Toţi cei care s-au perindat la conducerea Ministerului Educaţiei s-au plȃns de lipsa cadrelor didactice specializate. Anul acesta, la modulul pedagogic organizat de Universitatea București s-au ȋnscris aproape 2500 candidaţi. Au fost respinși doar vreo 2-3. Deci interes există.
Ce ar trebui să ȋnveţe un viitor profesor?
Tot ce ţine de eleganţa pedagogică:
să fie punctual și să intre ȋn sală motivat, să ȋși lase la poartă supărările, frustrările, enervările, grijile, să nu accepte sub niciun motiv bullying-ul, să nu fie indiferent, să fie un fin observator al firii umane, să observe, să nu ia personal dezinteresul faţă de materia sa, ci să ȋncerce să ȋnţeleagă ce a dus la dezinteres, să nu ducă ȋn clasă amărăciunea discuţiilor neplăcute din cancelarie etc.
Tinerii care au aplicat pentru programul de formare pshipedagogică sunt la curent și cu salarizarea din sistem, și cu problemele sistemului, și cu dificultăţile pe care le presupune statutul de profesor. Sigur că nu toţi vin din pasiune, pentru mulţi catedra va fi doar un refugiu dacă nu vor găsi alte posturi. Dar toţi ar trebui instruiţi plecȃnd de la acest atȃt de frumos și totodată rar concept: eleganţa pedagogică.
Cam așa sună una dintre scrisorile de motivatie. De aici se pleacă.
SCRISOARE DE MOTIVAȚIE
Mă numesc … și sunt student ȋn anul I la Facultatea …din cadrul Universităţii București.
Consider că parcurgerea programului de formare psihopedagogică ȋn vederea certificării competenţelor pentru profesia didactică Nivelul I ȋn paralel cu studiile de licenţă ȋmi va oferi oportunitatea unei experienţe de ȋnvăţare integrate și va pune bazele dezvoltării competenţelor necesare activităţii didactice.
Interesul meu pentru această profesie a debutat ȋn copilărie, ȋntrucȃt atȃt părinţii, cȃt și bunicii mei sunt profesori. A continuat apoi ȋn anii de școală, cȃnd am avut două modele care m-au ȋnvăţat ce ȋnseamnă eleganţa pedagogică: diriginta mea din gimnaziu, dna prof R.M. (lb engleza) și dna prof M.B.(lb germană). În cei patru ani cȃt le-am fost elevă, am ȋnvăţat cȃt de importantă este comunicarea ȋn general și cea ȋn limbi străine ȋn special.
Tot ele au fost cele care au observat că am răbdare să explic, să povestesc ȋn diferite moduri și tonalităţi, astfel ȋncȃt să mă fac ȋnţeleasă de oricine, dar și că sunt o fire curioasă, analitică, dornică să se documenteze și perfecţioneze ȋn permanenţă. Cred că a fost o oportunitate extraordinară să am șansa să le cunosc și să fiu expusă metodelor lor didactice și sunt sigură că mi-au transmis și mie cȃte ceva din ȋnţelepciunea lor.
În anii de liceu am avut ocazia să ȋmi testez pasiunea ȋn cadrul atelierelor de jocuri teatrale organizate de secţia de Pedagogie Teatrală din cadrul UNATC București, unde am deprins tehnici de cooperare, de respect reciproc, atenţie și comunicare eficientă ȋn cadrul grupului.
În aceeași perioadă, am avut ocazia să aplic aceste metode ȋn cadrul unei tabere de creaţie, unde am fost voluntar și am lucrat cu copii de 7-10 ani. Anul trecut am continuat programul de voluntariat ȋn tabăra de muzică, unde am avut o grupă de 7-12 ani. Vara aceasta am fost trainer de limba engleză, iar copiii cu care am lucrat (12-14 ani) au apreciat modul ȋn care am relaţionat cu ei atȃt ȋn timpul cursurilor, cȃt și ȋn timpul activităţilor de relaxare, drumeţiilor sau orelor libere.
Dincolo de experienţa mea ca elev, aceste momente alături de copii au fost cele ȋn care am ȋnţeles cȃt de importantă este relaţia profesor – cursant și valorizarea fiecăruia dintre ei pentru ca transferul informaţional să fie unul eficient.
Consider că sunt o persoană sociabilă și dezinvoltă și am calităţile necesare unui profesor: răbdare, atenţie distributivă, curiozitate academică, dorinţa de pregătire continuă, abilitatea de a capta atenţia, respectul pentru cei cu care lucrez, dar și faţă de statutul profesorului. De asemenea, mi-am dezvoltat abilităţile civice, interpersonale, interculturale, sociale și organizatorice, capacitatea de relaţionare și lucru ȋn echipă și sunt un bun comunicator, indiferent de caracteristicile psiho-sociale ale interlocutorului. Nu văd profesia didactică doar ca pe un domeniu plin de farmec, ci unul interesant, care oferă provocări zilnice, necesită soluţii concrete, rapide sau/ și pe termen lung și oferă un real cadru de creativitate.
Sper să am ocazia să aduc ȋn sistemul de ȋnvăţămȃnt actual răbdarea și inspiraţia care m-au caracterizat ȋntotdeauna și să ofer ȋncredere elevilor mei. Mi-ar plăcea să schimb paradigma actuală care conferă ranguri diferite celor două filiere (real și uman). Aș pune de asemenea accent pe predarea interactivă și aș insista pe acumularea competenţelor interculturale: educaţie umanistă și interculturală, fizionomie culturală, comunicare, lingvistică. Poate ȋn unele cazuri nici nu este nevoie de note, ci doar de experienţe.
Cred că profesorul este una dintre categoriile profesionale fără de care societatea nu poate funcţiona și este vital să fie o persoană cu aptitudini lingvistice, interpersonale și capacitate empatică.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
