<h1><strong>George Călinescu, poet</strong></h1>
<p>&#8222;Femeia, asta-i discordia lumii&#8230;&#8221; Nu ştim dacă Otilia cea cochetă şi plină de mister l-a vrăjit iremediabil pe scriitorul nostru balzacian, romancierul cu mare faimă în perioada interbelică, un lucru e cert: <strong>poezia lui George Călinescu</strong> se naşte dintr-un fond de sensibilitate autentică, pe fibrele unui neoromantism foarte bine mascat în esenţele profunde ale creaţiei sale epice. Cu toate că &#8222;Bunele sentimente nu fac literatură&#8221;, cel care avea să devină una dintre cele mai avizate voci critice ale generaţiei de aur, va găsi, prin recursul la lirică, o posibilitate de a demonstra tocmai contrariul.</p>
<p>Romanul cel mai cunoscut, <strong>feminitate</strong>, apărut în 1938, purta iniţial titlul &#8222;Părinţii Otiliei&#8221;, aducând în prim-plan tema balzaciană a paternităţii &#8211; premisă a unui modernism ce răspundea cerinţei lovinesciene a <em>sincronismului, </em>apoi, însă, desprinzându-se de modelul scriitorului francez, avea să devină una dintre operele de căpătâi prin care romanul românesc îşi găsea un binemeritat loc în context european. Desigur, pentru cei ce vor să cunoască îndeaproape subtilităţile estetice şi ideatice ale acestei proze, există o carte de critică literară pe care am putea s-o recomandăm drept punct de reper în analiza romanului românesc: &#8222;Arca lui Noe&#8221;, un periplu analitic pe care Nicolae Manolescu îl face printre cărţile fundamentale ale genului. Capitolul &#8222;Ochiul estetului&#8221; poate oferi surprize cititorului interesat de aspectele (anti) balzacianismului lui <strong><a href="https://ro.wikipedia.org/wiki/George_C%C4%83linescu" target="_blank" rel="noopener">Călinescu </a></strong>&#8211; dar asta e o altă discuţie.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-12257" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/07/c56308013b231323b46dc9e5ee7ffd23.jpg" alt="" width="563" height="679" /></p>
<h4><strong>Poezia, arta subtilităÈii</strong></h4>
<p>De ce am evocat romanul &#8222;Enigma Otiliei&#8221;, ca preambul la acest poem? Pentru că am văzut, dincolo de diferenţele formale, acea &#8222;oglindă de argint&#8221; în care, dincolo de realitate, se reflectă spiritul călinescian. <strong>Eternul feminin</strong>, în variantă disimulată de costumul bărbătesc (<strong><a href="https://bel-esprit.ro/eternul-feminin-o-notiune-perimata/" target="_blank" rel="noopener">AICI</a> </strong>pentru detalii). Aşa cum transpare el şi în câteva rânduri din roman:</p>
<ul>
<li><em> <strong>Sărutarea nu trebuie să aibă brutalitatea asta alimentară, ci să fie uşoară, delicată.</strong></em></li>
<li><strong><em> Aş dori din toată inima să fii fericită … cu mine.</em></strong></li>
<li><strong><em> Mai plăcut e să-ţi aduci aminte fericiri trecute, decât ca după o tinereţe uscată să ai târziu ceea ce n-ai avut la vreme.</em></strong></li>
<li><strong><em> Dumnezeu este cauza dintâi şi scopul din urmă. Prin el, noi ne explicăm tot ce întrece puterea noastră de explicaţie şi dăm un sens vieţii.</em></strong></li>
<li><strong><em> Dumnezeu sunt eu, tu, pământul, cerul, tot ce există pe lume. Toate fac parte din Dumnezeu, decât că noi suntem mărginiţi pe loc şi în timp, pe când Dumnezeu e nesfârşit.</em></strong></li>
<li><strong><em> În artă, voinţa e un element secundar, totul depinde de talent. Cel mai leneş dintre poeţi poate face poezie mare, aproape fără să vrea şi să ştie.</em></strong></li>
<li><strong><em>Tot ce s-a făcut mare în lumea asta, prin femei s-a făcut. Curtezane, nu femeile de treabă, au stimulat geniile.</em></strong></li>
