<p>Filmografia lui <a href="http://www.imdb.com/name/nm0027572/?ref_=tt_ov_dr" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Wes Anderson</a> este o avalanÈă de virtuozitate, precum un bulgăre de zăpadă, care prin rostogolire acumulează încontinuu. Răsplătit la Festivalul de Film de la <a href="http://www.berlinale.de/en/presse/pressemitteilungen/alle/Alle-Detail_19732.html" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Berlin</a> cu Premiul Juriului, <a href="http://www.foxsearchlight.com/thegrandbudapesthotel/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">The Grand Budapest Hotel</a> decorează “capela Sixtină” personală a cineastului texan eurofil.</p>
<p>Wes Anderson<b> </b>a făcut o breşă<b> </b>imaginară (republica Zubrowka), în istoria secolului al XX-lea, într-o fantasmagorică Europă a anilor ’30. Filmul urmăreşte aventurile lui Gustave H., bărbatul care a deţinut cheile de aur ale unuia dintre cele mai celebre hoteluri europene. Alături de fidelul Zero Moustafa, trece printr-o adevărată cursă cu obstacole în căutarea unui tablou valoros, în jurul căruia se naşte conflictul plasat într-o perioadă plină de mutaţii. Realizatorul american a menţinut întotdeauna o distanţă aproape igienică între filmele sale şi realitate, lăsând ca micile sale fantezii să pară nişte bule meticulos organizate. În cazul peliculei <b>The Grand Budapest Hotel</b>, imersiunea în perioada interbelică, fie şi sub masca unei fabule, este o noutate ce naşte controverse. Toate ticurile şi semnăturile sale sunt adunate şi ambalate, într-o manieră cvasi-inocentă, provocând confuzii în această lume în care totul este etichetat minuţios (lucrurile oamenilor, locurile şi chiar scenele).</p>
<div id="attachment_11908" style="width: 740px" class="wp-caption alignnone"><img aria-describedby="caption-attachment-11908" class="wp-image-11908" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/07/the-grand-budapest-hotel-1-300x212.png" alt="" width="730" height="516" /><p id="caption-attachment-11908" class="wp-caption-text">Ralph Fiennes (Monsieur Gustave H) &; Tony Revolori (Zero Moustafa) © Fox Searchlight Pictures</p></div>
<p>Utilizând tehnica narativă a povestirilor în ramă sau a “<a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Matryoshka_doll" target="_blank" rel="noopener noreferrer">păpuşilor ruseşti</a>“, aduce în discuţie teme grave, precum familia disfuncţională, boala, vanitatea, violenţa – mai toate păcatele lumii moderne. Spectatorul trece prin trei rame temporale (din 1985, 1968 până în 1932) ca să pătrundă în miezul poveştii. Un scriitor în vârstă (Tom Wilkinson) citeşte în faţa unei camere de filmat “reţeta succesului” său literar (autorii nu intervin cu nimic personal, ci doar redau poveşti auzite de ei), apoi ne este prezentată versiunea mai tânără a acestuia (Jude Law) halăduind pe coridoarele pustii ale hotelului. Acesta intră în contact cu misteriosul Moustafa Zero (F. Murray Abraham), proprietarul clădirii, care-i va povesti cum a moştenit <strong>Grand Hotel Budapest</strong>.</p>
<p><iframe src="https://www.youtube.com/embed/sE-os0Vswsw?rel=0" width="625" height="352" frameborder="0" data-mce-fragment="1"></iframe></p>
<p>În această manieră, sărind peste treizeci de ani, se trece de la idee (tehnica literară a preambulului) la ilustrarea ei; de la un romancier la personajul principal veritabil al acestei istorii: <i>Monsieur</i> Gustave (Ralph Fiennes) – uimitorul majordom al unui lăcaş omonim din epoca în care această instituţie venerabilă îşi trăia ultimii ani de glorie (fără vreo legătură reală cu sanatoriul Berghof descris de Thomas Mann în <i><a href="http://en.wikipedia.org/wiki/The_Magic_Mountain" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Muntele