<p>Dintre toate câte le-am pierdut, regret copilăria cel mai mult!</p>
<p>Majoritatea vacanÈelor (din grădiniÈă Èi până-n Ècoala generală), mai ales pe cele lungi de vară, mi le-am petrecut la bunicii din partea mamei, undeva prin Ardeal în zona Târnavelor, mai exact la Blaj. Ei erau încă tineri Èi în putere pe-atunci pe când eu eram o zvârlugă de fată&#8230;</p>
<p>Au trecut aproape 40 de ani, dar amintirile îmi sunt clare ca niÈte oglinzi vii, pe care le port în mine Èi în care privesc de câte ori mă încearcă dorul, adică destul de des.</p>
<p>Bunicul meu a fost un om harnic, cinstit, îndemânatic Èi iute ca <em>chiperu</em>. Nu foarte înalt, dar cu o constituÈie atletică, cu părul pieptănat înspre spate, eminescian, cu dinÈii frumoÈi Èi râsul sănătos, adică nu se sfia, râdea cu haznă&#8230; cu toată gura. Era omul care mereu făcea mai multe lucruri deodată. El nu mergea până în grădină, după două fire de ceapă Èi atât. Nu. Pe tot parcursul ăsta, el arunca niÈte frunze de napi la porci, se apleca după niÈte poame proaspăt căzute din pom Èi le punea într-un cazan, mai dădea Èi de două ori cu măturoiul de curte, apoi lua cepele din grădină pe care i le aducea bunicii Èi i le curăÈa, în timp ce-i povestea ultimele planuri de bătaie pentru ziua nouă, care abia se crăpase.</p>
<p>AÈa se aducea ceapa din grădină în viziunea lui, nu să pierzi timpul, <em>ci să-l înmulÈeÈti cu folos cum ar veni</em>. AÈa era el: un fel de 3 în 1. Am învăÈat multe lucruri de la el&#8230; de la cum se aÈază piesele de Èah pe tablă Èi cum se mută ele, jocul morii cu boabe de fasole Èi de porumb, Spânzurătoarea Èi Popa Prostu, să mănânc cartofii din fiertura porcilor (fierÈi în coajă lângă urzici, napi, huruială de cereale, care înmiresmau curtea cu o nebunie de miros Èi n-aveai cum să-i reziÈti) Èi până la cum se frământă lutul cu picioarele ca să-l ardem mai apoi, să devină cărămidă. Dar cea mai aleasă învăÈătură mi-a fost număratul trufandalelor (poamele cele mai noi, abia mijite în pomii fructiferi, de data asta).</p>
<p>AÈa se făcea că, fiind copil Èi mare iubitoare de verzituri de prin toÈi copacii, (fiindcă orice nu era bine copt era pe placul gustului meu de-atunci), le cauzam bunicilor mari dureri de cap cu tranzitul meu intestinal, total necorespunzător, datorită acestei metehne. Degeaba mi se spunea să le las să se coacă, fiindcă-mi fac ravagii în organism mâncate aÈa verzi sau că sunt stropite cu cele mai nocive substanÈe. Vax albina! Da’ nu-mi păsa nici cât negru sub unghie&#8230; Ce era chiar aÈa dacă mai vărsam uneori sau săream peste mese fiindcă îmi făceam plinul cu fructele necoapte? Pentru mine era absolut firesc, făcea parte din procesul cunoaÈterii Èi al îndrumării altor neÈtiutori, însă pentru bunici era absolut fatal.</p>
<p>Într-o dimineaÈă, vine moÈu’ meu de la serviciu, îmbrăcat în uniforma lui bleumarin Èi cu chipiul care mă fascina de fiecare dată. Doamne, fain mai era! Ca pe un căpitan de vas, aÈa-l vedeam. Avea o bicicletă cu care mergea la muncă, mare Èi cu bară.</p>
<p>Dacă mă lăsa să fac două ture de stradă cu ea, aÈa chinuită cum puteam, cu bara bicicletei care-mi lovea în coaste că n-aveam cum s-o încalec de pitică ce eram, apoi n-avea cum să nu fie bună ziua mea! Èi mă lăsa, că n-avea cu cine răzbi, la câte rugăciuni îi ziceam.</p>
<p><img class="size-full wp-image-12652 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/08/2d453ab3d2f9b20c7fa6817fb015e280.jpg" alt="" width="563" height="844" /></p>
