<p>Mă întrebam deunăzi, recitind magnifica <strong><em>Divina Commedia</em></strong> a florentinului Dante, cine ar mai citi în ziua de azi o operă de o asemenea întindere Èi complexitate, cu un eÈafodaj cultural atât de vast care presupune, de asemenea, alte lecturi la fel de aplicate, cu o galerie de personaje impresionante atât ca număr, dar Èi ca tipologie, cu o structură triplu stratificată ce reclamă atenÈie pe fiecare dintre palierele sale, Èi apoi o viziune integratoare în care toate părÈile acestui întreg să se regăsească într-o deplină armonie…</p>
<p>Într-o epocă în care informaÈia poate fi accesată cu un click, esenÈializată Èi structurată elementar, pe înÈelesul tuturor, configurând domenii cu totul diferite de interes, cine s-ar mai încumeta să parcurgă la pas, printre versuri al căror sens e uneori greu de pătruns datorită mai ales topicii specifice limbii italiene de atunci, istoria unei călătorii iniÈiatice prin Infern, Purgatoriu Èi Paradis, când aceste concepte nu mai formează de mult un centru de interes activ? Poate doar profesorii de literatură universală sau vreun elev mai conÈtiincios, un critic literar, poate un traducător temerar sau vreun lingvist încercat de tentaÈiile descifrării unui stil artistic ce poartă un nume destul de sonor: Il Dolce Stil Nuovo.</p>
<p>Nu mi-am promis să parcurg această Odisee a Evului Mediu integral, pentru că am mai făcut-o, Èi apoi ceea ce mi se pare important e mesajul ei, aÈa cum se cristalizează în urma descifrării aspectelor care Èin de toate straturile ei mai mult sau mai puÈin vizibile. Lectura Dantis poate avea o finalitate pragmatică, pentru că ar putea deveni ea însăÈi o invitaÈie la re-citire, poate oferi mai multe chei în abordarea creaÈiei sau poate revela unele adevăruri fundamentale despre existenÈa umană, în forma lor cea mai minuÈios detaliată.</p>
<p><img class="size-full wp-image-1331 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/09/giammarco-boscaro-380907-unsplash-e1536894504577.jpg" alt="" width="600" height="400" /></p>
<p>Iată un Decalog al lui Dante aÈa cum l-am văzut eu, fără a avea pretenÈia de a explica lucrurile sau de a le cuprinde exhaustiv, ceea ce, desigur, ar putea forma obiectul unui studiu de proporÈii gigantice. Pe scurt, iată ce ne spune <a href="https://ro.wikipedia.org/wiki/Dante_Alighieri" target="_blank" rel="noopener"><strong><em>Dante Alighieri</em></strong></a> (29 mai 1265 – 14 septembrie 1321), unul din cei mai mari poeÈi lirici ai tuturor timpurilor, primul mare poet de limbă italiană, supranumit <em>Sommo Poeta</em> („poet în cel mai înalt grad”).</p>
<ol>
<li>Lumea e croită dual, iar în spatele aparenÈei ei profane, cotidiene, marcată de rutină Èi banalitate, se deschide o alta, purificată de orice dependenÈă materială, o lume spirituală, în care sufletul devine actorul principal, animat de impulsul cunoaÈterii Èi al dorinÈei de a se desăvârÈi. În fiinÈa noastră trecătoare, umanul Èi divinul se regăsesc într-o perpetuă frământare, împăcarea lor fiind posibilă prin autocunoaÈtere, care înseamnă călătorie în cele mai profunde straturi ale sinelui, care se cere descoperit, scos la lumină. Simbol plurivalent, poate cel mai semnificativ în opera lui Dante, lumina acoperă toate sensurile existenÈiale, fiind scop Èi cale către Adevăr, atât cât îi este permis fiinÈei umane să-l desluÈească. Prin urmare, rostul nostru este căutarea de sine, care aduce posibilitatea autodepăÈirii. <strong><em>Călătoria nu e uÈoară, contează primul pas înainte</em>.</strong></li>
