<p>Sunt zile în care pur Èi simplu prefer să Èterg negrul Èi griul care le ponoseÈte, într-o manieră proprie, în ceea ce mă priveÈte, cu petele de culoare dintr-o rochie pe care-mi permit s-o cumpăr atunci Èi pe loc, fiindcă Ètiu exact modelul care mă îmbracă cel mai bine Èi care-mi Èine cât de cât de cald, atunci când mă cuprinde prea multă înfrigurare, ori vreo lipsă de sens, de pricepere sau de niÈte braÈe, “pătura” care m-ar fi învelit cel mai bine. Sau, cu bucuria pe care mi-o oferă achiziÈionarea vreunei perechi de încălÈări noi, în care să-mi bag picioarele cu tot cu griji Èi să-mi fie bine instant, din acelaÈi drag de mine, din aceeaÈi prea-mărinimie pentru propria-mi persoană. Èi dacă o rochiÈă nouă îmi aduce pacea mai simplu, căci o pot găsi la costuri modice, accesibile, apoi la sandale Èi pantofi, se schimbă treaba, pentru că împăciuirea, pe zona asta fierbinte, este cu mult mai costisitoare. “PoÈi fi îmbrăcată cu orice, dar ce porÈi în picioare, te gată”, îmi zice mereu mama! Èi mare dreptate are ‘mica, de data asta&#8230; Èi, oricum, atributele “extravagant” Èi “elegant” care să descrie aceeaÈi pereche de pantofi, nu se prea asortează în alt context, decât atunci când îmbinarea celor trei elemente esenÈiale care definesc calitatea unei încălÈări, se face perfect între calapodul comod, pielea fină Èi tocul înalt. Toate acestea sunt esenÈiale, nu neapărat semnătura făurarului. Cei cu brandul la vedere, aduc pacea cu mult mai greu în inima mea sau risc să “mor pe baricade”, fiindcă ridică valoarea produsului cel puÈin la dublu. De-asta încerc să-mi dau pace, pe meleaguri autohtone, unde pot “cuceri” cât de cât, produsele producătorilor români. Dar, chiar Èi aÈa, fără niciun Manolo Blahnik în dotare, (tămăduitorul suferinzilor milionari, by the way), pentru mine, calitatea încălÈărilor, e tot un fel de orgasm! Adică, nu-mi bag picioarele chiar în orice, numai unde mă simt bine! Punct. Uaau, ce mai comparaÈie am găsit Èi eu! Păi dacă am vrut să se aÈeze cu siguranÈă semnul exclamării la final de enunÈ, trebuia să găsesc ceva potrivit, nu? Cum ar fi, o mirare… Din cauza asta, să se ajungă acolo, la extaz, nu-i un dat pentru toată lumea, adică, să pluteÈti efectiv, (aici cu sensul de a păÈi lejer, sigur, sexy Èi în acelaÈi timp să mai fii Èi la înălÈime, la propriu) pentru că ai nevoie de anumite abilităÈi, dibăcii, dacă vreÈi, dobândite în timp, fiindcă nu te naÈti direct pe catwalk Èi în plus, peste toate, e nevoie de atitudine, bineînÈeles. Iar dacă, mai nou, toate se pot fura “penele altora”, cu nonÈalanÈă, inclusiv pozele personale, fără să indicăm autorul sau sursa, nu mai zic de textele altora însuÈite fără ghilimele, apoi, din fericire, pentru prăduiÈi, atitudinea nu se poate lua cu copy/paste, cu asta chiar te naÈti, drept pentru care, nici hoÈii nu pot zbura cu penele ciordite…</p>
<p>Nu poÈi să te porÈi ca o pereche de Èlapi Èi să aÈtepÈi să fii considerat(ă) un pantof elegant. N-ai cum! ÎÈi trebuie un anumit stil, de-asta se Èi numeÈte, Stiletto Èi nu #Împiedichetto Èi tot din acelaÈi motiv nu e pentru oricine&#8230; Cine are coloana dreaptă când e sus pe toc, poate purta Èi teniÈi fără nicio jenă, iar cine se-mpiedică-n Èireturile de la bascheÈi, atunci, atenÈie mare, că de la o înălÈime mai mare de 4 cm, îÈi poate rupe capu’. Dacă vrei, poÈi învăÈa cum să-Èi menÈii echilibrul mergând pe tocuri de 12 cm, e adevărat, dar eleganÈa, e dată de atitudine, de cum te miÈti, cum păÈeÈti, cum priveÈti&#8230; indiferent că o faci de la înălÈimea aia sau de la nivelul solului, desculÈă! Asta reprezintă de fapt “moda”… tot ce faci, nu doar ce îmbraci. Am închis paranteza.