<p>Când am început să mă duc pe la ea, eram atât de mică încât nu-mi mai amintesc mare lucru din acei ani timpurii, din vizitele mele la mama MaricuÈa, mătuÈa mamei. Dintre toate amintirile amorfe ale acelui început de viaÈă doar câteva străfulgerează, iar una dintre ele este neîndoielnic o amintire marcantă. Mereu, chiar Èi acum, după cinzeci Èi ceva de ani, Èi pentru totdeauna, compotul de pere mă trimite fascinant cu gândul la ea.<br />
Era mijlocul primăverii cu vreme călduÈă, numai bună să mă joc la ea în curte, să explorez în aerul pur al curiozităÈilor copilăreÈti abia trezite, să mă gândăcesc pe acolo de una singură, în decorul îmbibat de verde crud, fraged ca Èi mine. Înainte să plec de la ea, intru în casă pentru a-mi lua rămas bun, nu era chiar atât de cald încât ea să stea în curte, după mine. Mă lăsase să mă joc de una singură. Avea darul acela, înÈelepciunea aceea de-a nu-i Èine înlănÈuiÈi pe cei dragi, de a nu le cantona ancestralul instinct de supravieÈuire. Darul ei de preÈ, pe care l-a transmis Èi fetelor ei, de a-i da omului libertatea necesară să crească până la limitele sale proprii, să gândească singur, să nu fie dependent la fiecare pas de cineva. ÎÈi crescuse fetele astfel încât să nu se Èină prinse de fustele ei.<br />
Dar ce fuste avea&#8230;! Èi ce rochii avea&#8230;! În culori vii frumos pastelate, presărate cu floricele superbe, cu volane ce-i înfoiau poalele, cu volănaÈe mici, ce garniseau cu eleganÈă, prinse acolo unde se sfârÈeau mânecile. Ce mai, total diferite de rochiile purtate de femeile de la Èară, de aceeaÈi vârstă cu ea, Èi inaccesibile multora dintre ele.<br />
Când intru în casă văd pe dulapul ei un borcan cu pere în compot. Pere de un superb galben auriu, îmbibate, greoaie de siropul ce le pătrunse, sirop a cărui limpezime te făcea să simÈi instantaneu o sete arzătoare. A observat că jinduiam la borcanul ei de pere, singurul pe care îl avea Èi adus în dar, cel mai probabil, de una dintre fiice. Mama MaricuÈa era destul de în vârstă ca să mai conserve ea însăÈi fructe în compot, nu-mi făceam iluzii în această privinÈă.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<div id="attachment_9772" style="width: 590px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-9772" class=" wp-image-9772" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/05/29683414_2044509432476425_6010888524906408464_n.jpg" alt="" width="580" height="592" /><p id="caption-attachment-9772" class="wp-caption-text">din arhiva personală</p></div>
<p>-Ia de mănâncă! îmi spune ea, gratificându-mă cu un zâmbet larg spre marea-mi desfătare. Eu Èi-l desfac Èi tu mănânci atât cât poÈi.<br />
Doamne, ce delicatesă de neînchipuit mi-a fost dat să savurez! Èi ÈtiÈi prea bine că perele nu sunt cele mai parfumate fructe Èi compotul de pere nu este cel mai înmiresmat dintre compoturi. Dar mie mi-a rămas întipărit obsedant în minte ca cel mai delicios compot dintre toate care există. Astăzi nu plec din magazin fără să iau compot de pere dacă îl descopăr pe vreun raft. Nu există caz în care să nu am în dulap un compot de pere. Că îl mănânc, că îl folosesc la vreo prăjitură, la o salată de fructe, că îl pun într-o cupă cu îngheÈată după ce i-am stropit în prealabil fructele cu câteva picături de Amaretto, nu contează, compotul de pere este omniprezent în viaÈa mea. Răsare din amintiri Èi străbatem drumul împreună, până la ultima clipă.<br />
Precum Èi cele câteva lucruri preÈioase pe care am apucat să le învăÈ de la ea Èi altele, un pic mai numeroase dar la fel de esenÈiale, de la fiicele ei, cu care am avut o relaÈie distinctă, care au circumscris amprente de neînlăturat din sufletul meu, amprente ce enigmatic transpar pe neaÈteptate din profunzimile mele.<br />