<li>Omul poartă în el menirea sacră de a descoperi acele resurse interioare care să-i impulsioneze creÈterea, evoluÈia pe scară umană. A te mărgini la o existenÈă redusă la îndeletnicirile domestice e unul dintre păcate, Èi, din nefericire, mulÈi realizează prea târziu ce înseamnă a exista, fără a trăi. Care sunt căile prin care ne putem rupe de propriile noastre limite? În primul rând, să le conÈtientizăm Èi să dorim să le depăÈim. Să acceptăm provocarea Èi să ne lăsăm ghidaÈi de acele spirite superioare, care au descoperit, la rândul lor, drumul, Èi ne pot îndruma în această viaÈă, care trebuie să devină o călătorie spre cea mai înaltă ipostază a noastră. Dante nu e singur, ci e însoÈit, de la începutul aventurii sale, de Vergiliu, poetul antic pe care îl admira nespus… Devenit ghidul său spiritual, acesta îl va îndemna să răspândească în lume acea lumină a cunoaÈterii pe care el a dobândit-o. Ceea ce poetul italian o va Èi duce la îndeplinire, prin Divina Commedie. <strong><em>Nu e de ajuns să cunoÈti, dacă nu dai mai departe din zestrea spirituală pe care ai acumulat-o.</em></strong></li>
<li>În fiinÈa umană zac, în stare latentă, resurse inepuizabile de Bine Èi de Frumos, sublimări ale virtuÈilor noastre fundamentale. Idealul Greciei antice, <em>Kalokagathia, </em>există Èi poate fi atins, cu toată mărginirea pe care timpul a abătut-o asupra oamenilor, condamnaÈi la efemeritate. Fiecare individ poartă în el sămânÈa divină din care a fost făcut primul om, dar nu toÈi înÈeleg că ea trebuie trezită la viaÈă Èi îngrijită, astfel încât să devină, de-a lungul vieÈii, un arbore care să acopere cu coroana lui cea bogată întreg universul. Că e imposibil să ajungi să cunoÈti atât de mult încât să deÈii tainele tuturor lucrurilor ne-au demonstrat Èi alÈii (cunoaÈterea absolută fiind un apanaj al DivinităÈii), printre care Èi „Faust” al lui Goethe, dar ceea ce contează e lupta perpetuă spre a obÈine cât mai mult din ele, prin puterea minÈii Èi curăÈia spiritului. Întreaga panoplie a personalităÈilor pe care Dante le întâlneÈte în drumul său, parcurgând, în acest sens, o istorie culturală a umanităÈii, dovedeÈte că salvarea omului stă în puterea lui de a asimila cunoÈtinÈele pe care oamenii superior înzestraÈi le-au lăsat posterităÈii. <strong><em>ÎnvăÈătura e calea spre descoperirea propriei identităÈi Èi a forÈelor ei înnăscute, ea trebuie să devină cea mai nobilă Èi cea mai curajoasă acÈiune a noastră.</em></strong></li>
<li>Pentru a evolua, trebuie să admitem dificultatea drumului pe care ni l-am asumat. Cărările lui trec prin Infern Èi prin Purgatoriu, dar nu trebuie să ne temem, pentru că scopul e înalt Èi Èinta poate fi atinsă. Undeva, într-o lume ideală, există un teritoriu în care vom ajunge eliberaÈi de tot ceea ce înseamnă imponderabilele vieÈii noastre, acele defecte care ne fac vulnerabili Èi ne abat din acestă minunată, în definitiv, aventură a fiinÈei – frustrările, temerile, complexele de tot felul, lipsa de curaj, neîncrederea în sine Èi în ceilalÈi, dezechilibrele noastre morale: minciuna, viclenia, prefăcătoria, egoismul, mizantropia (lista e mult prea lungă), sunt defecte de care ne putem vindeca, atâta timp cât acceptăm schimbarea Èi ideea că orice transformare implică suferinÈă. Uneori atroce, la limita suportabilităÈii, dar întotdeauna cu un sens Èi în mod necesar urmată de un rezultat pozitiv. <strong><em>IndiferenÈa e, între toate neajunsurile structurii noastre umane, cea mai periculoasă, pentru că ea provoacă letargia spiritului Èi chiar moartea lui.</em></strong></li>
<li>Oamenii sunt diferiÈi, între ei existând prăpăstii morale, sociale, intelectuale, sufleteÈti, afective, dar, din rândul lor, se diferenÈiază aceia care au reuÈit să vadă nu începutul, ci capătul drumului, acolo unde idealurile sale au formă concretă Èi consistenÈă. Cei mai buni sunt cei care au crezut în puterea artei Èi a ÈtiinÈei de a schimba lumea, iar ei trebuie consideraÈi, între minuni, din categoria celor posibile. Dante este poetul de geniu care nu numai că a intuit complexitatea lumilor de aici Èi de dincolo, dar mai ales a Ètiut să o redea în cuvinte, pentru ca întreaga lume să poată accesa fondul de înÈelepciune care e cuprins în ele. ForÈa lui e forÈa Spiritului însuÈi, capabil să creeze, ca un Demiurg, alte universuri care să convingă de justeÈea încercărilor omului de a se preocupa de propria soartă Èi apoi de acel destin comun al celorlalÈi. De aceea rostul Artei trebuie reconsiderat, pentru că ea reprezintă acea modalitate a umanităÈii de a se reconfigura, de a se remodela în tipare ideale. <strong><em>Arta e cea mai frumoasă cale a omului spre Eternitate.</em></strong></li>
