<p>Se spune că fericirea vine din lucruri mărunte. Eu vreau doar să vă confirm, să recunosc, să mărturisesc cu mâna pe inimă, chiar aÈa este!</p>
<p>Pe când eram copil Èi venea sărbătoarea Sfântului Nicolae, cea care dă startul Sărbătorilor de iarnă mult aÈteptate de micuÈi, nu speram la dulciuri, jucării sau alte cadouri. Ètiam că acestea sunt cu precădere destinate copiilor cu adevărat nevoiaÈi, dar mai ales pentru copiii orfani, copiilor aflaÈi într-o relaÈie dură cu viaÈa. Eram doar curioasă să văd dacă mi-a lăsat ameninÈătoarea nuieluÈă. Marea mea bucurie de copil sărac era să nu-mi fi lăsat cumva nuieluÈa. Ètiam atunci că sunt un copil bun, o splendoare de copil de care iubiÈii mei părinÈi puteau să fie mândri Èi asta mă făcea fericită. Da, eram fericită. Chiar eram!</p>
<p>Dacă mă gândesc bine, necontenit m-am căznit să-mi fac părinÈii mândri de mine, să nu le pricinuiesc nemulÈumiri, să fiu copil bun, să învăÈ bine, cel mai bine, să concurez la olimpiadele Ècolare, să muncesc cu simÈ de răspundere în gospodărie, să îmi asum nemăsurate responsabilităÈi, unele disproporÈionat de mari în comparaÈie cu vârsta mea, să-l cresc cu dragoste Èi grijă pe fratele mai mic Èi mai apoi pe copiii fraÈilor mai mari, ce mai dute-vino, să îi fac fericiÈi. Dacă ei erau fericiÈi, implicit Èi eu eram atunci fericită. Da, eram fericită. Chiar eram!</p>
<p><img class=" wp-image-12420 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/07/138c31a216b0c4d61077a193768d7168-200x300.jpg" alt="" width="444" height="666" /></p>
<p>Era perioada sărbătorilor de iarnă Èi Brad de Crăciun vedeam doar în casa naÈilor părinÈilor mei. AceÈtia erau bogaÈi, avuÈiaÈia CAP-ului era administrată cumva de naÈul alor mei, care era magazioner. Ce nu găseai la ei?! Cele două fiice ale lor se îmbrăcau doar de la magazinele de lux din BucureÈti. Dintre toate tinerele fete din sat, doar ele îÈi permiteau acest exces de eleganÈă.</p>
<p>Aveam vreo Èase ani, Èi, dacă se întâmpla să fiu la ei sâmbăta sau duminica seară, când se găteau ca să iasă în sat, mă uitam fascinată cum îÈi trăgeau pe fiecare picior cel mai fin ciorap de mătase pe care-l văzusem vreodată, cum se găteau cu pulovere din caÈmirul cel mai fin Èi fustiÈe plisate, minuscule, la mare modă în vremea aceea, cum îÈi puneau cismele din piele lăcuită cu tocuri pe care eu le vedeam atunci foarte, foarte înalte. Nu mă mai săturam privid acest spectacol ce mă fascina Èi îmi transmitea o stare de fericire. Eram privilegiată să am parte de aÈa un spectacol răvăÈitor Èi asta mă făcea fericită. Da, eram fericită. Chiar că eram!</p>
<p>Dar de fapt voiam să vă vorbesc despre Bradul lor de Crăciun. Era o frumuseÈe, era o bogăÈie de fondante, bomboane de pom cu ambalajul poleit în culori sclipitoare, globuri cu scânteieri briliantine, beteală argintie Èi lumânări fine, străvezii, din ceară în dulci culori, prise cu clipsuri aurii de crengile îngreunate de portocale, de pantagruelica lor împodobire. Era o încântare, îl priveam extatic, putem să mănânc din el ce îmi doream, nu aveam restricÈii, era o minunăÈie Èi pentru că aveam parte să mă bucur de aÈa o splendoare, eram fericită. Da, eram fericită. Chiar eram!</p>
<p>Pentru că nu aveam propriul meu Brad de Crăciun, încearcam să-mi construiesc fericirea din lucruri mărunte şi simple, din ceea ce aveam. Căutam, aÈa ca să poată fi admirat Èi de alÈii, crescut în stradă lângă gardul nostru, un puiÈor mic de salcâm cu crenguÈele văduvite de podoabă de anotimpul rece Èi îl transformam în Pom de Crăciun. Îl împodobeam cu lănÈiÈoare pe care le confecÈionasem din hârtie creponată de diferite culori, ca să Èină locul ghirlandelor adevărate.</p>
