<p style="text-align: center;">„<em>Eram de cincisprezece ani când meÈterul care zugrăvea biserica de la Zamfira m-a luat cu el să-i fac sfinÈii de la catapeteasmă. Acolo am cunoscut o fetică aÈa cam de vârsta mea. Avea niÈte ochi mari, albaÈtri, Èi-n toată figura era o expresie dulce, de-o cuminÈenie îngerească. Èi nu Ètiu cum, că ne-am pomenit prieteni. Seara când isprăveam de lucru, ne-ntâlneam în grădina bisericii. Era vară, liniÈte, frumos ca-n vis. Èi ne plimbam alături, Èiindu-ne de mână Èi nu ne spuneam nimic. Da’ eram aÈa de fericiÈi, cum numai la vârsta aceea poÈi fi. Când ne despărÈeam ne strângeam de mână, ne Èopteam încetiÈor -Noapte bună- Èi ne dam întâlnire pe a doua zi, tot la ceasul Èi locul acela… Era pentru mine tot ceea ce făcuse Dumnezeu mai frumos pe lume.</em>”</p>
<p><img class="alignnone size-medium wp-image-49460 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/05/Nicolae-Grigorescu-300x169.jpg" alt="eram de cincisprezece ani" width="300" height="169" /></p>
<p style="text-align: center;"><em><span style="color: #999999;">Nicolae Grigorescu (n.15 mai 1838, Pitaru, DâmboviÈa &#8211; d. 21 iulie 1907, Câmpina) </span></em></p>
<p>foto <a href="https://www.radioromaniacultural.ro/">sursa</a></p>
<p><strong>Nicolae Grigorescu</strong> este considerat fondatorul picturii române moderne. Pentru modul în care a adus în prim-plan valori ale spiritualităţii româneşti reprezintă un adevărat simbol naţional.</p>
<p>Este cel de al şaselea copil al lui Ion Grigorescu, de profesie notar şi al Ruxandrei Grigorescu – croitoreasă. Rămâne de timpuriu orfan de tată, familia se mută la Bucureşti, în mahalaua Cărămidarilor, iar copilul îÈi petrece anii copilăriei la diverÈi meşteri zugravi: Gheorghe Puiu din Olari, fratele acestuia, Dragomir şi apoi la Naie Pantelimonescu, vestit pictor bisericesc. Picteaze acasă iconiţe pe care le vinde la târguri Èi îÈi susÈine astfel familia.</p>
<h4>Zamfira</h4>
<p>În anii 1856-1857, Grigorescu pictează biserica nouă a mănăstirii Zamfira din judeţul Prahova în tehnica frescei şi a uleiului: toate scenele iconostasului, cele opt icoane mari împărăteşti, cele opt scene biblice de sub acestea, Epitaful şi praporul mănăstirii. Ultimele două se află la Galeria Muzeului Naţional de Artă al României.</p>
<p><img class="alignnone size-full wp-image-49462 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/05/Manastirea-Zamfira.jpg" alt="" width="300" height="193" /></p>
<p style="text-align: center;"><span style="color: #999999;"><em>Mănăstirea Zamfira</em></span></p>
<h4>Agapia</h4>
<p>Stăreţia de la Agapia îi propune pictarea mănăstirii Èi aici, pe lângă realizarea unora dintre cele mai valoroase opere bisericeÈti ale secolului al XIX lea din Èara noastră, artistul înfiinţează şi o şcoală de pictură pentru călugăriţe.</p>
<p>În perioada lucrărilor de la Agapia, mănăstirea l-a avut printre oaspeÈi pe Mihail Kogălniceanu, ministrul lui Alexandru Ioan Cuza, care, apreciind realizările artistului a insistat ca Grigorescu să primească o bursă pentru studii în străinătate. Astfel, în septembrie 1861, Nicolae Grigorescu pleacă la Paris, unde intră la Şcoala de Belle-Arte, frecventând atelierul lui Sebastien Cornu; studiază desenul şi compoziţia Èi-l are coleg pe Renoir.</p>
<h4>Barbizon</h4>
<p>Vocaţia de peisagist îl atrage către Şcoala de la Barbizon, aflată într-un sat celebru în acele timpuri prin arta înnoitoare a unor artişti precum Jean-François Millet şi Théodore Rousseau. Aici îşi desăvârşeşte educaţia artistică.</p>