<li>ForÈa care ne face puternici în încercarea de a ne sustrage insignifiantului este Idealul, iar el nu Èine de lumea lucrurilor concrete, ci de vasta geografie a sufletului, respectiv a spiritului nostru (dacă vom considera sufletul drept sediu al trăirilor, iar spiritul al înzestrărilor raÈionale, intelectuale). Idealul dă măsura puterii noastre ca forme de existenÈă înzestrate cu raÈiune Èi sensibilitate Èi tot el stabileÈte diferenÈele dintre oameni, creând ierarhii greu de răsturnat. El e o sinteză a capacităÈilor noastre unite de a cugeta Èi de a imagina, o matrice a libertăÈii noastre de a ieÈi din rând fără a-i strivi pe ceilalÈi. <strong><em>MăreÈia omului constă în felul în care îÈi subordonează existenÈa celor care au nevoie de sprijinul Èi îndrumarea lui.</em></strong></li>
<li>EducaÈia nu se opreÈte la porÈile Ècolii, ci, poate într-o măsură mai mare, dincolo de ele. ViaÈa oferă cea mai bogată experienÈă, dar cere timp, atenÈie Èi răbdare. A întâlni oameni Èi situaÈii, a trece prin conjuncturi mai mult sau mai puÈin favorabile reprezintă tot atâtea posibilităÈi de a învăÈa. Dante desprinde din fiecare pas pe care îl face de-a lungul experienÈei sale cele mai preÈioase lecÈii, pe viu: cea a suferinÈei din dragoste, a confuziei existenÈiale, a neputinÈei de a schimba lucrurile, de a nu se abandona cruntei dezamăgiri, lecÈia umilinÈei Èi a supunerii, a tentaÈiilor interzise Èi a necredinÈei, dar le va converti în trepte solide pe care va păÈi, victorios, spre Empireu. În definitiv, ceea ce ne clădeÈte sunt pietrele pe care le-am smuls din propria fiinÈă Èi pe care am călcat, dornici de a ne înălÈa. <strong><em>Cu cât mai dură lecÈia, cu atât mai profundă trăirea Èi cu atât mai intensă satisfacÈia propriei metamorfoze.</em></strong></li>
<li>Nu există vreun nivel al existenÈei noastre care să fie lipsit de greÈeli, iar ele se datorează incapacităÈii oamenilor de a-Èi controla fondul instinctual, atavic, de a-Èi domestici pornirile care îi leagă de originea lor animalică. Dante demonstrează că pasiunile înalte curăÈă orice urmă de primitivitate în noi Èi constituie imbolduri reale care duc într-o singură direcÈie, cea a perfecÈionării. CredinÈa la Dante, nu numai în sens religios, ci mai degrabă mistic, având în vedere atmosfera epocii în care scrie, este una din premisele umanităÈii de a se ridica înspre armonie, pace Èi echilibru. Să crezi în virtute, să crezi în forÈele tale, în puterile tale creatoare, în faptul în sine că poÈi deveni mai bun, mai frumos, mai plăcut oamenilor, iată lecÈii pe care, până la intrarea în paradis, poetul a trebuit să le confrunte Èi să le asimileze. Abia după ce a înÈeles care este rostul căutărilor sale a putut auzi vocea corului de îngeri. Mântuirea, pocăinÈa (dar nu în sensul pervertit de astăzi) au permis cufundarea lui în Lethe, ca apoi să fie condus de virtuÈi spre locul în care Beatrice îl aÈtepta, cu chipul acoperit de voaluri. <strong><em>Crede, chiar dacă drumul tău e presărat cu obstacole care îÈi pun la încercare trăinicia Èi adevărul propriilor revelaÈii.</em></strong></li>
