<p> ;</p>
<p>Aflu că alegerile noastre sunt edificatoare. Am Ètiut dintodeauna că legatura noastră emană toxicitate, pâna la ce grad, însă, nu aveam nicio idee. Mă reconstitui, mă reclădesc, mă afund în munca acaparatoare, dar atât de satisfăcătoare încât nu Ètiu cum se scurg orele, cu toate astea, la sfârÈitul zilei, gândul meu se orientează spre tine. Ca acul unei busole care cu obstinaÈie indică întotdeauna Nordul. Sper că Ètii Èi tu asta. Pentru mine, desprinderea ce Èie Èi-a părut lejeră, nu a fost decât un mecanism al meu de autoapărare. Am evitat, astfel, să cad pradă deznădejdii. Nu vrei tu să mă asculÈi, dar ea a fost Èi este Èi pentru mine insurmontabilă.</p>
<p>Uneori, stau treaz, întins în pat, la ceas de noapte Èi las gândurile să jongleze aiurea prin cap. În parte din cauza lor, în parte din cauza climei tropicale, mă simt mereu toropit. De când am ajuns în Kenya, nu reuÈesc să dorm legat. Insomnia o primesc atunci oarecum împăcat, fără a mai opune rezistenÈă. Cred că m-ar irita nesomnul, dacă nu aÈ resimÈi exaltarea de a mă afla aici. Ètii ce am constatat, luciditatea nopÈilor nu mă sâcâie. Nu alerg după senzaÈia aia, să adorm, cum făceam în alte dăÈi. Dimpotrivă, această claritate nocturnă îmi aduce o stare de liniÈte.</p>
<p><img class="aligncenter wp-image-10758 size-full" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/06/greg-rakozy-38802-unsplash.jpg" alt="unsplash" width="5616" height="3744" /></p>
<p>Evident, toate gândurile mele duc înspre tine. Încerc să-mi imaginez cum vezi tu lucrurile de acolo, de acasă. Cum ai reda tu povestea noastră? Cei peste 6000 de kilometri interpuÈi între noi te aduc, bizar, mai aproape. Te contemplu Èi aÈ vrea să te ating. Dar te dizolvi prea repede. Nu apuc să te întreb, existăoare noÈiunea de adevăr simultan? Tu acolo, eu aici, trăim aceeaÈi realitate? Poate fi adevărul susÈinut în mod egal de doi indivizi, nu neapărat influenÈaÈi de apropierea tangibilă Èi presupusă a fi necesară stabilirii unei realităÈi comune? Sau fiecare îl ajustează în funcÈie de intensitatea emoÈiilor retrăite?</p>
<p>Pare mai complicat, pentru că e vorba despre noi, nu-i aÈa? Răspunsul ar fi mult mai previzibil dacă protagoniÈtii ar fi alÈii. Vorbind despre noi, totul devine intens. Nu ne putem detaÈa de propriile emoÈii. Cum poÈi fi sigur că tangenÈele spaÈiale sunt indispensabile ca să ai certitudinea că eÈti complet dependent de existenÈa celuilalt? Când te aveam în preajmă, mă reflectam în ochii tăi Èi percepÈia ta devenea lege. Acum, din cauza distanÈei, sunt obligat să văd lumea doar prin ochii mei. Mă întreb, totuÈi, tu o vezi la fel? Adevărul meu corespunde, oare, cu al tău, chiar dacă fizic mă aflu la mii de kilometri depărtare?</p>
<p>Dacă am avansa în discuÈie, cred că am ajunge în impas. După tine, probabil, suntem deja acolo. Aproape sunt convins că te-ai folosi de ocazie să îmi spui cât se poate de clar că trăim realităÈi diferite. Nu am de gând să spulber însă această senzaÈie că am făcut alegerea bună. În mod egoist, mă pun la adăpost. Nu am cum altfel. Vezi cum suntem?! Ne menajăm singuri de teamă că alegerile noastre sunt deficitare sufletului. Mai bine să nu scormonim. Asta e, asta mă frământă. Tu gândeÈti la fel? Suntem, în ciuda dezacordului, în acord tacit?</p>