<li><strong><em> Pentru o fată, reuşita în viaţă nu e o chestiune de studiu şi de energie. Rostul femeii este să placă, afară de asta nu poate fi fericire.</em></strong></li>
<li><strong><em> <a href="https://www.sciencedirect.com/topics/social-sciences/femininity" target="_blank" rel="noopener">Femeia</a>, asta-i discordia lumii.</em></strong></li>
<li><strong><em> Numesc deşteaptă o femeie care suceşte capul bărbaţilor. Ăsta e rostul femeilor.</em></strong></li>
<li><strong><em>Femeia este numai sexualitate, pe când bărbatul e sexual.</em></strong></li>
<li><strong><em> Senzualitatea firească a vârstei se lupta cu mistica erotică.</em></strong></li>
</ul>
<p>sau în textul la care, în sfârşit, ajungem:</p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>O, tu, cu ochi albaştri, cât de frumoasă eşti!</strong></em><br />
<em><strong>Aşa desigur sunt făpturile cereşti,</strong></em><br />
<em><strong>Pe care le vedeam, copil, întraripate,</strong></em><br />
<em><strong>Cu câte-un crin în mână şi pletele pe spate.</strong></em><br />
<em><strong>Când te cuprind de mijloc îmi pare că e vis,</strong></em><br />
<em><strong>Că mi-a picat un înger de sus, din paradis.</strong></em><br />
<em><strong>Cu mare sfiiciune pe-obrazul tău pun gura,</strong></em><br />
<em><strong>Gustându-i ameţit aroma şi căldura.</strong></em><br />
<em><strong>De mă pecetluieşti buza-ţi trandafirie,</strong></em><br />
<em><strong>Mă simt înviorat ca de-o eucaristie,</strong></em><br />
<em><strong>Mă-ntreb de-i cu putinţă ca tu să mă iubeşti.</strong></em><br />
<em><strong>O, tu, cu ochi albaştri, cât de frumoasă eşti!</strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Mângâie-mă cu mâna ta cea copilărească,</strong></em><br />
<em><strong>Îneacă-mă cu coama ta supraomenească,</strong></em><br />
<em><strong>Ce cade ca o creangă pletoasă şi divină,</strong></em><br />
<em><strong>Cu miros de cinam şi frunze de lumină.</strong></em><br />
<em><strong>Fă-mi cerc de după gât cu braţul tău subţire,</strong></em><br />
<em><strong>Aşa cum se cuvine smeritului tău mire,</strong></em><br />
<em><strong>Şi lasă-te uşoară când cu un salt vânjos</strong></em><br />
<em><strong>Te duc în patul biblic de cedru şi-abanos,</strong></em><br />
<em><strong>Neprihănită, goală, zvâcnind fără veşmânt</strong></em><br />
<em><strong>Să dormi cu mine noaptea în sfânt aşezământ.</strong></em><br />
<em><strong>În raiul tău suav mă-mbii şi mă sfinţeşti,</strong></em><br />
<em><strong>O, tu, cu ochi albaştri, cât de frumoasă eşti!</strong></em></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Lectură suplimentară:</p>
<div>
<div class="" dir="auto">
<div id="jsc_c_dr" class="x1iorvi4 x1pi30zi x1swvt13 x1l90r2v" data-ad-comet-preview="message" data-ad-preview="message">
<div class="x78zum5 xdt5ytf xz62fqu x16ldp7u">
<div class="xu06os2 x1ok221b">
<div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xdj266r x126k92a">
<h3 dir="auto" style="text-align: center;">VIAÈA PRIVATĂ A UNUI GENIU</h3>
</div>
<div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a">
<div dir="auto"><strong><em>În ziua de 12 martie 1965, GEORGE CĂLINESCU se stingea pe un pat de spital din Otopeni. Ciroza hepatică l-a măcinat încetul cu încetul, deşi nu fusese un prieten al lui Bachus. Nu împlinise încă 66 de ani. Criticul cel mai strălucit al României, publicistul ingenios, romancierul, dramaturgul, poetul- pleca Dincolo, după o viaţă în care unica dragoste adevărată fusese aceea pentru lectură şi scris. </em></strong></div>
