<p>Coborî în staÈia de metrou Èinându-se de balustradă. Nu se simÈea prea bine azi. Nici nu putea să spună exact de la ce îi venea răul. Era un soi de ameÈeală, parcă ar fi fost uÈor confuză. Se prefigura un atac de panică? Se poate că ar fi trebuit să stea acasă astăzi, să fi sunat o colegă Èi să spună că nu se simte bine. Avea ceva urgent de terminat la birou, totuÈi. Probabil o să treacă starea Èi va fi bine până la birou. Nu e cazul să se îngrijoreze. ÎÈi luă o sticlă de apă de la metrou, sorbi de câteva ori Èi parcă se simÈi mai bine. Trenul veni în următoarele trei minute, nu era foarte aglomerat, ce bine. Erau Èi câteva scaune libere, în dimineaÈa asta ar fi fost înÈelept să se aÈeze, avea de mers destul. Nu apucă niciunul, însă, aproape că fu îmbrâncită de vreo trei călători grăbiÈi să intre Èi sa ia loc. E drept, aveau nevoie să stea pe scaun ca să se concentreze mai bine la jocurile de pe smartphone. Nu-Èi mai scoase cartea din rucsac, se gândi că ameÈeÈte mai rău dacă citeÈte acum. Se Èinea cu o mână de balustrada metalică, o strângea tare, cu o teamă neconÈtientizată încă de a nu se trezi pe podeaua trenului. În cealaltă mână Èinea sticla cu apă din care mai lua din când în când câte o înghiÈitură.</p>
<h4>Între timp, lumea îÈi continua, nestingherită, calea neabătută</h4>
<p>După două staÈii, simÈi că e din ce în ce mai cald în vagon, deÈi geamurile erau deschise. Căută în rucsac ceva cu care să îÈi facă vânt. SimÈea cum i se aprind obrajii, cum căldura îi acaparează lobii urechilor Èi aprinderea îi ameninÈă creierul. Se uită în jur, cu pulsul bubuind în timpane. Oamenii din vagon păreau calmi, afundaÈi în lectura telefoanelor mobile sau a cărÈilor. Nu păreau deranjaÈi de căldura insuportabilă pe care o simÈea ea. Începu să îÈi facă vânt cu un pliant pe care îl găsi în rucsac, dar care nu era prea eficient. Pe tâmple începură să i se prelingă broboane de sudoare răsărite parcă dintre firele de păr strânse cuminte într-un coc în creÈtetul capului. Ce bine că îÈi prinsese părul, ar fi fost tragic dacă l-ar fi avut despletit, pe căldura asta. Aerul era din ce în ce mai greu de respirat, simÈea că nu-i mai ajunge deloc în plămâni, deÈi respira des Èi adânc. Efortul era aproape inutil. Genunchii începură să dea semne de nesiguranÈă, strânse Èi mai tare palma în jurul barei metalice Èi înteÈi miÈcările evantaiului improvizat.</p>
<p><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/d52e62f450a6280fe5399511388645a6.jpg"><img class=" wp-image-554 alignleft" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/d52e62f450a6280fe5399511388645a6.jpg" alt="" width="376" height="564" /></a>Era acum albă ca varul, se văzu în geamul vagonului Èi o trecu instantaneu un fior de-a lungul Èirei spinării. TranspiraÈia îi îngheÈă pe piele, focul se prefăcu într-o secundă în sloi de gheaÈă. I se făcu frig. Ar fi vrut să se aÈeze, mai erau două staÈii până la Unirii, dar niciunul din pasagerii care ocupau rândul de scaune roÈii nu părea abordabil. Încercă să prindă privirea unuia dintre băieÈii care îÈi ridicase pentru câteva secunde capul. Tipul privise în gol, apoi spre ea pentru o fracÈiune de secundă, însă nu părea că o percepuse ca o fiinÈă vie – Èi în acel moment în suferinÈă – mai degrabă se uitase prin ea, gândind strategia jocului care îi Èinea mintea captivă în realitatea alternativă a telefonului deÈtept.</p>