<li>Iubirea constituie, fără tăgadă, principiul generator Èi integrator al tuturor realităÈilor, fie ele meta-, supra-, pseudo- sau i- realităÈi, pentru că ea singura e capabilă să reunească antinomiile Èi să ”<em>miÈte sori Èi stele</em>”, spune Dante. Cel mai înalt nivel al credinÈei reprezintă iubirea cu care Demiurgul a creat lumea Èi o Èine în miÈcare. Ea e o forÈă care depăÈeÈte contingentul Èi îl integrează în matricea eternităÈii, liantul tuturor principiilor existenÈiale. Finalul călătoriei poetului prin lumea extramundană este marcat de experienÈa definitivă a regăsirii iubirii din tinereÈe, unică Èi inegalabilă, <em>Beatrice </em>(al cărei prototip real este Beatrice Portinari, pe care, întâlnind-o la nouă ani, <em>„cu atâta dragoste i-a primit în inimă chipul, încât, din ziua aceea mai înainte, niciodată, cât timp a trăit, nu l-a mai părăsit…”</em>)<em>, </em>cu care soarta îl reuneÈte dincolo de existenÈa pământeană, în Paradis, aÈa cum se întâmplă în cazul acelor iubiri tragice care îÈi ucid în viaÈa reală protagoniÈtii, pentru a le da Èansa accederii la Absolut. Părăsit de Virgiliu, „scumpul său părinte”, care îÈi încetase acea sacră misiune de călăuzitor, Dante plânge, condiÈie necesară purificării pentru ultima frontieră a evoluÈiei sale: recuperarea stării paradiziace – beatitudinea -, a condiÈiei divine din care a fost alungat pentru o perioadă a penitenÈei datorată căderii în ”păcatul” de a fi crezut că, odată cu dispariÈia fizică a iubitei, dispare Èi iubirea care l-a făcut să-Èi schimbe în mod decisiv traiectoria vieÈii. Moartea Beatricei l-a pustiit sufleteÈte Èi l-a făcut să-Èi piardă credinÈa, îÈi aminteÈte el în momentele de cruntă deznădejde care i-au ascuns ”calea dreaptă”, dar Poezia Èi Filozofia, împreună cu geniul său, i-au compensat definitiv suferinÈa atroce a căutării, răsplătindu-l cu lumina nestinsă a EternităÈii. <strong><em>Măsura Iubirii reprezintă Èansa recuperării Paradisului pierdut.</em></strong></li>
<li>Deschide-Èi ochii, cercetează, caută să înÈelegi, crede în ceea ce simÈi inalterabil în straturile cele mai pure ale fiinÈei tale, suferă – pentru că durerea arzătoare purifică Èi vindecă orice slăbiciune, iubeÈte-Èi Creatorul Èi maestrul spiritual pe care tu însuÈi l-ai ales drept model, Èi mai ales, nu te teme.</li>
</ol>
<p>LecÈia lui Dante e simplă: <strong>nu putem ajunge la Ideal decât pe calea plină de spini cu care viaÈa ne aduce în situaÈia de a conÈtientiza propria imperfecÈiune Èi de a o depăÈi, prin orice sacrificiu.</strong></p>
<p><strong>Addenda (cu mulÈumiri, prof. Ion Ionescu-Bucovu):</strong></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xdj266r x126k92a">
<div dir="auto"><strong>DANTE Èi BEATRICE</strong></div>
<div dir="auto"><em>Când în vara anului 1321 a plecat ca ambasador la Ravenna, nu s-a gândit nicio clipă că peste câteva luni viaÈa sa se va sfârÈi tragic la numai cincizeci Èi Èase de ani Èi patru luni, având la cap în ultimele clipe pe fiica ta cu numele divin al fostei iubite, Beatrice.</em></div>
<div dir="auto"><em>ViaÈa lui <strong>Dante Alighieri</strong> este strâns legată de evenimentele politice din FlorenÈa. În acea perioadă, FlorenÈa era pe cale să devină oraÈul cel mai important Èi puternic din Italia centrală. Începând din 1250, un guvern comunal compus din burghezi Èi meseriaÈi înlătură supremaÈia nobilimii Èi, doi ani mai târziu, se bat primii „fiorini” de aur, monedă forte a comerÈului european. Conflictul dintre „Guelfi”, fideli autorităÈii temporale a papei, Èi „Ghibellini”, partizani ai primatului politic al împăraÈilor germani ai „Sfântului Imperiu Roman”, se transformă într-un război între nobili Èi burghezie. La naÈterea lui Dante, după îndepărtarea Guelfilor, FlorenÈa se găsea în puterea Ghibellinilor. În 1266, Guelfii revin la putere Èi Ghibellinii sunt expulzaÈi din oraÈ. La rândul lor, Guelfii se divid în două fracÈiuni: „bianchi” (albii) &#8211; care încercau să limiteze hegemonia papei &#8211; Èi „neri” (negrii).</em></div>