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-13398" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/08/9850ef75633c2b1f074800bae164d77c.jpg" alt="" width="522" height="800">Pe urmă, după fiorii achiziÈiei propriu zise, vine Èi momentul culminat al plăcerii, acela când, săvârÈind tot ce aveai de parcurs, de dansat, de explicat, de orice altceva aveai de făcut încălÈată astfel, “sus pe toc”, reîntoarsă în cuibul tău, te confrunÈi cu adevărata probă a calităÈii: în timp ce-i dai jos din picioare, pe pantofi, evident, tu încă să mai porÈi acel zâmbet tâmp dar satisfăcător, ca după a doua rundă tot reuÈită, Ètii cum zic, fiindcă deÈi ai finalizat maratonul propus, pe tine nu te doare nimic, n-ai nici urme de chinuială, nici de oboseală, n-ai nici rogade pe la degete sau călcâie, numai mulÈumire Èi tihnă Èi mai vrei. Eh, sună orgasmic sau nu?! Mie da, aÈa îmi sună.</p>
<p>Èi, cum spuneam, doar gândul ăsta, mă face să-mi repet încurajator, “fă-o, fă-o, fă-oooo!” aici cu sensul “că meriÈi, <a href="https://bel-esprit.ro/ce-face-o-femeie-manierata/">femeie</a>, meriÈi culoare chiar Èi în zilele tale cele mai înnecăcioase. Griurile Èi negrul nu te fac să arăÈi mai slabă, nici poveste.” Èi o fac! Mă colorez astfel Èi mă simt excelent! Ètiu că uneori mă întind mai mult decât mă Èine pilota, dar tocmai acel sentiment al “aroganÈei”, mă aduce la extaz, acel moment când îmi zic că “nu-i de nasul meu” Èi totuÈi, apăs cu patimă Èi fermitate pe butonul “efectuaÈi plata”, ca Èi cum m-aÈ abandona cu totul într-o aventură mult râvnită, zicându-mi, “fie ce-o fi” dictat de un patos de nedescris pentru o tăvăleală ca la carte, într-un pat confortabil, de dimensiuni regale, într-o oază lucuriantă, pe care Ètiu că nu mi-l permit zilnic, din păcate, dar în care totuÈi dorm din când în când, ca într-o vacanÈă. Cam aÈa văd eu un răsfăÈ al tălpilor mele. AÈa trebuie să fie “pata de culoare”, ca să-mi însenineze cerurile cu multe tonuri de gri, din unele zile. Ce bine că mi se întâmplă rar… Èi uite cum expresia, “mai răruÈ, că-i mai drăguÈ” capătă sens la fel cum Èi frecvent folosita frază“Èi nu ne duce pe noi ispită”, rostită din adâncul sufletului!</p>
<p>Mai fac extravaganÈe de genul ăsta, recunosc, că’ vorba aia “oameni suntem”, dar dacă-i dau inimii plăcere, am grijă să-i dau Èi creierului dreptate Èi mie chibzuială, astfel încât să-mi rămână bani Èi de-o pâine decentă până la următoarea chenzină.</p>
<p>Una peste alta, eu zic că nu-i aÈa de rea apucătura asta. ToÈi avem gărgăuni, pitici, păsărele, în cap, unii au chiar stoluri de slăbiciuni sau vicii. Dar, în ceea ce mă priveÈte direct Èi personal, aici intervine picătura care-mi animă aceste mici plăceri Èi care-mi transformă dorinÈa împlinirii lor într-o cascadă de nestăvilit, care picătură nu-i nimic altceva decât zicerea asta: “dacă acum ai fi fumat, Monico, câÈi bani ai fi ars, ia zi? oare, de câte ori te-ai fi scotocit prin buzunare să faci rost de bani pentru încă un pachet de janghinoase otrăvitoare, doar ca să-Èi afumi trupul cu tutun, cu preÈul propriei vieÈi? la câte altele ai fi renunÈat cu uÈurinÈă, pentru doar 1 pachet de Èigări x 30 de zile x 12 luni…?!”</p>
<p>Vă spun, sincer, că după ce fac socoteala asta, pe care oricine o poate face cu un calculator, am un curaj nebun să-mi cumpăr orice, chiar Èi cu rate din bancă, fiindcă nimic nu mi se mai pare scump, absolut nimic mai scump, decât să investesc în mine, în viaÈa mea Èi calitatea ei. Am fumat Èi eu, cândva, ca o proastă, noroc că m-am oprit la timp, ca o deÈteaptă. Nu din lipsuri m-am oprit Èi nici din probleme de sănătate, slavă Domnului că n-am ajuns până într-acolo, ci din dragoste de viaÈă, pentru că am decis să nu mi-o dorm ci s-o trăiesc Èi nu în ultimul rând, prin puterea exemplului propriului părinte, după principiul, “dacă el a reuÈit, pot Èi eu!”</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p> ;</p>
