<p><strong>E</strong><strong>nervări infantile</strong></p>
<p>Eram în clasa întâi. Într-o recreaÈie, după vacanţa de iarnă, m-am luat la bătaie cu unii, mai mari ca mine. O trăseseră de cozi pe fata căreia îi dăruisem inima în secret. Eram departe. Tocmai în partea cealaltă a curÈii. Am Èipat la ei să o lase în pace. Când am ajuns la locul faptei, fata fugise Èi agresorii îÈi dădeau coate, rânjeau Èi scuipau pe jos, privindu-mă cum gâfâi.</p>
<p>&#8211; Bă, tu, te cari! Împuţitule!</p>
<p>&#8211; PuÈtiule, nu Ètii cine suntem noi?</p>
<p>&#8211; Copil de miliţian ce eşti!</p>
<p>Când m-am dezmeticit, eram înţepenit între două ziduri Èi nu mai gâfâiam. Strângeam în pumni fularul încolăcit la un capăt drept ghiogă. Tremuram tot. Trăgeam aer dar el nu vroia să intre în piept. Eram singur, într-un colţ al curţii acoperit cu zăpadă murdară Èi îngheţată. NiÈte picături de sânge plecau de lângă ghetele mele. Urma se oprea de scările care duceau la uÈa Ècolii. Ora începuse demult.</p>
<p>*</p>
<p>Numai drumul spre cancelarie mi se părea o nesfârÈită pedeapsă, mai rea decât orice ar fi putut urma după aceea. Mama mă strângea tare de mână. AÈa făcea întotdeauna când era furioasă. Mă durea.</p>
<p>&#8211; Nu ştiu cum l-aţi educat! A trebuit să atenţionăm organele. Elevii au răni.</p>
<p>&#8211; Copilul meu e un copil cuminte!</p>
<p><img class="aligncenter wp-image-2233 size-full" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/10/viata-in-comunism-3-e1538898280498.jpg" alt="europafm.ro" width="600" height="395" /></p>
<p>Vocea directoarei se ridică cu un ton. Era genul de om sigur pe el care nu admite să fie contrazis:</p>
<p>&#8211; Au vânătăi, buze sparte. Trebuie să mergeţi la medic cu el!</p>
<p>&#8211; Nu are nimic! Nici o zgârietură!</p>
<p>&#8211; La control psihic tovarăşă, dacă nu vreţi să înţelegeţi, vă spun şi mai clar!</p>
<p>&#8211; A împlinit şapte ani luna trecută. Cum să-i atace? Sunt elevi de clasa a treia.</p>
<p>Vocea mamei era înfiptă. Nu putea fi vina băiatului ei.</p>
<p>&#8211; S-au plâns părinţii! Colegii au văzut toţi. El a sărit la bătaie. ToÈi patru au venit cu certificate de la policlinică!</p>
<p>Bătu cu palma peste niÈte hârtii care stăteau teanc pe masa ei. Mama întoase privirea spre mine şi mă întrebă, sigură că nu o să mint:</p>
<p>&#8211; Aşa e?</p>
<p>Încercam să mă concentrez la portretul lui Dej din spatele directoarei Èi să nu aud ce se vorbeÈte în jur. Mâna mamei nu mă lasa din strânsoare. Îmi Ètia încăpăÈânările. Am lăsat privirea în pământ, dar tot nu mi-a ieşit nici un sunet de pe buze.</p>
<p>&#8211; Vedeţi! &#8211; vocea răstită a directoarei nu mai aştepta răspunsul mamei.</p>
<p>Pauză. Strânsoarea slăbi. Mama se gândea.</p>
<p>&#8211; Ce pot face? Să rezolvăm fără organe. Vă rog din inimă!</p>
<p>&#8211; E vătămare corporală!</p>
<p>Directoarea puse mâna pe telefon şi invită pe cineva înăuntru. Mama îmi lăsă mâna să cadă dintr-a ei. M-am grăbit să i-o prind la loc, să simtă că sunt alături de ea.</p>
<p>Nu vroiam să ridic capul. Să nu mi se vadă ochii. Îmi era ruşine faÈă de mama, altfel i-aÈ fi răspuns directoarei. Nimeni nu avea voie să vorbească aÈa cu mama mea! Am auzit scârÈâitul uÈii deschizându-se Èi închizându-se la loc. În afară de pantofii negri şi linia perfectă a pantalonilor albaştri, proaspăt călcaţi, nu vedeam nimic.</p>
<p>&#8211; Buna ziua, tovarăÈe. Acest copil&#8230; începu directoarea</p>
<p>&#8211; Am citit informarea. Am citit Èi plângerile. TotuÈi, mă aflu aici neoficial.</p>
<p>A urmat o liniÈte lungă. NemiÈcarea începuse să îmi furnice ceafa Èi pe urmă gâtul. AÈ fi vrut să-mi scarpin vârful nasului. Mă mânca de mama focului. Nu îndrăzneam. Palmele groase, fără inele, ale directoarei, mutau hârtiile dintr-un loc în altul, pe birou.</p>
<p>Pantofii pe care lacul negru lucea, se mişcară aproape de capul meu, se aliniară în faţă, între picioarele scaunului pe care se aÈezase bărbatul. Un pantof pluti în aer, se aşeză deasupra celuilalt. Bărbatul continuă cu o voce plictisită:</p>
<p>&#8211; Ia spune puştiule ce te-a supărat?</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>&#8211; CeilalÈi au început! – vorbeam printre dinÈi, aproape Èuieram cuvintele.</p>