Se spune că perele aurii atrag energia prosperităÈii viitoare, dar bunăstarea tot viitoare a rămas pentru mine. Cică aduc prodigiosul belÈug al sacilor cu aur ai stelei aurii. Sigur efectul de extaz vrăjit nu s-a produs Èi a rămas însihăstrit undeva departe, pentru că eu păstrez pere conservate. Acestea atrag doar amintiri cu învăluitor parfum suav. TotuÈi, amintirile-mi sunt adevărata Èi cea mai trainică bogăÈie. AvuÈia aceasta nu riscă niciodată să dispară pe apa sâmbetei, precum cea materială. Cred mai degrabă în faptul că perele sunt, pe bună dreptate, considerate simboluri ale nemuririi. Fără vreun motiv aparent, mai am ceva comun cu acest fruct, rezistenÈa la intemperiile vieÈii Èi nevoia-mi acută de lumină. Pe aceasta din urmă o percep ca similitudine cu nevoia de dreptate. Lumina ce se răspândeÈte din dreptate, lumina care face dreptate.<br />
Avea mama MaricuÈa o ÈtiinÈă aparte, aproape inaccesibilă, să crească cele mai splendide curci Èi curcani. Cel mai numeros cârd de curci pe care eu l-am văzut, al ei era. Aveam o mare problemă însă, când mă duceam la ea, cu curcanii ei care ciuguleau iarba grasă de pe stradă. ÎÈi înfoiau penajul cu reflexe metalice, desfăÈurându-Èi coada-n evantai, de-ai fi putut să juri că-or să plesnească în următoarea secundă. Se repezeau furioÈi glugluind excesiv către mine. Atunci apărea ea, mă lua de mână Èi mă băga în curte. Nu Ètiu dacă m-ar fi atacat, cert este că reuÈeau să mă îngrozească Èi era destul.<br />
Mă lua cu ea să culegem, pentru puii de curcă, frunze verzi-argintii de cătină, frunzele acelor arbuÈti spinoÈi ce creÈteau din abundenÈă, în tufiÈuri dezlănÈuite haotic de-a lung cu gardurile ultimilor curÈi de pe stradă, acelea ce delimitau satul de câmp. Dar să nu credeÈi că mă lăsa să-mi bag mânuÈele printre Èepii arbuÈtilor de cătină. Nu, doar ea culegea frunzuÈele preÈioase. Protejată de mănuÈi culegea Èi urzică, spunea că aceasta are un efect miraculos asupra puilor, le dă suficient calciu încât să le întărească picioarele anemice Èi să-i facă rezistenÈi la toate bolile.<br />
Mă duceam pe la ea încă de când eram de câÈiva aniÈori, atâÈia încât puteam să o vizitez de una singură, neînsoÈită. Cred că ea se apropia atunci de Èaizeci de ani, poate. Bărbatul ei fusese primarul satului, erau proprietarii unei suprafeÈe considerabile de pământ, erau destul de înstăriÈi, oportunităÈi suficiente astfel încât fetele ei să fie bine aranjate la oraÈ, cu casă proprie Èi mai ales, cu Ècoală. Scoală făcută pe bune, prin capacităÈile intelectuale, adevărate valori suverane, moÈtenite genetic, Èi nu cu banii părinÈilor, aÈa cum se obiÈnuia în majoritatea cazurilor pe vremea aceea Èi pe vremurile de-acum. De fapt, obicei de când e lumea-lume, ce nu poate fi doborât.<br />
Nu Ètiu să spun de ce, dar am fost fascinată, am fost mult ataÈată, mai mult decât de propriile mele mătuÈi, de două dintre fetele mamei MaricuÈa, veriÈoarele mamei. Când le vizitam aveam sentimentul că sunt la mama acasă Èi poate mai mult, pentru că lor le puteam vorbi despre tot, chiar Èi despre mărturiile înăbuÈite-n faÈa mamei, ca să n-o doară. Aveau o mare înÈelegere a vieÈii, pe ele înseÈi le trecuseră viaÈa prin multe. Erau pentru mine cel mai strălucit psiholog cu care-aÈ fi putut interfera vreodată, erau oaza mea liniÈtitoare, aducătoare de echilibru. Doar la ele îmi scoteam toate vălurile, doar lor le puteam destăinui tot ceea ce mi-a ars aripile. Nu făceau decât să mă asculte, nu îmi dădeau sfaturi, nu încercau să-mi schimbe vreo traiectorie, mă ascultau cu efuziune Èi mă înÈelegeau aÈa cum nimeni nu a făcut-o Èi nici nu cred că o va mai face cineva vreodată. Plecam de la ele cu o rază de lumină în suflet Èi-un mănunchi de raze în minte, ca să mi-o însenineze. Lipsa lor mă doare, anotimpul lor s-a sfârÈit Èi a destrămat mirajul. Au plecat cu o parte din înÈelepciunea lor pe alte tărâmuri, o parte din strălucirea lor magică au lăsat-o adânc sădită în copii, verii mei de-al doilea, de care simt că mă leagă niÈte punÈi invizibile Èi indestructibile totodată.<br />