<div dir="auto"><em><strong>Dante Alighieri</strong> s-a născut la FlorenÈa, în luna mai 1265, într-o familie din mica nobilime. Tatăl &#8211; Alighiero di Bellincione &#8211; se ocupa cu negustoria Èi a murit pe când Dante avea 17 ani, iar mama &#8211; Gabriella degli Abati &#8211; i-a murit în copilărie. Cel mai semnificativ eveniment al tinereÈii, după cum singur spune în opera sa „La Vita Nuova”, este întâlnirea în 1274 cu Beatrice (nobila florentină Bice di Folco Portinari), pe care o vede în numai trei ocazii, fără să fi avut oportunitatea de a-i vorbi vreodată. Îndrăgostit de ea până la adoraÈie, Beatrice devine simbolul angelic al graÈiei divine, pe care o va cânta exaltat în „La Vita Nuova” Èi mai târziu în „Divina Commedia”.</em></div>
<div dir="auto"><em>Se cunoaÈte puÈin despre educaÈia primită, dar creaÈiile sale scot în evidenÈă o erudiÈie deosebită pentru timpurile sale. A fost profund impresionat de filozofia Èi retorica lui Brunetto Latini, care apare ca figură importantă în „Divina Comedie”. În FlorenÈa, audiază prelegerile de filozofie Èi teologie la Ècolile franciscane (pe lîngă biserica Santa Croce) Èi dominicane (la biserica Santa Maria Novella), studiindu-i mai ales pe Aristotel Èi pe Toma d&#8217;Aquino . Se Ètie că în 1285 Dante se afla în Bologna Èi este foarte probabil să fi studiat la renumita Universitate din acest oraÈ.</em></div>
<div dir="auto"><em>La vârsta de 20 de ani se căsătoreÈte cu Gemma Di Manetto Donati, aparÈinând unei ramuri secundare a unei mari familii nobiliare, de la care va avea patru copii, Jacopo, Pietro, Giovanni Èi Antonia.</em></div>
<div dir="auto"><em>În 1292, doi ani după moartea Beatricei în urma unor complicaÈii puerperale, Dante începe să scrie „La Vita Nuova”. În acelaÈi timp, se angajează în viaÈa politică turbulentă din acel timp, imaginând în persoana împăratului „Sfântului Imperiu Roman” mitul unei posibile unităÈi politice. TotuÈi, în 1293, în urma unui decret prin care nobilii erau excluÈi de la orice activitate politică, Dante este constrâns să se dedice numai creaÈiei literare. Doi ani mai târziu, acest decret este abolit, cu condiÈia ca persoana interesată să facă parte dintr-o corporaÈie artizanală. Dante se înscrie în corporaÈia medicilor Èi farmaciÈtilor, Èi în cea a bibliotecarilor, cu menÈiunea de „poet”. Se afiliază fracÈiunii „Guelfilor albi”, care se opuneau influenÈei papei Bonifaciu al VIII-lea Caetani. În 1295, este trimis în San Gimignano cu o misiune diplomatică iar în 1300 este ales ca magistrat, unul din cei Èase &#8222;Priori&#8221; &#8211; supraveghetori ai puterii executive care alcătuia „Signoria”. La îndemnul lui Dante, liderii grupurilor antagoniste &#8211; „albii” Èi „negrii” &#8211; din rândul Guelfilor, au fost exilaÈi pentru a se menÈine liniÈtea în oraÈ. În timp ce Dante se găsea la Roma, chemat de papa Bonifaciu VIII, fracÈiunea „negrilor” preia puterea politică în FlorenÈa, lui Dante i se interzice prezenÈa în oraÈ Èi este condamnat la o amendă drastică. Neavând suma necesară, este condamnat la moarte dacă se va întoarce vreodată în FlorenÈa. Convins că a fost înÈelat, Dante va rezerva un loc special papei Bonifaciu VIII într-unul din cercurile „Infernului” din „Divina Comedie”.</em></div>
<div dir="auto"><em>Cu anul 1304 începe pentru Dante un lung exil, el nu se va mai întoarce niciodată la FlorenÈa. Petrece cea mai mare parte a exilului la Verona, în anii 1307-1309 la Paris, iar mai târziu la Ravenna. În 1310, speranÈele politice ale lui Dante au fost trezite de sosirea în Italia a împăratului Henric al VII-lea de Luxemburg, în care vedea rezolvarea rivalităÈilor dintre oraÈele italiene. Dar moartea bruscă a lui Henric în 1313 la Siena întrerupe restaurarea puterii imperiale. În 1316, conducerea oraÈului FlorenÈa îl invită să se întoarcă din exil, dar condiÈiile umilitoare erau aceleaÈi ca pentru un infractor iertat. Dante respinge cu demnitate invitaÈia, spunând că nu se va întoarce decât dacă i se va restabili în întregime onoarea („senza onore e dignità di Dante&#8230;.a Firenze non entrerò mai”). În 1319, Dante este invitat la Ravenna de către Guido Novello da Polenta, conducătorul oraÈului. Doi ani mai târziu, este trimis ca ambasador la VeneÈia. În timpul călătoriei de întoarcere, suferă un atac de malarie Èi moare în noaptea de 23/24 septembrie 1321 la Ravenna, unde se găseÈte Èi astăzi mormântul său, deÈi florentinii i-au păstrat un loc special în biserica Santa Croce.</em></div>