<p>Sasha, în fiecare noapte, mă întorc cu reverenÈă înspre chipul tău umbrit. Ètiu că suferi. Ètiu că te simÈi nedreptăÈită. ÎÈi înÈeleg nevoia de distanÈare. Dacă tot am ales să plec, măcar să o fac definitiv. Doar astea au fost alegerile noastre! Dar, sunt vreodată lucrurile definitive când iubeÈti? Când încerci neabătut să te vindeci de traume, de erori sufleteÈti pentru a reveni întregit lângă fiinÈa adorată? Ai vrut să rupem orice formă de comunicare. Dar cum? Avem la îndemână atâtea modalităÈi de a ne apropia Èi totuÈi respingi cu o energie suprinzătoare orice îÈi propun. ÎÈi dai seama ce fericit am fost când ai acceptat să recurgem la epistole scrise pe hârtie. Se pretează oricum la atmosfera de aici. Parcă trăiesc în afara timpului. Iar sfera asta strâmtă în care m-am refugiat te cuprind pe tine toată. E flagrant, nu? Dar ăsta e adevărul.</p>
<p>Crede-mă, de multe ori te alung din gânduri. Uneori ajung să nu mă mai pot concentra. E straniu, dar eÈti mai aproape acum decât ai fost vreodată. Oare e ceva specific oamenilor să iubească ceea ce nu au la îndemână? Dar nu e prea târziu, de asta sunt convins. Iar, dacă tu ai fi avut îndoieli nu ai fi dat curs acestei posibilităÈi de Èine legătura. Dacă ai fi crezut că e inutil, dacă trăiai cu senzaÈia că nu mai avem ce salva, ai fi reacÈionat. Nu eÈti persoana care face concesii de dragul concesiilor. Ètii, la fel de bine ca mine că separarea asta este puntea noastră de legătură. Eu îmi ispăÈesc o pedeapsă impusă. Tu te vindeci între timp.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>În altă ordine de idei, nu Ètiu cât de important este să auzi, dar mă regăsesc foarte tare în ceea ce fac aici. Munca de teren e solicitantă până la epuizare, dar cât de binefăcătoare este! Să remediez răni, să redau zâmbetul, uneri fixez sufletul, fără a avea vreo experienÈă în domeniu, să tratez boli care ucid. E simplu să cazi în capcana grandorii. Să te crezi Dumnezeu printre oameni. Dar nu sunt decât un muritor.</p>
<p><img class="aligncenter wp-image-10762 size-full" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/06/ben-white-128608-unsplash.jpg" alt="" width="6016" height="4016" /></p>
<p>Ètii, un regret simulan cu exaltarea se strecoară adesea, de ce am luat direcÈia asta cu aÈa mare întârziere? Alegerile noastre, pierderile noastre&#8230; Posibil că în alte condiÈii să fi fost împreună în Ruiru, posibil să nu fi avut acelaÈi entuziasm dacă toate lucrurile meregeau după bunul lor rost acasă. Dar necesitatea de a mă izola de noi este, într-un fel, un beneficiu. Mă dedic unei cauze căreia posibil să mă fi dăruit doar cu jumătăÈi de măsură altfel. Mă ierÈi pentru acest mărunt sacrificiu? Mă ierÈi că am greÈit? Mă ierÈi pentru autosuficienÈa de a crede că fac ceva important aici, când nu sunt decât un simplu om năpăstuit de doruri?</p>
<p>Ètii ce-mi doresc în mod absolut, mai ales când stau în pat, spre zorii zilei, Èi nu pot dormi? Să-Èi pot Èopti cu voce sigură la ureche: „Nu-Èi fie teamă, uneori, dar doar uneori, oamenii nu sunt ceea ce par a fi”. Dacă impresia e că Èi-am dat drumul, de fapt, realitatea e că, prin gestul meu ultim, te-am legat iremediabil de mine. ÎÈi aminteÈti povestea cu bătrânul întâlnit în tinereÈe? Cel care a remarcat soarele din ochii mei? ÎÈi aminteÈti enigma? Alegerile noastre de atunci? O vreme uitasem întâmplarea. Să fi avut vreo importanÈă faptul că percepusem întâlnirea mea cu el a fi una din cele inedite în viaÈă? Am plasat repede sub semnul misterului episodul, conferindu-i putere. Aveam mare nevoie să cred pe atunci. Èi acum mă întreb dacă a avut vreo influenÈă asupra deciziilor mele de mai târziu.</p>