<p>Iar a tăcut toată lumea. O strângeam pe mama de mână, cât puteam de tare. Era tot ce puteam să fac. Am tras adânc aer în piept să nu izbucnesc în lacrimi. Trucul ăsta îl învăÈasem de la Gelu. Pe el îl mai băteau părinÈii Èi nu vroia să creadă că existau Èi copii pe care părinÈii nu îi pocneau. Eram furios! Ètiam că am dreptate dar nu vroiam să o supăr pe mama. Îmi venea să intru în pământ de ruÈine. De ce nu sunt mai mare să spun ce cred despre ei? De ce trebuie copii să asculte mereu de toÈi oamenii mari? De ce nu Èip la toÈi să mă lase în pace? Pe mine, pe mama Èi mai ales pe tata. Că e la muncă, nu are timp de prostii.</p>
<p>Mama se îndreptă de spate. Semn bun. Lucrurile se vor schimba în bine. Acum mă strângea ea de mână. Durea dar aÈteptam cu încredere urmarea. Priveam fix la o pată de pe covor Èi trăgeam aer în piept. Mai mult nu puteam să fac. Am continuat, printre dinţi:</p>
<p>&#8211; L-au făcut pe tata miliţian!</p>
<p>&#8211; Şi e ruşine?</p>
<p>&#8211; Tata repară mori, e maistru de tehnica panificaÈiei.</p>
<p>Bărbatul îÈi schimbă vârful pantofului îndreptat spre mine, trecând dreptul peste stângul. Vocea răsună ceva mai destinsă, în timp ce şpiţul se legăna încet de la stânga la dreapta:</p>
<p>&#8211; Mi-a fost profesor la şcoală de ofiţeri!</p>
<p>Mâna mamei se destinse.</p>
<p>&#8211; Tovarăşul soţ este&#8230;. – se auzi vocea nedumerită a directoarei.</p>
<p>Mama o întrerupse, ca Èi cum ar fi avut ceva important de clarificat:</p>
<p>&#8211; A fost! Copilului nu i-am povestit!</p>
<p>AÈa e mama. Ètie să pună punctul pe I când trebuie. Iarăşi era linişte. Mama continuă cu o nuanÈă rugătoare pe care nu o auzisem până atunci la ea:</p>
<p>&#8211; S-a întâmplat acum cinci ani. Era prea mic să înÈeleagă. – ÈpiÈul pantofului se opri chiar în dreptul nasului meu</p>
<p>&#8211; E un copil bun, deştept. Harnic!</p>
<p>&#8211; Iute la mânie! – adăugă cu glas bine dispus posesorul pantofilor. ÈpiÈul se propti brusc în pământ, celălalt se alinie în dreapta lui, trecură foarte aproap<span style="text-decoration: line-through;">t</span>e de mine. SuprafaÈa de covor pe care îmi era fixată privrea rămase goală.</p>
<p>– Tovarăşa directoare, rezolvaţi pe plan intern. La noi sunt mulţi foşti elevi de-ai tovarăşului, care îşi amintesc de el! Mai ales la judiciar, că asta a predat!</p>
<p>&#8211; Dacă aşa indicaţi d-voastră tovarăÈu’, aşa o să fie! O să rezolvăm pe plan intern!</p>
<p>*</p>
<p>TovarăÈa directoare a găsit o soluÈie pe plan intern. M-au dat afară din Ècoală. Asta se chema în vremea învăÈămânului obligatoriu „mutare disciplinară” la cea mai apropiată Ècoală din cartier. Un liceu de elită, la care mama nu avusese curajul să mă înscrie pentru că avea faima că e cel mai sever din capitală. A trebuit să îmi părăsesc locul din spatele fetei cu cozi negre. Apărarea acestora mă costase pierderea lor.</p>
<p>În noua clasă am fost pus în spatele altor plete. Blonde. Nu bănuiam că ele or să îmi împingă viaÈa pe un drum de pe care nu mă voi întoarce niciodată. Nu m-am îndrăgostit cât ai clipi de ele. AÈa de nestatornic nu eram! Aici, în noua Ècoală, nu mai erau golani care să se poarte urât cu colegele. Purtătoarea pletelor blonde avea însă, pe lângă un nas simpatic Èi destul de pe sus, un tată. În planul de activităÈi extraÈcolare era inclus, în fiecare an, un spectacol de teatru. Îl jucam pe una din cele mai iubite scene ale capitalei, unde părintele pletelor blonde era director. Realizările noastre scenice, fiind succese dinainte programate, se reluau la televiziunea nou înfiinÈată. Studioul funcÈiona în sala de sport a unei alte Ècoli, Èi ea deosebită, din Floreasca. Ècolile de elită aveau legături, cele generale doar directoare antipatice.</p>
<p>Nu cred în coincidenÈe! Cred numai că trebuie să-i aperi pe cei slabi. Indiferent de cine îÈi stă în faÈă.</p>
<p>Din volumul „<em>Povestirile unui libertin </em><em>din alt secol”.</em> CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/o-amintire/" target="_blank" rel="noopener">O amintire</a>, de acelaÈi autor.
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Dan Stoica' src='https://secure.gravatar.com/avatar/ab6e5cd34e81f64cf7f372973104e5807476f1fa364e351d4c3bd3cb6d2793ed?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/ab6e5cd34e81f64cf7f372973104e5807476f1fa364e351d4c3bd3cb6d2793ed?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/stoica/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Dan Stoica</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:d&#097;&#110;&#115;t&#111;&#105;&#099;a&#053;&#050;&#064;&#121;&#097;&#104;&#111;&#111;&#046;co&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>