<p>Nu avea suficientă energie să îÈi menÈină echilibrul în mersul legănat al trenului Èi să rostească o rugăminte către unul din pasageri pentru a-i ceda locul. Îi era teamă ca dacă deschide gura, risipeÈte dramul de forţă pe care îl mai are. AÈa că mai bine se concentrează pe să rămână în picioare până la Unirii, dacă faÈa ei lividă Èi privirea disperată după ajutor nu avuse niciun efect.</p>
<p>ÎÈi aduse aminte de la niÈte cursuri de prim-ajutor că trebuie să respire Èi să îÈi caute un punct de focus, să rămână prezentă, ancorată în realitatea din jur ca să nu leÈine. Probabil făcea un atac de panică. Se agăÈă cu privirea de pasageri, încercând să se concentreze la activităÈile lor. Vru să citească titlul cărÈii unei tinere din apropiere, dar vederea era înceÈoÈată, nu putu distinge prea bine literele. Privi apoi mai departe de ea, spre capătul vagonului, unde un grup de tineri discutau intens. Încercă să focalizeze privirea pe fiecare figură Èi să le observe trăsăturile, dar nici asta nu-i ieÈi prea bine. O cuprinse din nou un val de căldură, norocul ei că uÈile se deschiseră larg în staÈia Unirii. IeÈi cu ultimele puteri, împleticindu-se printre ceilalÈi călători care se îndreptau teleghidaÈi spre scările rulante, fără să privească în jur, fără să le pese de ce se întâmplă pe lângă ei. Apucă să se aÈeze pe unul din scaunele roÈii din staÈie.</p>
<p>Peronul se goli în cele două minute în care ea stătu rezemată de spătarul scaunului, cu ochii închiÈi Èi capul uÈor pe spate, cât să se sprijine de stâlpul de susÈinere din spate. În staÈie aerul părea uÈor mai respirabil, trase de câteva ori adânc aer în piept, încercând să-Èi facă rezerve de oxigen în plămâni. Atentă la pulsul care se mai stabilizase, rosti în gând <em>Tatăl nostru</em> de trei ori, gândind că dacă nu îÈi revine după încercările astea de auto-resuscitare, va opri un concetăÈean ca să o ajute sau pur Èi simplu va suna ea la 112.</p>
<p>Se mai întremă după cele câteva minute petrecute pe peron. Tocmai veneau două trenuri în staÈie, ar trebui să aÈtepte să treacă puhoiul Èi apoi să îÈi continue drumul. Se simte mult mai bine, sigur a fost un atac de panică combinat cu efectul de seră din metrou. Probabil e obosită, ar trebui să îÈi ia câteva zile libere Èi să plece undeva în vacanÈă, a muncit prea mult în ultimul an Èi nu a făcut nicio pauză. După ce peronul se goli din nou, îÈi luă inima-n dinÈi Èi se ridică de pe scaun. I se păru că picioarele erau din nou puternice Èi o puteau susÈine fără probleme. Nu-i mai era nici cald, nici frig, respira normal. Totul părea în regulă. Porni pe scara rulantă, spre pasajul către magistrala Pipera care era acum liber. Mergea totuÈi încet, prudent, nu voia să facă exces de zel.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/cardin-2-900x1351-e1535227518711.jpg"><img class="wp-image-445 alignright" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/cardin-2-900x1351-e1535227518711-300x211.jpg" alt="" width="446" height="314" /></a></p>
<p style="text-align: left;">Când ajunse în dreptul celui de-al doilea rând de scări rulante care cobora spre pasaj, simÈi din spate puhoiul de pasageri grăbiÈi, probabil, să prindă trenul spre Pipera. În avangardă, un val de căldură statută o lovi cu puterea unei bâte de baseball. Se simÈi din nou cuprinsă de flăcări, iar plămânii refuzară să mai primească aer. Se Èinu de balustradă, încercă să rămână în echilibru pe trepte Èi să îÈi calculeze bine paÈii astfel încât să nu cadă la coborârea de pe scara rulantă. În spatele ei, mulÈimea se precipita, era o forfotă asurzitoare care îi răsuna înfiorător în timpan.</p>