<p>Dintre lucrările etapei Barbizon sunt de amintit: „Peisaj cu turmă de oi”, „Peisajul din pădure”, „Interior de curte”, „Toamna la Fontainebleau”, „Intrarea în pădurea Fontainebleau”, „Apus de soare la Barbizon”, sau „Peisaj cu turmă de oi”.</p>
<p><img class="alignnone size-medium wp-image-49464 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/05/nicolae-grigorescu-andreescu-la-barbizon-225x300.jpg" alt="" width="225" height="300" /></p>
<p style="text-align: center;"><em><a href="https://bel-esprit.ro/verde-temperat-ion-andreescu/">Ion Andreescu</a> – pictat de Nicolae Grigorescu în pădurea </em><i>Fontainebleau</i></p>
<h4>Expoziţia Universală de la Paris 1867</h4>
<p>La Expoziţia Universală de la Paris participă cu şapte lucrări, apoi, la Salonul parizian din anul 1868 expune lucrarea „Tânără ţigancă”. Participă la Expoziţiile artiştilor în viaţă şi la cele organizate de „Societatea Amicilor Belle-Arte”.</p>
<p><img class="alignnone size-medium wp-image-49488 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/05/tanara_tiganca_grigoresc-218x300.jpg" alt="" width="218" height="300" /></p>
<p style="text-align: center;"><span style="color: #999999;"><em>„Tânără ţigancă” &#8211; pictură de Nicolae Grigorescu</em></span></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>În perioada 1873-1874 face călătorii de studii în Italia, la Roma, Napoli şi Pompei, apoi merge în Grecia şi la Viena.</p>
<h4>Pictor de front</h4>
<p>Nicolae Grigorescu a luat parte, ca reporter Èi „pictor de front” la Războiul de IndependenÈă din 1877-1878, observând Èi înregistrând în sute de desene &#8211; adevărate stenograme &#8211; desfăÈurarea luptelor Èi a vieÈii zilnice de pe front.</p>
<p>În acest fel, pictorul a realizat o documentare amplă care i-a permis ulterior să creeze unele din cele mai izbutite picturi istorice din arta plastică românească, în special cele consacrate scenelor de înalt dramatism Èi eroism, la care au luat parte soldaÈii români.</p>
<p>Astfel că una dintre cele mai celebre lucrări ale sale &#8211; „Atacul de la Smârdan” este o pictură de mari dimensiuni, realizată de Nicolae Grigorescu în perioada 1878-1885 Èi redă o scenă din asaltul executat de trupele Regimentului VI de Linie, din Tecuci, asupra satului Smârdan, la 12/24 ianuarie 1878, ca parte a operaÈiei de cucerire a Vidinului.</p>
<p><img class="alignnone size-medium wp-image-49489 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/05/Smardan1877Grigorescu-300x215.jpg" alt="" width="300" height="215" /></p>
<p style="text-align: center;"><span style="color: #999999;"><em>„Atacul de la Smârdan” &#8211; pictură de Nicolae Grigorescu</em></span></p>
<p>În anul 1899, Nicolae Grigorescu devine membru de onoare al Academiei Române.</p>
<h4>Mama</h4>
<p>„Cu acul ne-a crescut biata mama. Èi o dată n-am auzit-o plângându-se, ori blestemând, ori spunând vreo vorbă rea. S-a trudit sărăcuÈa de ea, È-a învăÈat singură să citească Èi să scrie, ca să ne poată învăÈa Èi pe noi puÈină carte. Că ce Ècoli erau pe vremea aia?… De dimineaÈă până în noapte muncea Èi ne îngrijea s-avem de toate. Surorile începeau să coasă Èi ele. Un frate mai mare intrase ucenic la unchi al mamei, zugrav de biserici… Se vede că era în neamul nostru, că mult îmi mai plăceau Èi mie icoanele când eram mic. Pentru mine, sfinÈii erau vii: stam cu sfială înaintea lor Èi eram încredinÈat că Èi ei se uită la mine, mă aÈteptam să-i aud vorbind, să-i văd miÈcând, ridicând mâna să mă binecuvânteze. La zece ani am intrat Èi eu la un iconar. Da’ era un om sucit, Dumnezeu să-l ierte Èi rar auzeai o vorbă cumsecade din gura lui. Mă punea să mătur, să-i legăn copilul Èi când vroiam să mă uit Èi eu cum zugrăveÈte, mă lua la goană.</p>