<p>El venea obosit din tura de noapte, dar nu putea avea <em>hodină</em> de mine, care eram pe sistem turbo Èi alta nu. Bunica mea intra de serviciu de dimineaÈă, aÈa că în acea zi, am rămas acasă până spre seară, doar noi doi. În timp ce bunicul s-a aÈezat la masă să-Èi astoaie (potolească) foamea cu ceva de-ale gurii, eu repede am dat o tură de grădină Èi am apărut cu bluza pliată în talie, unde aveam câteva zeci de corcoduÈe, verzi&#8230; evident. “Ui’ aici MoÈule, ce-am cules&#8230;” am zis eu cu vitejie, precum Prâslea după ce a intrat în posesia merelor de aur. Atunci Èi pe loc, ochii bunicului au ieÈi instant din orbite ca ale unui broscoi, la această vedere minunată. Buna i-a mai zis de câteva ori că asta mi-e hrana cea de toate zilele, dar aÈa-i omu’ „ pân’ ce nu vede, nici c-ar crede”.</p>
<p>AÈa era Èi bunicul meu de-atunci, convins pe deplin.</p>
<p>Ce mai era de făcut, când eu strângeam cu mânuÈa marginea bluzei, ca să nu-mi pierd recolta iar cu cealaltă îndesam între dinÈi corcoduÈele care-mi strepezeau gura într-un mare fel, trimiÈând plescăituri satisfăcătoare în eter. Bunicul a devenit, din păliduÈ cum era la faÈă, de-un roÈu mac Èi mi-a zis să fac cumva să mai las din ele Èi pe mai încolo, dacă vreau să nu mă spună mamei sau Èi mai rău, să mă împacheteze pentru destinaÈia Sibiu Èi făcându-mi semn cu ochiul, mi-a zis să-l urmez în grădină. Ètiam că nu urma să-mi culeagă el alte corcoduÈe, era culmea Èi era clar ca lumina zilei&#8230; dar să se apuce să le numere pe cele rămase în pom, la asta chiar nu mă aÈteptam.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Èi trece, dragii mei, cu număratul de câteva zeci, 79, 80&#8230; 99, 100 zice el, cu accent pe sutaaa! Eu, habarnista de mine, zic, “aÈa&#8230; Èi acum ce? Păi acum dacă îmi va mai lipsi măcar o corcoduÈă din pom, ai sfeclit-o”, mi-a răspuns, privindu-mă în felul acela care-Èi dă de înÈeles că niciun „de ce” nu-Èi mai avea rostul. Asta însemna că loc ar mai fi fost, da nu mai aveai cum sta&#8230; Adică, că m-ar fi trimis înapoi între betoane la Sibiu, unde Èi aÈa stăteam destul pentru toată perioada Ècolii ca într-o cutie, din punctul meu de vedere, adică într-un apartament la bloc&#8230; Èi unde nu era de mine, dar deloc! Fiindcă acolo dacă stăteam, n-aveam stare&#8230; Èi aÈ fi umblat ca apucata pe toate maidanele Èi aÈ fi fost căutata cartierului Èi bătuta palierului, ulterior. “AÈa, carevasăzică, fix 100! Măi ale naibii, cum s-au găsit ele în sumă rotundă de-acum, ce mână bună am avut când le-am rărit&#8230;!”, îmi spuneam în gând.</p>
<p>Trece ziua, vine seara, vine Èi buna de la serviciu cu niÈte turtă dulce Èi halviÈă, cumpărate de la cooperativă, în drumul ei la întoarcere spre casă. „Sara bună, gat-i cina de cinat?”, parcă o Èi aud&#8230; Apoi, vă spun drept, n-avea cum să nu fie bună seara mea, cu aÈa delicioÈenii!</p>
<p>N-am înÈeles atunci de ce chicotelile Èi coatele pe care Èi le dădeau ea cu moÈu’, stârneau atâtea hohote de râs&#8230; mai ales că eu aveam un of la inimioară cu ultima interdicÈie de vacanÈă.</p>
<p>Zilele următoare, făceam naveta curte-grădină, ca <em>doiu</em><em>’</em><em> barat</em> până sub corcoduÈ Èi înapoi de câteva ori pe zi, uitându-mă cu jind la verziturile din pom. Azi aÈa, mâine aÈa&#8230; culmea era că fructele acestea se încăpăÈânau să stea acolo bine înfipte pe rămurelele copacului, că nici măcar una n-am văzut să fi fost căzută pe jos. „Ce ciudat”, îmi ziceam în gând. Ei, normal că mai cădeau din ele, dar bunicu’ avea grijă să le adune în fiecare dimineaÈă, ca un bun strateg, ca nu cumva să rămână vreun semn pentru Sherlock Holmes, ce eram eu. Eram <em>turbo</em>, v-am spus. Iar el Èi-a jucat rolul perfect, până într-o zi, când mi-am zis că în viaÈă riscul este necesar, nu puteam altfel, nu Ètiam altfel Èi nici nu aÈ vrea să trăiesc altfel.</p>