Am puÈine amintiri, neobturate de scurgerea vremii, cu Mama MaricuÈa. Unele din contactul direct cu ea Èi altele din povestirile mamei. Cică bunicul Ilie, tatăl mamei, care era fratele cel mai mic al mamei MaricuÈa Èi singurul băiat al familiei, se îndrăgostise fără leac de o fată săracă. Dar pe cât de săracă, tot pe atât de frumoasă era, cea mai frumoasă fată din sat. Lovindu-se de refuzul de neclintit al părinÈilor lui când anunÈă că el se căsătoreÈte cu Caliopia, bunicul Ilie ameninÈă că se împuÈcă dacă ei îi interzic însurătoarea. Că el nu permite nimănui, cu atât mai mult unei legi nescrise, să-i dicteze cine trebuia iubit, cum Èi cât. Pe lângă faptul că aleasa inimii lui era dintr-o familie tare săracă, nici el nu era prea copt pentru însurătoare. Îngrijorare mare s-a produs în familie, s-au panicat toÈi de proximitatea morÈii, cum să se împuÈte Ilie dintr-o iubire atât de intensă, mezinul lor drag Èi unicul băiat, steaua polară a năzuinÈei lor de-a le duce numele mai departe. Vrând-nevrând, la ceas de seară, s-au urcat cu toÈii în Èaretă Èi-au pornit împeÈit la Caliopia, cea de-o splendidă frumuseÈe.<br />
-Nici mama mamei mele nu a crezut vreodată că vom ajunge noi să mergem la amărâÈii ăÈtia ca să le cerem fata!, ar fi spus oripilată mama MaricuÈa, replică ce a rămas de pomină în familia noastră.<br />
-Ai grijă Ilie, să te uiÈi la mine Èi când vei vedea că mă Èterg la gură, să Ètii că se termină orice înÈelegere cu familia asta. Nu-i de noi, nu este ceea ce ne dorim pentru tine, îi mai spuse ea cu o pâlpâire de speranÈă.<br />
Au ajuns la familia Caliopiei, a început mama fetei să etaleze bruma de zestre ce i-o puteau da, printre care erau Èi câteva perne stivuite una peste alta. În timpul discuÈiei, micuÈul teanc de perne se dărâmă. Poate chiar au fost aÈezate aÈa cu intenÈie, cine Ètie, căci prea era mare dragostea viitorilor însurăÈei Èi trebuiau ajutaÈi cumva. Pe vremea aceea, când era peÈită o fată, exista superstiÈia că aceasta sigur se mărită dacă stiva de zestre se dărâmă.<br />
-Se mărită, se mărită! a strigat atunci cu veselie cineva din familia Caliopiei.<br />
-Se mărită, la naiba! a bolborosit cu dispreÈ voalat mama MaricuÈa, cu o orgolioasă revoltă înnăbuÈită ca să nu o audă nedoriÈii viitori cuscri.<br />
În timpul negocierilor aÈezate în tradiÈia peÈitului, mama MaricuÈa se tot Ètergea la gură, începuseră să se Èteargă la gură Èi celelalte surori, dar în zadar. Fierberi zadarnice fără crâmpei de speranÈă, căci Ilie nici nu se gândea să se uite la ele. Îi tot dădea înainte cu detalii despre nunta ce negreÈit trebuia să fie de o splendoare aÈa cum nu s-a mai văzut în satul lor.<br />
Èi poate pentru că preafrumoasa lui Caliopia venea dintr-o familie atât de săracă, avea ca mai târziu, bunicul Ilie să boteze Èi să cunune pe cei mai săraci oameni din sat, pe cei atât de săraci încât nimeni nu vroia să se încumetrească cu ei. Toată lumea îi refuza. Èi poate că tot din acest motiv Èi-a îndemnat, mai târziu, băieÈii să se însoare cu cele mai frumoase fete chiar dacă erau sărace. Una dintre nurorile lui era atât de săracă încât a doua zi după ce au adus-o acasă la ei, a venit sora acesteia să-i dea Èi unicul lucru pe care-l luase la plecarea de acasă. Rochia de pe ea, căci nici aceea nu era a ei, era a uneia dintre surori. Dar asta nu era vreo piedică, avea bunicul Ilie bani destui. Important era că avea noră de o frumuseÈe uluitoare.<br />