<div dir="auto"><strong><em>Profesor universitar promovat greu (datorită invidiilor masive ale unor colegi de breaslă, mulÈi dintre ei lipsiţi de talent literar) bastardul unei servitoare (fructul unei aventuri cu un ofiţer peregrin pe care nu l-a cunoscut niciodată) el a adunat o sumedenie de frustrări, pe care a dorit să le depăşească prin cultură şi educaţie. S-a considerat multă vreme un limitat, a muncit enorm (citind imens şi suferind pentru că nu avea abilităţi în învăţarea limbilor străine), visând la o mare carieră academică. </em></strong></div>
<div dir="auto"><strong><em>Iubea cultura italiană şi s-a trudit mult pentru a învăţa limba lui Dante, care i s-a părut muzicală şi facilă, dar în practică nu a reuşit niciodată să o vorbească fluent. S-a mulţumit cu relativa uşurinţă a traducerilor, deşi nu a renunţat niciodată la uzul dicţionarului. Vechea Românie nu l-a apreciat aşa cum îşi dorea. România comunistă părea că-l preţuieşte cum se cuvine, numai că şi în acest caz, a fost decepţionat: comuniştii aveau nevoie de tovarăşi de drum, pe care ulterior (în multe cazuri) i-au abandonat, sau i-au trimis în închisori. Călinescu nu putea trăi fără a fi publicat, fără a-şi vedea numele în presă, pe coperţile cărţilor, în reviste. Nu îl interesa nimic altceva. La 30 de ani se va căsători cu Vera, care avea 20 de ani, o absolventă de pension care îi va deveni mai curând- menajeră . Ea se ocupa cu tot ceea ce însemna gospodărie şi probleme administrative curente, Călinescu văzându-şi exclusiv de scris şi contribuind în cuplu doar financiar. Întrebată peste ani, dacă nu s-a simţit nefericită, Vera a declarat senin, că intuia ce fel de parteneră îşi dorea Călinescu şi prin urmare, a optat în cunoştinţă de cauză. I-a stat la dispoziţie trup şi suflet, permanent, deşi Călinescu a socotit-o mereu inferioară intelectual. O folosea totuşi, atunci când îi citea anumite texte, socotind-o imaginea bunului simţ popular. </em></strong></div>
<div dir="auto"><strong><em>Dorea să vadă ce reacţie avea la scrierile sale. Copii nu au avut, pentru că George Călinescu nu era de acord. Afirma că nu era făcut să fie tată, rostul lui în această viaţă, fiind exclusiv unul cultural-creator. Vera a admis şi acest aspect, fără murmur. Uneori o umilea, revărsându-şi asupra ei, reacţiile sale impulsive. Ca să o pedepsească, o trimitea în podul casei, pentru a căuta unele lucruri, apoi îi lua scara şi o lăsa acolo singură, câteva ore. Când mâncau, el primea hrana cea mai bună şi mai proaspătă. Când scria (mai ales noaptea) ea nu avea voie nici măcar să strănute, pentru că pentru el , orice zgomot era echivalentul unei torturi. </em></strong></div>
<div dir="auto"><strong><em>I-a interzis să mai aibă de-a face cu prietenele sale şi nu dorea să primească oaspeţi acasă. Cuplul trăia într-o izolare totală. Călinescu mânca enorm, era pofticios, semăna cu un copil răsfăţat. Bea rar, nu fuma şi prefera cafelei-ceaiul. Lucra îndârjit, metodic, cu o energie fantastică, folosind sute de cărţi, pe care le aşeza pe o masă lungă de tâmplărie, iar pe măsură ce îşi extrăgea ideile din fiecare, le arunca pe jos. Vera urma să le aşeze cuminte, în rafturi. I-a fost credincios, exceptând ultimii ani ai vieţii, când dezvoltase o pasiune nebună pentru o celebră baschetbalistă. El avea 60 de ani, iar iubita-24. </em></strong></div>