vrăjit</a></i>), înainte ca Europa să intre într-una dintre cele mai triste epoci. <i>Monsieur</i> Gustave (admirabilul Ralph Fiennes) este o figură paternală magnetică, aruncată în lada de gunoi a istoriei, dar şi majordomul gerontofil. Deopotrivă cavaler şi laş, el va lăsa o amprentă puternică în inima lui Zero Moustafa (imigrantul harnic şi devotat) ce-şi aminteşte de faptul că mentorul său ”ştia să întreţină cu mult farmec iluzia”. Relaţia dintre cei doi, mentor şi învăţăcel (desprinsă parcă din <a href="http://www.imdb.com/title/tt0091605/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">The Name of the Rose</a>) este ca un vaccin contra morţii culturale. Gustave H. este întruchiparea melancolică a unei Europe cotropite de barbaria naziştilor şi de cupiditatea lumii industrializate.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<div id="attachment_11912" style="width: 739px" class="wp-caption alignnone"><img aria-describedby="caption-attachment-11912" class="wp-image-11912" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/07/grand-budapest-hotel--300x169.jpg" alt="" width="729" height="411" /><p id="caption-attachment-11912" class="wp-caption-text">Ralph Fiennes în rolul lui Monsieur Gustave H © Fox Searchlight Pictures</p></div>
<p>Odată instalat cadrul desfăşurării pentru tribulaţiile lui Gustave H. (acuzat pe nedrept de uciderea unei aristocrate al cărei moştenitor devenise), intriga devine fluidă, ambalată cu multă frenezie. Moartea bătrânei doamne D. (Tilda Swinton metamorfozată) stârneşte o furtună ce se va suprapune cataclismului istoriei – puterea naziştilor, aici parodiaţi cu acel Zig-Zag, şi războiul. Formalismul cineastului face faţă acestui asalt, dublând ticurile cinematografice şi “bibelourile” <i>vintage</i>.</p>
<div id="attachment_11910" style="width: 749px" class="wp-caption alignnone"><img aria-describedby="caption-attachment-11910" class="wp-image-11910" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/07/grand-budapest-hotel-2014-003-gustave-laughing-with-women-300x224.jpg" alt="" width="739" height="552" /><p id="caption-attachment-11910" class="wp-caption-text">Ralph Fiennes în rolul lui Monsieur Gustave H © Fox Searchlight Pictures</p></div>
<p>Apropierea lui Wes Anderson de realitate se face printr-o strategie plină de marote vizuale. Toate referinţele (Stefan Zweig, Thomas Mann, Ernst Lubitsch, Billy Wilder) sunt reciclate şi puse pe umerii unei distribuţii familiare lui Anderson (Adrien Brody, Owen Wilson, Jason Schwartzman, Bill Murray, Willem Dafoe, Edward Norton etc) rezultând un <i><a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Mashup" target="_blank" rel="noopener noreferrer">mashup</a> </i> pop-cultural cu iz de naftalină. Regăsim în această cursă continuă (scenele cu urmărirea pe sanie par desprinse din <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/The_Adventures_of_Tintin" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Tintin</a>) obsesii mai vechi ale cineastului: hotelurile, simetria, filiaţia, pitorescul reinterpretat (scenele de evadare à la <a href="http://www.imdb.com/title/tt0455275/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Prison Break</a>), contemplarea sau viteza narativă, filmul <i>noir </i>sau animaţia (<a href="http://www.imdb.com/title/tt0432283/?ref_=nv_sr_1" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Fantastic Mr. Fox</a>).</p>
<p>În acest context eteroclit, realizatorul bombardează spectatorul cu metafore şi cu imagini plastice conjugate cu un <a href="http://www.imdb.com/title/tt2278388/soundtrack?ref_=tt_trv_snd" target="_blank" rel="noopener noreferrer">ritm muzical</a> adecvat. Cu toate acestea, s-ar putea spune că <b>Grand Budapest Hotel</b> este marcat de o mare densitate de imagini ce ar putea duce la saturaţie. Cele optsprezece cadre maniacal realizate, panoramic-luminoase, pot să tatueze retina spectatorului cu imagini pastel ale unui euro-idealism cu parfum de levănţică.</p>
