJjNP6D8" target="_blank" rel="noopener">Octavian Paler</a></span>, din arhiva TNB (un regal, ascultaÈi-l!)</strong></h2>
<p>Eficienţa narativă este sporită de glisarea între cele două zone cea profundă, a meditaÈiei Èi cea lejeră, a umorului negru. Purtând amprenta stilistică a renumitului director de scenă, mai toate personajele au chipurile văruite, iar Ofelia excelează în ceea ce numim ‘armă otrăvită’. Lari Giorgescu îÈi desenează cu abilitate personajul ba voalat (un soi de potenÈială <em>black widow</em>), ba dezgolit Èi bine Èintuit în pânza intertextuală, plină de surprize, a textului piesei. Uns cu toate ‘alifiile interpretative’, Polonius întrupat de Paul ChiribuÈă este cel care îi va dezvălui lui Hamlet că tatăl lui e Claudius. Din scena întâlnirii lui Hamlet cu Duhul, Gertrude este exclusă. Marius Bodochi devine o convingătore fantomă a celui mort, care îi cere lui Hamlet să-l răzbune, să-l pedepsească fără milă pe cel care i-a curmat viaÈa. Descumpănit, tristul prinÈ se va sinucide cu arma lui HoraÈio: „S-au spus de toate. De-acum restul e tăcere”.</p>
<div id="attachment_53164" style="width: 546px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-53164" class="wp-image-53164" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/10/396697578_651208560501020_8219259994784537779_n-300x191.jpg" alt="" width="536" height="342" /><p id="caption-attachment-53164" class="wp-caption-text">Lari Giorgescu, Marius Manole © Florin Ghioca / TNB</p></div>
<p>Hamlet prezintă, în mod clar, filosofia postmodernă, prin viziunea lui asupra lumii – este cinic, istovit şi batjocoritor. Singura lui speranţă este propria-i definiţie a înţelegerii rosturilor. Trăieşte într-o tensiune constantă pentru că ştie că melancolia pură nu-i o soluţie, dar nici optimismul nu-l poate accepta. Marius Manole este expresiv, iar privirea plină de inteligenţă însumează şi rezumă tulburarea, dar Èi fermitatea acestui personaj. Prin „clovnerii”, Hamlet împinge spectatorii înapoi în propria lor copilărie: „Cine trage sforile? Cine ne vrea să Èopăim după pofta lui? Ei, cine-i oare Marele PăpuÈar? Ghici ghicitoarea mea! ”.</p>
<p>Cu mult timp înainte de Nietzsche şi Sartre, Shakespeare a creat deja, prin Hamlet, un arhetip al omului postmodern – disperat şi sfâşiat de contradicţii, iar Radu F. Alexandru Èi Silviu Purcărete i-au conturat acest chip. De dincolo de lumea celor vii, eroul ne îndeamnă să ne rămânem credincioÈi nouă înÈine. Râzând Èi înspăimântând prin voluptatea de-a glosa pe tema sângelui, vinovăÈiei Èi-a singurătăÈii, „<a href="https://www.tnb.ro/ro/gertrude">Gertrude</a>”<a href="https://www.tnb.ro/ro/gertrude"> </a>rămâne un spectacol memorabil, un epitaf dinamic al condiţiei umane, presărat cu momente de cinism şi umor veritabil.</p>
<p><strong>Gertrude de Radu F. Alexandru</strong></p>
<p>Regie: Silviu Purcărete</p>
<p>Scenografie: <a href="https://www.tnb.ro/ro/dragos-buhagiar">Dragoş Buhagiar</a></p>
<p>Muzica originală: Vasile Èirli</p>
<p>Regia tehnică: Viorel Florea</p>
<p><strong>DistribuÈia</strong>:</p>
<p>Gertrude: Claudiu BleonÈ</p>
<p>Hamlet: Marius Manole</p>
<p>Duhul: Marius Bodochi</p>
<p>Ofelia: Lari Giorgescu</p>
<p>Claudius: Mircea Rusu</p>
<p>HoraÈio: Alexandru Potocean</p>
<p>Polonius: Paul ChiribuÈă</p>
<p><strong>Data premierei</strong>: 29 oct. 2023</p>
<p> ;</p>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/10/89.jpg" width="100" height="100" alt="" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/madalina-dumitrache/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Mădălina Dumitrache</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă. Licenţiată în Teatrologie-Filmologie (U.N.A.T.C. I.L.Caragiale, Bucureşti) şi Pedagogie (Univ. Buc.), mă simt aproape de cei “săraci în arginţi, dar bogaţi în iluzii” ştiind că cea mai subtilă, dar solidă, formă de supravieţuire este cultura Èi că întotdeauna “Les <em>beaux esprits se rencontrent</em><em>”</em>.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Addthis" target="_self" href="https://www.facebook.com/madalina.dumitrache.3" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:mad&#097;l&#105;n&#097;&#046;d&#117;mit&#114;ache&#064;ymail.&#099;o&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>