<p>Făceam diverse figurine din puÈina poleială păstrată de la puÈinele dulciuri pe care le mâncasem, mai puneam câteva fire de lână vopsită în diferite culori vii, luată din arsenalul de Èesut al maică-mii, Èi cam atât, podoabele se terminau. Arăta sărăcăcios, mai mult decât modest, de-a dreptul fastidios, copie jalnică a ceea ce ar fi trebuit să fie un Pom de Crăciun. Aveam nevoie de o apreciere pozitivă Èi cum era destul de rece afară Èi copii vecinilor nu erau la joacă în stradă ca să îl privească cu încântare, mă duceam în curte, îl luam pe tata de mână, îl luam de la treburile lui din gospodărie Èi îl aduceam în stradă ca să îl admire. Pentru mine era necesitatea absolută atunci, ca el să aprecieze splendoarea propriul meu Pom de Crăciun.</p>
<p>Îl privea cu înduioÈare Èi, întristat în acelaÈi timp de neputinÈa-i de a-mi oferi ceea ce era firesc să primească orice copil de vârsta mea, îmi spunea că este minunat. Ètiam că spune aÈa doar ca să nu mă dezamăgească pentru că eu însămi de fapt nu eram prea încântată de aspectul jalnic, între noi fie spus, a ceea ce era congenera mea creaÈie- Pomul de Crăciun. Dar aveam propriul meu Pom de Crăciun Èi eram fericită. Da, eram fericită. Chiar eram!</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Cred că gestul meu de a ridica un pui de salcâm la rangul de Pom de Crăciun mi-a înduioÈat profund părinÈii pentru că în anul următor am avut parte de singurul, de unicul Brad de Crăciun al copilăriei mele. Eu neavând propria-mi cameră, acesta a fost montat în camera celor doi fraÈi mai mari ai mei, mai mari cu opt Èi respectiv nouă ani, de cât mine. Împodobit aÈa cum îi Èade bine unui veritabil Brad de Căciun, cu bomboane fondante în poleială, Èi alte dulciuri, mere Èi portocale, era aÈezat destul de aproape de patul fraÈilor mei. Eu mă uitam la el ca la soare Èi, de teamă să nu-i Ètirbesc din frumuseÈe, nu luam nimic din el, nici măcar o bomboană, doar că în fiecare dimineaÈă găseam câte unul sau două ambalaje golite peste noapte de deliciosul conÈinut de către fraÈii mei.</p>
<p>Mă întristam un pic, dar îi iubeam mult de tot Èi puteam să trec cu vederea astea, căci ei nu avuseseră niciodată Brad de Craciun Èi era normal să nu Ètie cum să se poarte cu el. Èi apoi, erau neplăceri insignifiante nu puteau să-mi umbrească starea de mulÈumire sufletească, nu puteau să-mi întunece fericirea. Eu aveam Brad de Crăciun Èi eram fericită. Da, eram fericită. Chiar eram!</p>
<p>Urma să vină MoÈ Crăciun. Sau să nu vină. Depindea de cât te-ai străduit tot anul să fii copil liniÈtit Èi ascultător. De regulă, un copil sărac este cuminte Èi cu minte, aceste două însuÈiri sunt garantate, impuse aproape, în toate cazurile de statutul său dobândit fără voia lui, fără să fi avut vreun cuvânt de spus, fără să-l fi întrebat cineva. MoÈul nu trebuia să aducă nimic, trebuia doar să treacă, în calea sa fantastic Èesută-n vazduh, în sania lui fantastică, trasă de renii săi fantastici, pe la copiii fantastici de cuminÈi, dar Èi pe la mine.</p>
<p>A doua zi dimineaÈă îl întrebam pe tata dacă a venit MoÈul pe la noi Èi el îmi spunea că bineînÈeles că a venit. Eu ceream totuÈi o confirmare Èi atunci el, ca să nu-mi se destrame mirajul acelei sărbători, mă lua de mână Èi mergeam împreună în magazia în care stăteau atârnaÈi la uscat, cârnaÈii de porc. Îmi arăta un cârnat din care cineva muÈcase.</p>
