<p><img class=" wp-image-2131 alignleft" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/10/42839908_2200316743548567_8155886073239568384_n-1-e1538501647695.jpg" alt="" width="470" height="471" />În oraÈul meu, iarna se instala pe vremuri abrupt, fără prevenire. Umiditatea specifică climei din preajma mării, făcea să plouă zile în sir, fără oprire, de la sfârÈitul lui noiembrie, Èiroaiele prelingându-se pe zidurile caselor, Ècolilor, magazinelor, instituÈiilor Èi peste hainele noastre care dezvoltaseră între timp o rezistenÈă la apă Èi chiar peste sufletele noastre puse la adăpost, atât cât puteau ele fi adăpostite. Tiptil, întunericul se infiltra prin toate arterele oraÈului, năpădindu-l, se întindea peste asfaltul lucios puÈin după ora 16, într-o liniÈte deplină, lăsând să vorbească susurul obiÈnuit al străzii, vehiculele cu motoare vechi turate să nu-Èi piardă hârâitul prelung Èi vocile trecătorilor ancoraÈi în realitatea ce mie-mi părea năucitoare. Forfota străzii mă acapara întru totul Èi, uimită, asistam la desfăÈurarea lumii, cu ochi mari de copil concentrat pe un univers prea larg Èi totuÈi, neîncăpător. Mă refugiam în imaginaÈie adeseori, mergând agale alături de părinÈi, pentru că acolo, în gânduri se multiplica, puteam explora nu un univers, ci o mie… Ei, adulÈii nu aveau preocupări aÈa filosofice, mergeau Èintit din magazin în magazin, să-mi achiziÈioneze cizmuliÈe noi, fular Èi mănuÈi, eventual o geacă de schimb Èi două pulovere, în acelaÈi timp, testând reacÈiile mele inocente în magazinul de jucării. AÈa se decideau mai apoi ce cadou să mă aÈtepte sub brad câteva săptămâni mai târziu. Nu aveam idee că ieÈeam în oraÈ sub imperiul acestor pretexte, luam mereu în serios mersul la cumpărături, mai ales dacă se finaliza cu noi încălÈări de sezon. Mi se părea incredibilă expediÈia în sine totodată. Devenise ritualică de-a lungul anilor. Cu nasul apropiat de geamul din spate, mă uitam la maÈinile din trafic cu atenÈie nedisimulată, studiind culori, Èoferi, pasageri printre picurii lipiÈi de sticlă care deformau orice formă concretă… Până parca tata maÈina. Odată instalată seara, luminile se aprindeau miraculos, aÈ vrea să cred că era chiar aÈa cum îmi amintesc, poate doar în viziunea mea de copil să fi fost acea splendoare a luminilor. Nu Ètiu. Treceam pe lângă ”orăÈelul copiilor”, o adevărată feerie de iarnă în viteza maÈinii, la dus. La întors era un popas binemeritat, cu vată de zahăr, mulÈimi de familii înveselite, carusele Èi aer de sărbătoare perpetuă. Mă refugiam iar în mine, speriată de gălăgie, agitaÈie Èi ecou de lumini.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-4572" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/12/48360308_360335791199984_4969561879149019136_n.jpg" alt="" width="554" height="686" /></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p> ;</p>
<p>Odată parcată maÈina pe o stradă laterală, săream cu elan de pe locul din spate, intenÈionând să evit Èuvoiul de apă care se strecura între bordură Èi pneurile frumos aliniate ale daciei noastre. Cu cât eram mai mică de statură, efortul de a sări era mai simÈitor. Cu anii devenisem o felină antrenată. Mergeam pe aleea cu magazine de tot soiul, decorate deja festiv. Priveam peste umăr ploaia, uÈor zgribulită, dar încălzită de mâna ferm încleÈtată a tatălui în jurul încheieturii mele mici. Èi tresăream ca Èi cum doar eu observam jocul de umbre răspândit lângă picioarele noastre. Stăteam cu ea, cu umbra mea Èi cream o poveste în ritmul paÈilor alerÈi ai părinÈilor. Chicoteam fericită. De ploaie Èi magia cizmuliÈelor noi ce vor veni Èi vata de zahăr de mai apoi. După care intram în centrul comercial amenajat pe mai multe etaje. Pentru mine era un labirint de magazine, o întortocheală de drumuri care mai de care decis să ne îmbie înăuntru.<br />