<p>În urmă cu foarte mulÈi ani, l-am văzut pe tata cum a zis, pe când împlinea 39 de ani, un “ajunge” apăsat Èi greu ca Èi cum ar fi rupt niÈte lanÈuri. Ajunge a zis, când a stins definitiv Èi irevocabil ultimul chiÈtoc! Astăzi are 73 de ani, Èi de-atunci, nu e an în care să nu-Èi amintească Èi eu pe lângă el, că în anul 1987, data de 31 mai, a fost declarată pentru prima dată, Ziua Mondială Antitutun. Èi dacă stau să mă gândesc, nici n-are cum să-Èi uite, fiindcă Èi-a făcut atunci Èi pe loc, cel mai extravagant Èi valoros cadou, pe care cineva Èi-l poate face sieÈi, la propria aniversare: sănătatea! Practic, Èi-a adăugat viaÈă anilor Èi nu doar ani, vieÈii.</p>
<p>În multe nu l-am copiat pe tata, dar ce bine că-mi curge prin vene! Eu am renunÈat la fumat, când am început să mă uit cu ochi blânzi la mine, ca să nu zic cu milă Èi când am ales să trăiesc frumos, căci întru totul sănătos încă n-am reuÈit, încă muncesc la asta, dar dacă tot nu am acceptat să mă denigreze nimeni în viaÈa asta, doar nu era să permit tocmai Èigărilor s-o facă. Dincolo de gestul care ajută enorm la crearea dependenÈei Èi tentaÈia inhalării mirosului primelor trei fumuri, nu mi-au adus nimic bun în viaÈă. Mirosul impregnat peste tot, al Èigărilor este oribil, iar îmbâcseala fumului, împuÈeÈte trupul, efectiv… Oricine a reuÈit să renunÈe la fumat, spune la fel ca Èi mine Èi-mi dă dreptate, ceilalÈi (încă) nu&#8230; Èi dacă e să fim cinstiÈi până la capăt, nimeni nu se trezeÈte dimineaÈa prinÈ sau prinÈesă, ca să nu zic că nici parfumat, darmite să mai ai o respiraÈie îngreunată de la tabac, o piele îmbibată cu tutun, prematur îmbătrânită, o faÈă prea încercănată, nu din când în când, ci zi de zi, Èi în plus, toate acestea să nu treacă nici de la spălat Èi nici să poată fi camuflate cu nimic. Nu mai spun de combinaÈia de tutun Èi gumă de mestecat, pentru care încă nu s-a inventat un antivomitiv eficient.</p>
<p>Fiecare trebuie să murim din ceva, corect. Parcă Èi aud anumite voci acuzatoare, chiar Èi din rândul celor pe care-i iubesc. Tocmai fiindcă-i iubesc foarte mult, îi rog Èi pe această cale, să se trezească. AÈi dormit destul, dragilor, ca să trăiÈi, viaÈa se respiră, nu se trage-n piept Èi mai ales, nu se doarme!</p>
<p>AlÈii, cum spuneam, aleg variante mult mai drastice, mai categorice, legat de “colorarea” vieÈilor lor, funcÈie de cât de mult negru Èi gri au, însă de prea multe ori aleg drumuri înfundate, fără ieÈire, ca să nu le zic, fără întoarcere, să ÈtiÈi. Èi cum ce-i prea mult strică, tot aÈa Èi de la prea multe culori te <a href="https://bel-esprit.ro/cele-mai-frumoase-poezii-despre-dor/">dor</a> ochii, îÈi stă mintea-n loc, o iei razna, sau Èi se urăÈte cu viaÈa etc. Am folosit sarcasmul ca un fel de condiment pus aici în doză mică, legat de pete puse în exces (de culoare)… ca Èi cum ai lua trei fire de curry cât să-i dai un #flaver original unui fel de bază, gătit de foarte mulÈi, fiindcă, de multe ori chiar Èi în restaurantele cu renume se poate întâmpla ca mâncarea să nu aibă gust…</p>
<p>Fiecare însă, este liber să-Èi dea întâietate propriilor priorităÈi Èi propriilor alegeri. Pentru unii e nevoie<strong><u>doar de o clipă</u></strong> trăită la timpul optim, întru adevăr, de o revelaÈie ca un pocnit din degete, de o voce pe care s-o audă exact când au nevoie, indiferent că are formă de chemare sau răspuns, de o mână întinsă de care să se apuce cu încredere, un gest mic poate, dar de cele mai multe ori suficient încât să-i determine ca să-Èi dorească schimbarea, să găsească, să înÈeleagă esenÈa vieÈii Èi să Èi-o însuÈească. Altora le ia <strong><u>zile în Èir</u></strong><strong><u>, luni de zile</u></strong>, pe când alÈii, din nefericire, nu