<p>Èi dă-i Èi ascunde corcoduÈele pe furiÈ, la ghiozdan (stomac), devenite deja gălbioare Èi mai comestibile, dar care încă scârÈâiau a verde, aproape pe gustul meu. Se apropia seara, eu eram decisă să-mi primesc sentinÈa, Èi-l aÈteptam spăÈită pe bunicu’ să vină de la muncă să-mi spună să-mi iau carabalâcu’ Èi să plec la Sibiu. El a venit fain frumos, s-a luat cu treabă, cu animalele, cu una cu ailaltă&#8230; da nu zice nimic din ce mă apăsa pe mine. Mi-am făcut Èi eu de lucru, am luat bicicleta, am făcut două ture, m-am umplut de praful de pe strada pe atunci neasfaltată, cât să am motiv de-o baie (aveam baie cu cadă, cu cada, WC Èi apă caldă &#8211; era mare lucru să ai acest confort) Èi ÈuÈti în plăpumi. Azi, mâine Èi poimâine&#8230; zilele treceau la fel.</p>
<p>Deja mă aflam într-o nebuloasă de situaÈie care mă copleÈea. „De tăceai, filozof rămâneai”, umblă vorba, nu? Eu nu aveam cum să rămân o filozoafă Èi atât&#8230; că de-aia n-am tăcut atunci Èi de-aia sunt astăzi, mult mai mult de-atât, adică o #nemafilozoafă. „Auzi, mă’, moÈule&#8230; dumneata ai mai numărat corcoduÈele?” îl întreb eu curioasă, pentru că eu trebuie să-Èi spun că-mi pare rău, dar nu mai sunt câte erau fiindcă eu am tot mâncat din ele.” N-am Ètiut atunci pe loc de ce mă pupă moÈu’ cu nesaÈ Èi nici de ce nu se putea opri din râs.</p>
<p>De-aici încolo, daÈi-vă frâu liber imaginaÈiei despre cât haz s-a mai făcut pe seama mea, de-atunci Èi până în zilele noastre, fiindcă nimeni nu s-ar fi gândit că eu chiar o să Èin cont de numărătoare&#8230;</p>
<p>BineînÈeles că bunicul original Èi înÈelept a Ètiut că eu nu mă pot abÈine să nu mai dau târcoale verziturilor, cu toate ameninÈările lui cu tot&#8230; doar că eu am înÈeles mult mai târziu atât sensul strategiei lui cât Èi al înghioldelilor dintre el Èi bunica din seara respectivă. Scopul lui de a mă scuti pe mine de greÈuri Èi indigestii a scuzat mijloacele desigur dar a avut un efect mai mult decât scontat, fiindcă eu luam zilnic corcoduÈe, dar nu le mai luam oricum, ci cu măsură Èi cu simÈ de răspundere&#8230;</p>
<p>Ètiam de dinainte că fapta recunoscută e pe jumătate iertată Èi Ètiam că nerecunoaÈterea ei, nu doar că te transformă în cel/cea arătat(ă) cu degetul, dar te exclude dintre oamenii de calitate fără drept de apel. Iar eu am apreciat de mică oamenii de calitate, drept pentru care nu am putut rata ocazia să devin Èi eu un omuleÈ din aceeaÈi categorie, pentru care „ce-i în guÈă e Èi-n căpuÈă”.</p>
<p>Ce nu Ètiam atunci însă, era că peste mulÈi ani, aceste întâmplări rămase atât de viu întipărite în mine, îmi vor fi balsam Èi liantul meu cu bunii mei peste arcul timpului, pentru dulce aducere aminte. Bunicii mei mi-au dăruit momente care mi-au pus bogăÈii din aur de 24 de karate, direct în inimă pe care nu mi le poate lua nimeni, sub formă de amintiri-de-nu-mă-uita, care stau chezăÈie la formarea mea, la temelia mea de om bine dospit Èi crescut. Dor de ei, fie-le Èărâna uÈoară!</p>
<p> ;</p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/viata-ca-un-pamflet-inima-ca-o-sala-de-spectacol-monica-visa/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">ViaÈa ca un pamflet</a>, de aceeaÈi autoare&#8230;
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Monica ViÈa' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a5acb199da2b40dbc6660cd1c014a3c8f16ed40b4c6e09b07da332a44ae1d2?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a5acb199da2b40dbc6660cd1c014a3c8f16ed40b4c6e09b07da332a44ae1d2?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/monica-visa/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Monica ViÈa</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:mon&#105;c&#097;&#100;i&#097;na_&#118;&#105;&#115;a&#064;ya&#104;o&#111;.com" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>