<p>Numai câteodată, când îi frecam culorile, se mai îmbuna Èi mă lăsa lângă el- atunci eram în culmea fericirii, îmi vorbea blând, îmi arăta cum se fac sfinÈii, îi sorbeam vorbele Èi mă uitam la el ca la Dumnezeu. După doi ani m-am întors acasă, È-am început să fac singur iconiÈe. Era vară. Duminica mă duceam la obor. Îmi aÈterneam hainuÈa pe jos, îmi întindeam marfa pe ea Èi-mi aÈteptam muÈterii, ca orice negustor. Treceau femei sărace, oameni de la Èară, mă întrebau cine le-a zugrăvit, le spuneam că eu… Èi cumpărau, bieÈii oameni, ziceau că-s icoane cu noroc, de la copil nevinovat.</p>
<p style="text-align: left;">Doamne, cu ce bucurie am venit eu acasă după cea dintâi afacere a mea. Făcusem vreo zece sorcoveÈi(monede de argint), Èi când m-a întrebat îngrijorată de unde-s- că eu lucrasem pe ascuns icoanele.</p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Când i-am spus m-a sărutat, a dat să zică ceva Èi s-a întors repede cu faÈa spre fereastră, că-i venea să plângă. Aceea a fost, poate cea mai fericită zi din viaÈa mea. Eram mare – aduceam parale-n casă- cine mai era ca mine?!</strong></em>”</p>
<h4>Măriuca popii</h4>
<p>„Odată, plecase zugravul la târg, şi se vede că se încurcase la vreun chef, c-a lipsit două zile. Ajunsese cu lucrul la turla cea mare din mijlocul bisericii, unde mai rămăsese de făcut un serafim în creştetul bolţii. Îmi isprăvesc eu ce aveam de făcut şi mă urc pe schele, mă cocoţez pe un scaun, ca s-ajung, şi cât oi fi lucrat eu acolo nu ştiu, dar când dau să mă depărtez puţin ca să văd ce făcusem, o dată aud, pe la spatele meu, glasul jupânului:</p>
<p style="text-align: center;"><em>„Bravo, mă băiete, să trăieşti! E cel mai frumos înger pe care l-ai făcut tu. Leită Măriuca popii, da’ parcă-i şi mai frumoasă aici.”</em></p>
<p>Fără să vreau, făcusem chipul de care tot sufletul meu era plin…”</p>
<p><img class="alignnone size-medium wp-image-49493 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/05/FB_IMG_1684159427044-196x300.jpg" alt="" width="196" height="300" /></p>
<div class="DeMn2d" style="text-align: center;"><span style="color: #999999;"><em>„Èărancă voioasă” &#8211; pictură de Nicolae Grigorescu</em></span></div>
<div>foto <a href="http://pinterest.com">sursa</a></div>
<p> ;</p>
<p> ;</p>
<p> ;</p>
<p> ;</p>
<p> ;</p>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/01/poza_profil_imbunatatita.jpg" width="100" height="100" alt="cel ce flori daruia" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/luminita-giurgiu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">LuminiÈa Giurgiu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>AÈ vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările Èi ieÈirile, când Èi cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec aÈa, pur Èi simplu, prin mine.<br />
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart Èi prin acoperiÈ răzbeÈte ploaia, am dat bir cu fugiÈii. Sunt acum, Èi eu, un Dor.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#108;u&#109;&#105;&#110;i&#116;&#097;&#046;g&#105;&#117;r&#103;&#105;u.&#097;&#064;&#103;m&#097;&#105;&#108;&#046;c&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>