reuÈesc nici în zeci de ani <strong><u>sau poate niciodată,</u></strong>să se trezească. Că acest moment Èine de voinÈă, neputinÈă, ceva predestinat sau doar de un refugiu temporar în care cineva intră, dar din care nu vrea să mai iasă… nu Ètiu exact. Ceea ce Ètiu însă este că, oamenii care se iubesc cu adevărat pe ei Èi pe cei din jur, ajung la un moment dat, să pună preÈ Èi pe ei Èi pe ceilalÈi, moment care de obicei coincide cu trezirea lor. Èi mai Ètiu că nu este uÈor dar nici imposibil. Este ceva ce putem controla singuri dar până la un punct, adaosul de culori din surse externe, după care e nevoie de o mână de artist (specialist, fie el doctor, psiholog, terapeut, preot, etc.) Ideea este că, trebuie să-Èi doreÈti tu propriul bine, înainte să intervină cei care cu adevărat te pot ajuta. Èine în mare măsură de norul fiecăruia dar Èi de cât este de matur. Fiindcă aÈa cum nu te poÈi opune procesului îmbătrânirii, oricâte intervenÈii chirurgicale ai face, la fel nu te poÈi opune nici maturizării, dar nici n-o poÈi pretinde cum că, vezi, Doamne, de-acum avem o vârstă Èi trebuie să ne maturizăm. Nu, fiindcă, paradoxal, maturizarea n-are legătură cu vârsta Èi nici cu Ècolile înalte. Maturizarea vine peste tine sau nu vine niciodată. E trist dacă nu vine… Iar dacă vine, de obicei vine ca un tăvălug, într-un mod brutal, prin lecÈii dure de viaÈă, te ia pe nepregătite Èi abia de-acolo încolo eÈti la Ècoală, aceea Ècoală a vieÈii, cu care se cam laudă toÈi, dar pe la care mulÈi n-au trecut de fapt. Fiindcă asta înseamnă Ècoala vieÈii, să te dezvolÈi personal, să evoluezi. Iar cum prea sunt prea puÈini cei care dovedesc că sunt maturi, este simplu de observat care au absolvit Èi care nu… Dacă treci printr-un proces de maturizare, bucură-te! Toate îÈi sunt date spre binele tău. Numai aÈa înveÈi să (te) cunoÈti, să (te) descoperi Èi abia apoi începi să creÈti cu adevărat, aÈa cum trebuie să fii crescut, nu doar în înălÈime Èi nu doar prin anii număraÈi în buletin. Numai aÈa începi să Èi vezi cu ochii, să apreciezi ce vezi Èi să te bucuri, nu doar să te uiÈi cu ei. Iar în ceea ce priveÈte teama că o dată ce devii matur, n-o să mai Ètii să rămâi <a href="https://bel-esprit.ro/audrey-hepburn-pentru-copilul-din-noi-toti/">copil</a>, să n-ai nicio grijă! Asta nu-Èi pune absolut nicio piedică, de a râmâne veÈnic <a href="https://bel-esprit.ro/audrey-hepburn-pentru-copilul-din-noi-toti/">copil</a> în sufletul tău oricâÈi ani ai avea, fiindcă cele două virtuÈi nu se anulează una pe cealaltă, dimpotrivă, se iau în braÈe, se îmbină armonios. Ce bine-ar fi fost să putem să tot sărim dintr-o copilărie-n alta, ca într-un Èotron, sau măcar să fim mereu ca Èi copiii, să credem ca Èi ei că totul e posibil.</p>
<p>De aceea, este minunat să putem să rămânem mereu ca Èi copiii mici, în nevinovăÈie, în răutate, să credem ca Èi ei că totul este posibil, dar să ne dezvoltăm gândirea, Èi să creÈtem mari în blândeÈe, în iertare, în intenÈiile noastre bune, în grija faÈă de tot ce ne înconjoară Èi mai ales, în dovezi de <a href="https://bel-esprit.ro/ion-minulescu-si-ne-am-iubitti-aduci-aminte/">iubire</a>.</p>
<p> ;</p>
<p>Monica
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Monica ViÈa' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a5acb199da2b40dbc6660cd1c014a3c8f16ed40b4c6e09b07da332a44ae1d2?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a5acb199da2b40dbc6660cd1c014a3c8f16ed40b4c6e09b07da332a44ae1d2?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/monica-visa/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Monica ViÈa</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:monicadiana_v&#105;s&#097;&#064;y&#097;&#104;o&#111;.com" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>