<div dir="auto"><strong><em>Se întâlneau la mare, alergau prin valuri, iar criticul părea fericit. Vera era cu el, stătea pe un cearceaf pe plajă şi îi urmărea de la distanţă, tăcută şi resemnată. Baschetbalista era cu un cap mai înaltă decât criticul şi se amuza pe seama pasiunii lui. Deja bolnav, Călinescu nu mai avea simţul ridicolului, dând târcoale ca un căţeluş, frumuseţii blonde, zvelte şi sculpturale. Dar intim, nu se va întâmpla nimic între ei. Contestat ca om, socotit lipsit de caracter (şi multe dintre gesturile sale publice de după 1945 indicau asta) George Călinescu a fost în esenţa sa- un geniu intelectual. Oricât de mult am detesta omul (şi motive sunt din plin) când lecturezi “Istoria literaturii române de la origini până în prezent” (de exemplu) te întrebi din ce galaxie a miracolului a venit, omul care a scris o asemenea bijuterie. El existase, trăise, fusese un om în carne şi oase, un muritor… Şi totuşi, nu fusese un om obişnuit.</em></strong></div>
<div dir="auto"><a href="https://bel-esprit.ro/petru-cel-mare-o-forta-a-naturii/" target="_blank" rel="noopener"><strong>Cristian Sandache </strong></a></div>
<div dir="auto">Pe Dl. prof. univ Dr. Cristian Sandache îl puteÈi citi Èi <strong><a href="https://stiriletransilvaniei.ro/author/cristian-sandache/" target="_blank" rel="noopener">AICI.</a></strong></div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
<p><!--more--></p>
<div>
<div class="x168nmei x13lgxp2 x30kzoy x9jhf4c x6ikm8r x10wlt62" data-visualcompletion="ignore-dynamic">
<div>
<div>
<div>
<div class="x1n2onr6">
<div class="x6s0dn4 xi81zsa x78zum5 x6prxxf x13a6bvl xvq8zen xdj266r xktsk01 xat24cr x1d52u69 x889kno x4uap5 x1a8lsjc xkhd6sd xdppsyt">
<div class="x9f619 x1n2onr6 x1ja2u2z x78zum5 x2lah0s x1qughib x1qjc9v5 xozqiw3 x1q0g3np xykv574 xbmpl8g x4cne27 xifccgj">https://bel-esprit.ro/dan-puric-a-sta-langa-femeia-iubita-e-o-arta/</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/WhatsApp-Image-2018-08-28-at-12.43.00-PM.jpeg" width="100" height="100" alt="Andra Tischer" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/tischer-andra/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Andra Tischer</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>LicenÈiată în Filologie, Andra Tischer trăieÈte în Sibiu, fiind profesoară de limba Èi literatura română la Colegiul NaÈional ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creaÈiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la PăltiniÈ, ConfluenÈe.org, Logos Èi Agape (TimiÈoara), revista ”Singur” (TârgoviÈte), Melidonium (Roman, NeamÈ). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacÈie la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea fiinÈei umane stă în iubire Èi în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până Èi cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelenÈă, această vocaÈie fiind cartea de vizită pe care Èi-a asumat-o tranÈant cu fiecare ocazie.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Facebook" target="_self" href="https://www.facebook.com/andra.tischerpodia?ref=br_rs" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-facebook" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 264 512"><path fill="currentColor" d="M76.7 512V283H0v-91h76.7v-71.7C76.7 42.4 124.3 0 193.8 0c33.3 0 61.9 2.5 70.2 3.6V85h-48.2c-37.8 0-45.1 18-45.1 44.3V192H256l-11.7 91h-73.6v229"></path></svg></span></a><a title="Twitter" target="_self" href="https://twitter.com/AndraTischer" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-twitter" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 30 30"><path d="M26.37,26l-8.795-12.822l0.015,0.012L25.52,4h-2.65l-6.46,7.48L11.28,4H4.33l8.211,11.971L12.54,15.97L3.88,26h2.65 l7.182-8.322L19.42,26H26.37z M10.23,6l12.34,18h-2.1L8.12,6H10.23z" /></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#099;&#111;nc&#117;&#114;&#115;&#114;&#097;du&#115;&#116;&#097;&#110;&#099;a&#064;&#121;a&#104;o&#111;&#046;&#099;om" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>