<p>TinereÈea îÈi dă acest drept, să crezi cu toată forÈa interioară în predestinare. Mai târziu, intervine ea, viaÈa, perfidă, să te subtilizeze de la năzuinÈele ce te motivează în faza incipientă a definitivării, să te depărteze de speranÈă. Eu înÈeleg acum că întregul tău sistem de credinÈe este zdruncinat de acÈiunile mele ce-Èi par nesăbuite, iar bulversarea în care te-ai regăsit reprezintă acum, pentru tine, esenÈa lucrurilor. Dar aÈ vrea să mă crezi tu pe mine, acum. Să faci un efort Èi să te substragi apatiei în care te-am scufundat, ca să ai percepÈia realităÈii mele.</p>
<p>Pare totul atât de îndepărtat, dar este, oare? Èi apariÈia bătrânului la momentul oportun Èi stările noastre afective variate… Însă, Sasha, toate lucrurile sunt interconectate, îÈi spun eu. Èi deloc lineare. Am sentimentul adeseori căceea ce se întâmplăchiar acum este de fapt proiecÈia unuitrecut indescifrabil, iar ceea ce a fost cândva, nici nu s-a întâmplat încă, dar pare o certitudine că va fi, oricât ne-am împotrivi.</p>
<p>Nu Ètiu dacă înÈelegi. Dacă teoriile mele sunt influenÈate de o lipsă de concentrare, de care sufăr uneori, sau mă aflu sub efectul nopÈilor mele albe. E cald tare Èi umezeala din aer e doborâtoare. Camera mea e modest mobilată, ferestrele sunt deschise larg, iar o fâÈie din calea Lactee se desenează intens pe cerul întunecat. În lipsa poluării luminilor artificiale specifice marilor oraÈe, ai ocazia aici să asiÈti la un spectacol grandios al constelaÈiilor. E sublim, iar imaginea ta idealizată, proiectată de memoria mea ce-mi joacă feste uneori, îmi surâde tainic, de undeva, dintr-un ungher adumbrit al încăperii.</p>
<p>M-am ridicat de ceva vreme din pat Èi m-am sprijinit de pervazul ferestrei, într-o uitare tandră. Nu mai aud zgomotul surd al temerilor generate de alegerile noastre. Nu adie vântul. Se aud Èipete de animale sălbatice în departare Èi forfota insectelor nocturne. Parfumul părului tău blond mă bântuie. Cum tot nu pot să dorm, m-am aÈezat la biroul improvizat, singura mobilă cu adevărat decorativă. Poate unde este rezultatul muncii unui localnic neajutorat din sat, am ajuns să-l apreciez mai tare. Am stat câteva clipe Èi l-am studiat îndeaproape. Mi-am trecut mai întâi palma peste lemnul aspru, recunoscător oamenilor aceÈtia simpli care ne întâmpină cu recunoÈtinÈă, care se tem, care sunt disperaÈi Èi râd peste toate grijile cu sufletul strâns.</p>
<p>Când am ridicat în cele din urmă capacul laptopului, mânat de nevoia acută să-Èi comunic Èi Èie ceea ce resimt în acest moment nocturn, toate s-au învălmăÈit în minte Èi au preluat controlul deodată, emoÈiile, dorul, nevoia de a alina dureri.</p>
<p>Te rog, te rog, nu renunÈa la noi! Mă rog încă, nu Ètiu cui, bătrânului din trecut, Universului, Èie, nu renunÈa încă la noi.</p>
<p style="text-align: center;">Eric</p>
<p>De aceeaÈi autoare, <a href="https://bel-esprit.ro/nebunie-temporara-fragment-monica-tonea/">Nebunie temporară.</a></p>
<p> ;</p>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Monica Tonea' src='https://secure.gravatar.com/avatar/9110504f798ca2fed1a7c1b2c14af6e5c4622a0d8a55bce87c64a3280fa72159?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/9110504f798ca2fed1a7c1b2c14af6e5c4622a0d8a55bce87c64a3280fa72159?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/monica-tonea/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Monica Tonea</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:m&#111;n&#105;&#099;at&#111;n&#101;a&#064;&#121;&#097;&#104;o&#111;&#046;co&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>