<div dir="auto"><em>Moartea lui a zguduit întreaga Italie, toÈi l- au plâns Èi l-au idealizat, i-au ridicat statui Èi l-au cântat în poezie; până când i-au fost furate Èi rămăÈiÈele pământeÈti crezând că oasele lui sunt atinse de divinitate!</em></div>
<div dir="auto"><em>Gloria lui, <;Divina Comedie>;, numită aÈa după moarte, cea mai mare capodoperă a literaturii universale, a făcut ca el să împlinească , într-o zbuciumată epocă, o mare îndatorire a poporului italian, formarea limbii italiene. În centrul operei sale a pus lumea istorică Èi cea fantastică a timpului său Èi s-a aÈezat ca un zeu unind cerul cu pământul.</em></div>
<div dir="auto"><em>Călătorind în lumea morÈilor, el trage după sine toate pasiunile celor vii, întreg pământul Èi cerul. A unit lumea antică cu cea modernă. Continuând să povestească despre Ulise, despre Ceres,despre Orfeu tracul,despre Enea, creatorul poporului tău Èi citind Biblia, a extras chintesenÈa lumilor Èi a topit-o în aceaestă operă măreaÈă.</em></div>
<div dir="auto"><em>Dar înainte de toate <;Divina Comedie>; este o flacără de iubire care arde sufletele noastre. De la început până la cel din urmă vers, răsună marile ecouri ale iubirii sale pentru divina Beatrice. S-a suit pe înălÈimile Purgatoriului cu prietenul tău Virgiliu pentru a o întâlni pe Beatrice. ApariÈia ei în paradisul pământesc îl înspăimântă. .În finalul Purgatoriului îi închină cele mai frumoase versuri de dragoste din lume, exaltându-i extraordinara frumuseÈe Èi bunătate. Când ea se ridică la ceruri alături de Dumnezeu, el suferă ca un proscris, dar este mândru că a spus despre ea lucruri care n-au mai fost spuse despre o altă femeie pe lume!</em></div>
<div dir="auto"><em>IubiÈii mei <;..vreÈi să fiÈi miÈcaÈi, vreÈi să ÈtiÈi până unde poate să se întindă imaginaÈia durerii, vreÈi să cunoaÈteÈi poezia chinurilor Èi imnurilor cărnii Èi ale sângelui, coborâÈi în Infernul lui Dante&#8230;>;!</em></div>
<div dir="auto"><em>,,Divina Comedie” e de fapt povestea iubirii lui Dante pentru Beatrice. Nu Ètim dacă ea l-a remarcat măcar. E o devoÈiune totală de unul singur pentru o fiinÈă umană. O poveste cu un singur personaj pină la urmă. Dante indrăgostit fără speranÈă, de la distanÈă Èi pentru totdeauna, de Beatrice, întîi o copilă, apoi o trecătoare, Èi în fine, o femeie căsătorită</em></div>
<div dir="auto"><em>Dante a întilnit-o pe Beatrice cind avea 9 ani (!), ea 8, în casa unor prieteni de familie, vecini. O întilnire care i-a schimbat cursul vieÈii. A mai văzut-o peste ciÈiva ani, pe o stradă din centrul FlorenÈei in timpul unor serbări. Atit. Fiecare era sortit să se căsătorească cum au hotărit familiile lor încă din copilărie. Era aici un savant joc de interese, de inrudiri care trebuiau să ducă la intărirea poziÈiei familiei respective. Nu am inÈeles de ce cele doua familii Alighieri si Portinari – ambele bogate, la virful piramidei florentine – nu si-au căsătorit copiii Èi au preferat terÈe legaturi. Poate vom afla – am fi norocoÈi- din arhive cîndva.</em></div>
<div dir="auto"><em>Despre Beatrice destui s-au intrebat dacă a existat in realitate sau e doar invenÈia poetului care avea nevoied de o muză de e o fiinÈă perfectă la care să se raporteze, un înger de fapt,imaterial, perfecÈiunea întruchipată. Este probabil cea mai puternică poveste de iubire pe care ne-a lasat-o Evul Mediu – un timp care nu este sărac în asemenea poveÈti de iubire absolută.</em></div>