Intram în magazinul cu articole de încălÈămite cu o solemnitate aparte în atitudine. Acel tratament oferit de ai mei mi se părea preferenÈial, îl consideram chiar un complot universal, de parcă miÈcările celor din jur erau condiÈionate de faptul că ieÈisem împreună cu mama Èi cu tata la cumpărături. Lumea stătea în loc o clipă pentru a putea eu să apreciez pe îndelete acel fenomen care-mi dădea nu numai o stare de bine, ci Èi o impresie de magie jucăuÈă dictată de stropii de ploaie insistenÈi. Dintr-o dată, iubeam Èi întunericul Èi umezeala ce-Èi trecea prin oase Èi forfota Èi clipocitul invadator al beculeÈelor ce luminau pe rând atmosfera rece, ochii oamenilor grăbiÈi Èi trotuarul ud amestecat cu umbre dese.<br />
Vânzătoarea mă aborda Ètiutoare, îmi indica o bancă destul de înaltă pe care aÈteptam cuminte să-mi aducă numărul potrivit la încălÈări, după ce mă chinuiam o vreme să o escaladez. Cuminte e un fel a spune. Nerăbdătoare, cu inima ticăind emoÈionată, îmi bălăngăneam picioarele atârnate deasupra solului. Corpul imobil nu trăda nimic, picioarele în schimb… Mă întrebam în gândul mic înfiripat, oare se cunoÈtea acea doamnă cu mama ? Părea să Ètie de la bun început cerinÈele mele. Privind în urmă, simplitatea acelui moment mă înduioÈează mai tare, Èi dacă aÈ fi cocoÈată pe o bancă înaltă acum, cât să nu ajung cu picioarele pe pământ, mi-aÈ arăta emoÈia în acelaÈi mod ca atunci, aceeaÈi înfrigurare traversându-mi arterele Èi-acum. Da, treceam pragul magazinului, dar mă ameÈeau imediat glasurile amestecate de clienÈi Èi vânzători predispuÈi la voioÈie Èi nevoia de a fi eficienÈi. Mă abandonam involuntar sinelui meu visător, disperată să nu fiu înghiÈită de vuiet, de oameni, de cutiile de pantofi etalate prin toate ungherele, de magazinul uriaÈ Èi credeam eu, neprimitor. Între timp mama explica cu calm angajatei ce măsură port, ce cizme mi-aÈ dori, cât era dispusă să cheltuie. Până să-mi arate din priviri banca unde să aÈtept, eram transpusă din nou în lumea mea liniÈtitoare. Contactul cu zâmbetul femeii între două vârste mă readucea în realitatea înconjurătoare, dar mirarea că sunt primită ca un personaj important nu se desprindea de mine. Plecam triumfătoare, femeia ghicea până Èi dorinÈa ascunsă să plec încălÈată cu noile achiziÈii.<br />
Călcam mai apăsat, Èi nu mai pridideam să îmi privesc picioarele încălÈate. Cu ochii în jos, rămâneam iar aninată în lumea picioarelor care se încurcau în drumuri, se intersectau, se ocoleau, se opreau faÈă în faÈă, se aliniau în dreptul vitrinelor decorate, se împiedicau uneori, stângace. Aveau poveÈti toÈi paÈii, toate încălÈările duceau cu ele o poveste. Ude, lăsând dâre uneori, pătate pe alocuri de noroi, altele proaspete Èi curate, tălpi masive, tocuri înalte, piele, sintetic, culori, repezi, molcome, împiedicate, târÈâite, săltate… Mă trezeam de abia când iar eram împresurată de zgomot. Magazinul de jucării de la etaj, rădea mereu spre stradă, cu geamurile lui imense. Îl vedeam de departe, dinainte să intrăm pe aleea centrală, mergând cu privirea în sus spre cerul întunecat Èi ropotul ploii. Uitam mai apoi de el, cuprinsă de dorul cizmelor cele noi, până mă trezeam rătăcită în haosul lui acaparator.<br />