<div id="attachment_11909" style="width: 751px" class="wp-caption alignnone"><img aria-describedby="caption-attachment-11909" class="wp-image-11909" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/07/the-grand-budapest-hotel-2-300x211.jpg" alt="" width="741" height="521" /><p id="caption-attachment-11909" class="wp-caption-text">Ralph Fiennes, Saoirse Ronan &; Tony Revolori © Fox Searchlight Pictures</p></div>
<p>Tot umorul şi toată poezia ce-au fost convocate în pelicula lui Wes Anderson converg spre o concluzie bulversantă, ce conferă o dimensiune tragică surâsului smuls de la spectator. Râsul este, aici, forma unei politeţi disperate. Oratoriile funebre sunt mai accentuate decât suavele <a href="http://www.youtube.com/watch?v=skpyDiCrMZs" target="_blank" rel="noopener noreferrer">declaraţii de iubire</a>.</p>
<p>Sub decorurile roz fondant, în spatele fanteziei dulci-amărui din <b>The Grand Budapet Hotel</b>, se află epitaful unei culturi răvăşite de moştenitori nedemni.</p>
<h3>The Grand Budapest Hotel</h3>
<p>Regizor: Wes Anderson<br />
Scenarist: Wes Anderson<br />
Compozitor: Alexandre Desplat<br />
Operator: Robert D. Yeoman<br />
Producător: Wes Anderson, Steven M. Rales, Scott Rudin<br />
Monteur: Barney Pilling</p>
<h3>Distribuţia</h3>
<p>Ralph Fiennes (Gustave H.)<br />
Tony Revolori (Zero Moustafa)<br />
Tilda Swinton (Doamna D.)<br />
Saoirse Ronan (Agatha)<br />
Edward Norton (Henckels)<br />
Jude Law (Tânărul scriitor)<br />
Bill Murray (Dl. Ivan)<br />
Adrien Brody (Dmitri)<br />
Owen Wilson (Dl. Chuck)<br />
Willem Dafoe (Jopling)<br />
Harvey Keitel (Ludwig)<br />
Jeff Goldblum (Kovacs)<br />
Jason Schwartzman (Dl. Jean)<br />
F. Murray Abraham (Dl. Moustafa)<br />
Mathieu Amalric (Serge)</p>
<h3>Premii, nominalizări, selecţii</h3>
<p>Festivalul internaţional de film din Berlin (2014) – Marele Premiu al Juriului: Wes Anderson<br />
Festivalul internaţional de film din Berlin (2014) – Ursul de Aur, nominalizat: Wes Anderson</p>
<p>Via <a href="https://webcultura.ro/europa-ca-un-hotel-de-lux/">WebCultura</a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/10/89.jpg" width="100" height="100" alt="" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/madalina-dumitrache/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Mădălina Dumitrache</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă. Licenţiată în Teatrologie-Filmologie (U.N.A.T.C. I.L.Caragiale, Bucureşti) şi Pedagogie (Univ. Buc.), mă simt aproape de cei “săraci în arginţi, dar bogaţi în iluzii” ştiind că cea mai subtilă, dar solidă, formă de supravieţuire este cultura Èi că întotdeauna “Les <em>beaux esprits se rencontrent</em><em>”</em>.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Addthis" target="_self" href="https://www.facebook.com/madalina.dumitrache.3" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-addthis" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 448 512"><path fill="currentColor" d="M400 32H48C21.5 32 0 53.5 0 80v352c0 26.5 21.5 48 48 48h352c26.5 0 48-21.5 48-48V80c0-26.5-21.5-48-48-48zm-32 252c0 6.6-5.4 12-12 12h-92v92c0 6.6-5.4 12-12 12h-56c-6.6 0-12-5.4-12-12v-92H92c-6.6 0-12-5.4-12-12v-56c0-6.6 5.4-12 12-12h92v-92c0-6.6 5.4-12 12-12h56c6.6 0 12 5.4 12 12v92h92c6.6 0 12 5.4 12 12v56z"></path></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#109;a&#100;&#097;&#108;&#105;na.d&#117;&#109;&#105;tr&#097;&#099;&#104;&#101;&#064;&#121;m&#097;&#105;&#108;&#046;com" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>
Europa ca un hotel de lux – „The Grand Budapest Hotel”