<div dir="auto"><em>Beatrice se numea <strong>Beatrice di Folco Portinari</strong>, provenea dintr-o bogată familie florentină. Conform voinÈei familiei s-a măritat cu <strong>Simone dei Bardi</strong>, un bancher din aristocraÈia financiara a FlorenÈei. Folco Portinari, tatăl lui Beatrice, era din acelaÈi mediu, era florentin prin adopÈie, Beatrice era una din cele Èase fiice ale sale. In Vita Nova, Dante povesteÈte cum a intilnit-o prima dată pe Beatrice, copil fiind. Sufletul lui a fost confiscat de Beatrice. A scris mai tirziu „Din acea zi inainte iubirea pentru ea mi-a robit sufletul .” S-au mai văzut singură dată, 9 ani mai tirziu, pe stradă. De emoÈie Dante nu reuÈeste să-i intilnească privirea. Salutul este ratat. De mirare totuÈi că s-au văzut de atit de puÈine ori, casele lor fiind invecinate.</em></div>
<div dir="auto"><em><strong>Beatrice Portinari</strong> s-a măritat cu bancherul Simone dei Bardi in 1287. Dante îi rămine devotat in forma asta care azi pare mai curind o obsesie, o manie, o boală psihică. De altfel Èi era deja căsătorit din 1285 cu Gemma Donati – o căsătorie de asemenea hotărita de părinÈi. Cei doi soÈi Alighierii au avut 3 copii, după alte surse 4, trei băieÈi Èi o fată. Mecanismul inexorabil al tragediei incepe să se invirtă. Tatăl lui Beatrice, Folco Portinari, se stinge in ultima zi a anului 1289. Peste citeva luni, în iunie 1290, Beatrice moare la numai 24 de ani.</em></div>
<div dir="auto"><em>Pentru Dante moartea ei este un Èoc. Scrie poeme, trăieÈte în suflet cu Beatrice, absenÈa ei este devastatoare pentru el. Versurile plus filele de jurnal vor alcătui cartea dedicată memoriei ei – La Vita Nuova , din 1292, o carte care rememorează întilnirile lor fugare Èi sentimentele lui pentru ea. Beatrice este un personaj divinizat, nu mai e femeia la care rivneÈte Èi pe care a iubit- o. Ea este în ceruri Èi îl priveste. Această iubire nu are nimic carnal, cei doi nu s-au atins , nu s-au sărutat, nu au trăit marital unul cu altul. Asta nu il impiedică pe Dante să i se dedice. Beatrice este fructul interzis, inaccesibil. Să explice oare povestea mentatilitaÈile Evului Mediu. Era o lume în care femeile sunt inchise in spatele zidurilor, aproape sacre. O lume in care cavaleri rătăcitori Èi menestreli se devotau unui ideal inalÈător, religios Èi/sau erotic – cu o iubita aflată deasupra omenescului !?</em></div>
<div dir="auto"><em>In capodopera sa Divina Comedie, Beatrice este din nou in centru cea care îl insoÈeÈte pe poet in lumea de dincolo. Beatrice apare in toate cele trei cărÈi, Èi în Infernul, Èi in Purgatoriul si in Paradisul. E o poveste, cred, care nici azi nu lasă indiferent pe nimeni (desi Divina Comedie are puÈini cititori azi). Rămin destule enigme, lucruri rămase neclare. Dincolo de toate astea a rămas ca una dintre cele mai puternice poveÈti de iubire din lumea europeană.</em></div>
<div dir="auto"><em>“Ochii Beatricei luciră ca în vraja cercului veÈnic; în locul sferelor înalte, se uitau ochii mei doar la figura ei” – aceasta este probabil una dintre cele mai sugestive imagini pe care le avem despre Beatrice, femeia sublimată, muză Èi creaÈie totodată.</em></div>
<div dir="auto"><em>Boccaccio, primul comentator şi biograf a lui Dante, evocă în culori vii viaţa florentină şi marea întâlnire dintre cei doi copii. Era în luna mai, când cerul revarsă asupra pământului lumina şi florile, când florentinii sărbătoreau zilele primăverii. În casa familiei Portinari, oaspete mic alături de tatăl său, Dante o vede pe Beatrice mai frumoasă decât orice înger de pe frescele mănăstirilor. Şi, cu toate că era doar un copil, „cu atâta dragoste i-a primit în inimă chipul, încât, din ziua aceea mai înainte, niciodată, cât timp a trăit, nu l-a mai părăsit…”.</em></div>
<div dir="auto"><em>Vrând să-şi ascundă iubirea, după regulile galanteriei de atunci, Dante îşi întoarce privirile spre o alta. Beatrice îi va refuza salutul, iar Dante va fi profund nemângâiat. O va revedea la o sărbătoare florentină şi este emoţionat până la leşin. Poate şi pentru faptul că acum Beatrice Portinari era soţia lui Simone dei Bardi, un bancher bătrân.</em></div>