<p>Apucă să coboare Èi păÈi nesigură prin pasaj, fiind acaparată de mulÈimea de oameni grăbiÈi spre celălalt peron. SimÈi cum ameÈeÈte, cum genunchii o lasă din nou la greu Èi se clatină până spre unul din pereÈii pasajului, sprijinindu-se de unul din panourile publicitare. Cineva trecu razant pe lângă ea, lovind-o probabil cu o sacoÈă. Rămase pe loc, gândind că orice pas îi poate fi fatal. Să treacă puhoiul Èi sună la ambulanÈă. Închise ochii ca să oprească iureÈul, dar fără vreun rezultat.</p>
<p>Peronul Èi mulÈimea se roteau ameÈitor Èi nu le putea opri nicicum. Se lipi cu disperare de perete, încercând să se dea din calea trecătorilor. Mai primi în spate lovitura destul de puternică venită de la un rucsac uriaÈ pe care un tip îl căra în spate. În urma lui aruncă o înjurătură: <em>Uită-te, fă proasto, pe unde mergi! Lumea e grăbită aici Èi tu te opreÈti în drum. </em></p>
<p>SimÈi din nou fiorul de gheaÈă pe Èira spinării, iarăÈi valul de frig, probabil era albă ca varul. Rămase cu ochii închiÈi Èi se chirci lângă perete, aproape ghemuită, de teamă să nu cadă Èi să se lovească la cap. ÎÈi simÈi mâna strângă amorÈind treptat. Asta era o senzaÈie nouă, dar încercă să nu se sperie, Ètia că era tot un simptom al atacului de panică. Se sperie însă când simÈi în partea stângă o durere ascuÈită care se repetă la intervale scurte Èi apoi rămase ca o jenă continuă care o împiedica să respire. Pulsul o luase razna, se simÈea ca într-un carusel care refuză să se oprească ci, din contră, se învârte din ce în ce mai tare. SimÈi pe gambe răceala plăcilor de marmură de pe podeaua pasajului, se lăsă moale, încercând cu ultimele puteri să controleze căderea. Apoi iureÈul se potoli. CâÈiva trecători extrem de găbiÈi întoarseră curioÈi capul spre femeia căzută lângă perete, dar niciunul nu se opri.</p>
<p><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/3d29009f66480cd70cec386fb6c89994.jpg"><img class="wp-image-553 alignleft" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/3d29009f66480cd70cec386fb6c89994.jpg" alt="" width="354" height="531" /></a></p>
<p>După vreo cinci minute, apărură Èi doi medici care o luară pe o targă Èi o scoaseră la suprafaÈă, unde aÈtepta o ambulanÈă. Se trezi într-un salon, la Muncipal, cu o perfuzie în braÈul drept Èi un medic care îi verifica fiÈa de internare. LeÈinase în pasaj, noroc cu unul dintre lucrătorii de la firma de pază care o văzuse după ce trecuse marea de oameni Èi sunase la 112. Medicul îi explică pe îndelete că are nevoie de o vacanÈă lungă, e extenuată Èi poate n-ar strica Èi o vizită la psiholog, cu atacurile de panică nu e de glumit.</p>
<p>Ar fi bine să rămână peste noapte la spital, în caz că reapare vreun simptom. Èi în niciun caz nu trebuie să meargă la birou în următoarele câteva zile. Răsuflă cumva uÈurată că nu are ceva grav – oboseala cronică era un diagnostic serios, desigur, dar ea se gândise la lucruri mult mai rele – Èi adormi imediat ce doctorul părăsi salonul.</p>
<p>În staÈia de metrou Unirii, pasageri traversau grăbiÈi pasajul, adânciÈi în gândurile lor.</p>
<p> ;</p>