Èi-a mai rămas de pomină în familia noastră spusele mamei MaricuÈa atunci când cineva ar fi vrut să o servească cu un pahar de vin cu sifon:<br />
-MaricuÈa, vrei să bei un ÈpriÈ?, fusese ea întrebată.<br />
-Pai, ori îmi dai vin, ori îmi dai apă!, îi răspunse ferm, fără ca ea să fie vreo băutoare.<br />
Nu s-a dezis nici de data aceasta. Clar era o femeie dintr-o bucată, cu principii axiomatice de viaÈă în faÈa cărora se destrăma orice val de superficialitate, o femeie ce nu se lăsase molipsită în nici un caz de iraÈionalitate a vieÈii, o femeie puternică căreia nu-i plăceau jumătăÈile de măsură, ce nu amesteca nicidecum lucruri pe care ea credea cu tărie că e un nonsens să le combini.<br />
În egală măsură, nu pot uita rochia neagră din caÈmirul cel mai fin, înflorată în superbi trandafiri mici, catifelaÈi în irizări de roÈu, cu frunzuÈe verzulii, pe care la moartea mamei MaricuÈa, fetele ei i-au dat-o mamei de pomană. Au ales să fie neagră pentru că aÈa a dorit mama, dacă era să fie după placul mamei MaricuÈa sigur ar fi fost în culori vii, delicat pastelate.<br />
Ori de câte ori mă duc la ai mei la cimitir, nu pot să nu merg Èi la locul unde ea îÈi doarme somnul de veci, în stive de tăceri abisale, alături de părinÈii Èi bărbatul ei. Nu mă întristez, am aceeaÈi bucurie inefabilă ca atunci când eram mică Èi mă duceam la ea acasă. Simt nevoia să împărtăÈesc cu cineva, apropiat ei, bucuria asta Èi atunci o sun pe nepoata ei, pe Ana care Èi-a petrecut toate vacanÈele de vară cu ea:<br />
-Hei, ce faci Ana? o întreb cu jovialitate. Eu sunt la mama MaricuÈa, i-am aprins o lumânare, am mai stat un pic de vorbă cu ea, i-am adus veÈti despre lume.<br />
-Da?! Cât mă bucur! spune ea cu recunoÈtinÈă Èi&#8230; cu un aer absorbit de strecurarea melancolică a unui vis de demult ce dezveleÈte multă tristeÈe ascunsă. Eu sunt la muncă acum, îmi spune Ana trezită din reverie. Îmi pare bine că ai reuÈit să ajungi Èi pe la ea. Aprinde-i o lumânare Èi pentru mine, te rog! Èi iarăÈi simt în glasul Anei întristare&#8230;<br />
-Bine, desigur aÈa o să fac. Hai, te pup Èi să ai o zi bună! îi spun de bun rămas, cu voioÈie menită să o abată de pe calea tristeÈii pe care tocmai alunecase.<br />
De cruce prind un mănunchi de floricele aidoma parcă celor ce înfloreau în abundenÈă pe rochiile ei. Surprinzător se ivesc de nicăieri doi fluturi ce plutesc aidoma unor mesaje fericite, strecurate printr-o breÈă a unui himeric paradis, Èi-apoi dispar brusc cu exaltări promiÈătoare. Mă agăÈ de detalii Èi vreau să cred, în iluziile mele, că unul îi este destinat Anei Èi celălalt fratelui ei, DragoÈ. Celor doi nepoÈi favoriÈi ai mamei MaricuÈa. Îngân o rugăciune Èoptită spre odihna sufletului ei Èi plec. Am în nări parfum de pere coapte, mireasmă de pere aurii, chemare a unei primăveri, Èi parcă simt un gust, gustul acela fantastic venit parcă din puritatea unui vis de primăvară îndepărtată, gustul de neuitat al compotului de pere aurii.</p>
<p>CitiÈi Èi <strong><a href="https://bel-esprit.ro/cei-mari-stiu-mai-bine-silvia-cuzum/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Cei mari Ètiu mai bine.</a></strong>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Silvia Cuzum' src='https://secure.gravatar.com/avatar/7d0b3df76cd3f5880b0230b8cd1864076eaecbfa4fbf0885f1bf4e0ce8491c44?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/7d0b3df76cd3f5880b0230b8cd1864076eaecbfa4fbf0885f1bf4e0ce8491c44?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/silvia-cuzum/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Silvia Cuzum</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:s&#099;&#117;&#122;&#117;&#109;&#064;&#121;&#097;h&#111;&#111;&#046;&#099;o&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>