<div dir="auto"><em>Nu se ştie nimic despre viaţa Beatricei, a cărei căsătorie fusese probabil provocată de interese financiare. Deasupra bancherilor s-a ridicat poezia, acordând Beatricei nemurirea, pe care niciun imens tezaur nu ar putea-o dărui.</em></div>
<div dir="auto"><em>Folco Portinari, tatăl Beatricei, a murit la 31 decembrie 1289. Moartea acestui om „bun în cel mai înalt grad”, aşa cum avea să-l caracterizeze Dante, îl izbeşte profund pe poet, care are presimţirea morţii Beatricei. Aceasta se va întâmpla, fatal, în iunie 1290, când ea împlinise numai 24 de ani!</em></div>
<div dir="auto"><em>După moartea ei, Dante este covârşit de durere, sfârşit, pe ţărmurile morţii şi el. Îşi caută mângâierea în studiul filosofiei şi în poezie, exaltând, pentru eternitate, amintirea iubirii. O va regăsi pe Beatrice în grădinile Paradisului, în „Divina comedie”!</em></div>
</div>
<div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a">
<div dir="auto"><strong>(sursa: Alexandru Balaci, Dante Alighieri, Bucureşti, Editura Tineretului, 1966, pag. 38-41)</strong></div>
</div>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/WhatsApp-Image-2018-08-28-at-12.43.00-PM.jpeg" width="100" height="100" alt="Andra Tischer" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/tischer-andra/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Andra Tischer</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>LicenÈiată în Filologie, Andra Tischer trăieÈte în Sibiu, fiind profesoară de limba Èi literatura română la Colegiul NaÈional ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creaÈiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la PăltiniÈ, ConfluenÈe.org, Logos Èi Agape (TimiÈoara), revista ”Singur” (TârgoviÈte), Melidonium (Roman, NeamÈ). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacÈie la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea fiinÈei umane stă în iubire Èi în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până Èi cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelenÈă, această vocaÈie fiind cartea de vizită pe care Èi-a asumat-o tranÈant cu fiecare ocazie.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Facebook" target="_self" href="https://www.facebook.com/andra.tischerpodia?ref=br_rs" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-facebook" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 264 512"><path fill="currentColor" d="M76.7 512V283H0v-91h76.7v-71.7C76.7 42.4 124.3 0 193.8 0c33.3 0 61.9 2.5 70.2 3.6V85h-48.2c-37.8 0-45.1 18-45.1 44.3V192H256l-11.7 91h-73.6v229"></path></svg></span></a><a title="Twitter" target="_self" href="https://twitter.com/AndraTischer" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-twitter" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M459.37 151.716c.325 4.548.325 9.097.325 13.645 0 138.72-105.583 298.558-298.558 298.558-59.452 0-114.68-17.219-161.137-47.106 8.447.974 16.568 1.299 25.34 1.299 49.055 0 94.213-16.568 130.274-44.832-46.132-.975-84.792-31.188-98.112-72.772 6.498.974 12.995 1.624 19.818 1.624 9.421 0 18.843-1.3 27.614-3.573-48.081-9.747-84.143-51.98-84.143-102.985v-1.299c13.969 7.797 30.214 12.67 47.431 13.319-28.264-18.843-46.781-51.005-46.781-87.391 0-19.492 5.197-37.36 14.294-52.954 51.655 63.675 129.3 105.258 216.365 109.807-1.624-7.797-2.599-15.918-2.599-24.04 0-57.828 46.782-104.934 104.934-104.934 30.213 0 57.502 12.67 76.67 33.137 23.715-4.548 46.456-13.32 66.599-25.34-7.798 24.366-24.366 44.833-46.132 57.827 21.117-2.273 41.584-8.122 60.426-16.243-14.292 20.791-32.161 39.308-52.628 54.253z"></path></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#099;&#111;n&#099;urs&#114;&#097;d&#117;&#115;&#116;&#097;&#110;ca&#064;y&#097;hoo.com" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>