<p><strong>Anca VătăÈoiu a publicat recent volumul de proză scurtă ”<a href="https://www.facebook.com/profile.php?id=100063542103885&;refid=17&;_ft_=encrypted_tracking_data.0AY_h-befroSVhtSQYJ24V5s8Rt8m72VmcvAT6jIgqBND83Fyp3l4Sq26_ShGXjQIBsxFsUmnIBD4T0Mq6yFKCungvikn46JGKb2FRO-Hb-MWxPDBhGFVKozl9qePXZoKRcKnDjWPu5AGfxT9qFdFXY0vE3WMVdzTTmiWlO3ER9i1HbOx454CCVeQdmz88mSieyYQkq3D8qPjt9w9AT2pzd_RaSlP77aWKDmVSROuKy_w8EyxSrRMJtEQNhnMR2OLyqqtOmyma87iIdx1sa0dXRJu4ZmeOhjfZqgDhull5rNxk9Jq480g5hS4ynkVrtOzbsnJTLp0ejBRpu82cCqbxXP8TIehHmSh4e1iJ54vnAjN2qQSApyl08NObygIDnXUlMh5CGmAH1Fi10HsVabr0xJ5KcYg2alc_QpiLGpjn-zLGE0LCICNgXOBlvZyPaZXRqEojheHGqh7_seY-T_YMZuubs6riF9AdnUM6YQf-GkK51rcCz8gJ7bXhd-D7ydzAo7tHqwg-bM3tw2tlDPJHp932rTXoeQjQAGTLErGqTcFcEXMBnqy240YpAJHg6GUN6UudWakyUcyXbUVDBi46PktUxOyetB1CLKkgkynQlCxt95r2yKKuYoUq4QmrW6GnvCcGnsTtrDrlNCaAoh79eqcYVEju55S7pgZOdYmQnJ24XagFigX21IXhoaNbVk1DpeXdnOtDyFsejUDYyuDvvQlXUL-1atFzFMj6B2cS6IbEh79lN61Qxczr9wi4yyDwN4DLWfBTMkdlGEG1vgPAhST8HFFAOr2L19-QmTQ8WdyoKWQEGCKa7_F6chzanjupIH6EVlnbwvd4XEi5lvZjjWrKfIaCJP6V7aqntmeRtKGB8Y7WS_QhmHZixFGMi985Govemgrc7FMVR2WxraZ9mBKmlCmoo-oW7Zr4vM342wFmSZq8aaimQzqW60CIuW8qifCn533QYYy_sPuMjlEv9I_YrFUmLfsF-LiXmvPWD2x3wemC3OfCOvvQB7yIm3eJMfqjeI5y8NYcWl9h3IkhZ7Ey3AXivk8Diy0f6TcWiZsCsUqQQxRxWu8hGpIOGOsTgGVB4oE_rJBdt9zu3--WxgimR8LPJ1BQbftvywdd5HCai-vrQ3rJuTY61zeOD3iksLKyL1UhNZDxcgVEHIXfcBC6YEZgs1EAD4DpNHnkzcv6MHhObHslGoiyTYDnXipyEqvk6RW4VcjygKWgWjUAEeD83mZtszQvytbuWAYhtaoO4NZcAkqZx7IvWtq1oHVjJwoDDIIytc9IADYuh6Y8Dc67MOiZ89PdH2BgYnOwtzNJvTngWQYxSHftftb9wGt4pYh1CgHrSbpSoh4RVrJ3cu-FPC4M62HI2OF18e1aeJ_vhCkvUesEHPtHFX-N48H-wc7K-hfEBBj6iy6VdSwyO94UgxMWDIYMRXvBSS_pWOMKSEKu6QuGFBVKUXA8M0KTWvNKhgLgJK5_ON4y1vrhw&;paipv=0&;eav=AfbETNU8zSluhixW6yfIecVSJsU0YTmYqv5nUe5st5pCDvv94mTdQBwMh-_BWCijiok" target="_blank" rel="noopener">Frici</a>”. </strong></p>
<p><em> </em>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/09/40330310_2111691152195814_1192817064977367040_n.jpg" width="100" height="100" alt="Ava Marinescu" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/ava-marinescu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Ava Marinescu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>Sunt o Femeie avocat care s-a trezit într-o zi în faÈa maÈinii de scris împinsă o forÈă lăuntrică pe care n-aÈ Èti să o aÈtern în cuvinte Èi care a trezit în mine o poftă nemărginită de a scrie. În timp, pofta s-a transformat într-o nevoie acută de a sta faÈă în faÈă cu mine, cu adevărul din miezul meu. De a-mi privi în ochi fricile, iubirile nerodite Èi demonii ascunÈi prin cotloane de frica luminii. De a mă scrie mai întâi pe mine, descompundu-mă, bucată cu bucată, operând Èi cosând plăgile sângerânde pentru ca apoi să mă pot reasambla într-un Eu vindecat. AÈa s-a născut volumul de proză scurtă la care lucrez intens. MocneÈte în capul pieptului Èi ideea unui roman de dragoste ceva mai neobiÈnuit. Am decis să las celor două proiecte Èanse egale de izbândă Èi le-am promis că va vedea lumina tiparului cel care va pulsa mai puternic sub epidermă Èi îmi va Èine muza aproape. Scrisul să-mi fie spovedanie Èi doctorie întru renaÈtere.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Addthis" target="_self" href="https://www.facebook.com/anca.vatasoiu/" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:va&#116;asoiua&#110;ca&#064;g&#109;ai&#108;&#046;co&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>