<p>„Ei, acum vezi? De aici a muÈcat MoÈul, flămând de când este tot pe drum.” Îl credeam cu tărie atunci. Imaginea cu urma de îmbucătură din cârnat mi-a rămas mulÈi ani gravată în minte cu oarece mefienÈă, pentru că era Èi nu era o enigmă. Mă strângea Èi nu prea de gânduri căci parcă prea era totuÈi cusută cu aÈă albă treaba acesta. Abia când am crescut m-am gândit că tot acolo era Èi butoiul de vin, iar tata cred că mai muÈca din câte un cârnat mai înainte să bea din licoarea rece, proaspăt scoasă din butoi. Eu nu Ètiam asta atunci, aveam doar dovada că MoÈ Crăciun a trecut Èi pe la mine, Èi eram fericită. Da, eram fericită. Chiar eram!</p>
<p>Când eÈti copil sărac, fericirea Èi-o zideÈti singur, încet-încet, puÈin câte puÈin, din lucrurile mărunte din viaÈa ta, lucruri despre care abia la maturitate realizezi că erau de fapt lucruri mari, de nemaiîntâlnit acum. Te fericeşti singur, într-un mod inefabil, folosindu-te de cele mai simple lucruri, construind poveÈti pe care le însufleÈeÈti ca să îÈi îmblânzeÈti viaÈa. Ai capacitatea de a te lăsa copleÈit de frumuseţea lucrurilor simple. GăseÈti fericirea în tine însuÈi, în Èesătura ta interioară Èi scoÈi la iveală fericirea din tine însuÈi. Èi da, eÈti fericit. Chiar eÈti!</p>
<p>Când am ajuns la vârsta să am nepoÈi abia aÈteptam perioada sărbatorilor ca să împodobesc spectaculos Bradul de Crăciun sub care ei puteau să lase Scrisoarea către MoÈ. Aceasta trebuia musai însoÈită de Carnetul de note, dar nu Ètiu cum se făcea că acesta fusese ba pierdut, ba uitat la Doamna atunci când a trebuit să treacă notele în el, sau pur Èi simplu, nu Ètiau nici ei din ce motiv, dar ce să vezi, nu le-au trecut notele in Carnet!?! Asta e! MoÈul trebuia să mai închidă Èi el ochii. Dar să-i deschidă bine atunci când citea scrisoarea, astfel încât niciunul dintre ei să nu fie dezamăgit de cadoul ce urmau să-l descopere sub crengile impodobite ale Bradului de Craciun..</p>
<p>Când descopereau în cutiile frumos ambalate Èi strânse cu impresionante funde de un auriu sau argintiu sclipicios exact ceea ce îi ceruseră MoÈului, faÈa li se lumina într-un zâmbet larg de fericire care mă topea. Èi fericirea lor însemna fericirea mea. Da, eram fericită. Chiar eram!</p>
<p>Dacă, cu gând curat, ai grijă de drumul tău Èi lumina din tine îmblânzeÈte orice meandră ce Èi-ar putea risca sufletul, ajutându-te să nu te pierzi, Èi mergi până în pânzele albe ca să faci Rai din ce ai, eÈti un om fericit.</p>
<p>Da, eÈti fericit. Chiar eÈti!</p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/dezradacinatul-si-bagajul-lui-silvia-cuzum/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Dezrădăcinatul Èi bagajul lui&#8230;</a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Silvia Cuzum' src='https://secure.gravatar.com/avatar/7d0b3df76cd3f5880b0230b8cd1864076eaecbfa4fbf0885f1bf4e0ce8491c44?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/7d0b3df76cd3f5880b0230b8cd1864076eaecbfa4fbf0885f1bf4e0ce8491c44?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/silvia-cuzum/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Silvia Cuzum</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:s&#099;&#117;zu&#109;&#064;&#121;&#097;&#104;&#111;o&#046;co&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>