În magazinul de jucării mi se arătau din toate părÈile păpuÈi în diverse ipostaze, de la bebeluÈi gigantici, uÈor hidoÈi care clipeau din ochi straniu, până la unele care se vroiau feminine Èi un fel de barbie autohtone, toate marca arădeanca. Îmi făceau cu ochiul cele mari, care cred că mă depăÈeau în înălÈime, cumva însă, braÈele care-mi întindeau jucării, insistau să smulgă cu precădere o impresie legată de păpuÈile bebeluÈ. Dădeam din cap cu încăpăÈânare, nu distingeam figuri, erau amestecate. Èi tata Èi mama Èi vreo 2-3 vânzătoare. Dar eu nu Èi nu. Mi se arătau Èi telefoane de jucărie viu colorate, maÈini de pompieri, trenuleÈe, Èi toate mi se învârteau în faÈa ochilor, ca mai apoi să fie retrase, la cea mai mică reacÈie pozitivă a mea. ÎnÈelegeam Èi nu înÈelegeam. Eram oricum mult prea zăpăcită de miÈcările bruÈte ca să-mi mai doresc să plec cu vreo jucărie nouă. Eu aveam cizme din piele neagră decorate cu blăniÈă asortată Èi nimeni nu mai era ca mine. Nu-mi păsa. Îmi luam părinÈii de câte o mână Èi îi trăgeam afară din magazin.</p>
<p>Nu-mi amintesc dacă turul nostru prin centrul comercial se oprea acolo. Dar îmi amintesc cum ieÈeam pe uÈile largi ce dădeau spre Ètefan cel Mare, aceleaÈi uÈi care ne Èi primiseră la început înăuntru. Un frig pulverizant ne traversa corpurile încălzite de freamătul cumpărăturilor, căldura din magazinele interioare Èi hainele groase de pe noi. Ezitam câteva secunde, adulÈii mai degrabă, izbiÈi de schimbarea neprevăzută din eter. Priveam în sus, spre ei Èi le cercetam fugar figurile serioase. AÈteptam întotdeauna îndemnul tatei care zâmbea încurajator mai întâi spre mama, aflată la nivelul lui, apoi undeva în jos, spre mine, preocupată doar de următoarea aventură ce avea să ne mângâie tandru zbaterea inimii noastre amorÈite de frig. Vata de zahăr ruptă cu degete îngheÈate de pe băÈ, pe când stăteam absorbită în dreptul bradului masiv decorat Èi bine plasat în mijocul ”orăÈelului copiilor”, doar promiseseră… Mă grăbeam dintr-o dată, prin fulgi răzleÈi ce coborau ca-n joacă spre noi, spre capetele noastre acoperite de glugi Èi căciuli Èi ÈuviÈe ondulate Èi lungi. Îi trăgeam pe amândoi după mine, în mersul meu hotărât Èi Ètiutor ce mă apropia mai tare, Èi mai tare, de bucuria zăpezii aÈternute timid, de picurii transformaÈi în gheaÈă, de albul năucitor de decembrie învăluitor.</p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/monica-tonea-ce-mai-conteaza-cum-a-fost/" target="_blank" rel="noopener">Ce mai contează cum a fost?</a> de aceeaÈi autoare
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Monica Tonea' src='https://secure.gravatar.com/avatar/9110504f798ca2fed1a7c1b2c14af6e5c4622a0d8a55bce87c64a3280fa72159?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/9110504f798ca2fed1a7c1b2c14af6e5c4622a0d8a55bce87c64a3280fa72159?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/monica-tonea/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Monica Tonea</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:mon&#105;c&#097;t&#111;&#110;&#101;a&#064;&#121;aho&#111;.&#099;om" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>