<p>Îmi amintesc cum călătoream noi trei pe Èoseaua spre mare, cu vântul vâjâindu-ne pe la urechi, mama si tata călărind cu hotărâre în stânga mea o motocicletă Java, Èi cu mine, băgată într-un fel de cochilie pe-o roată, legată de motocicletă, un fel de apendice al ei, care se chema „ataÈ&#8221;, cum astăzi nu mai vezi pe Èosele. PărinÈii mei erau foarte tineri pe atunci, Èi-aveau mereu chef de dans. Nu-mi dau bine seama cum de-au reuÈit ei să pătrundă în restaurantul „Albatros”, la Mamaia. Să te aÈezi la masa unui restaurant din Mamaia era ceva imposibil pe-atunci. Ei nu erau la vreo masă, dar asta nu-i împiedica să intre Èi să se miÈte ritmic pe ringul acela frumos de dans, sub cerul înstelat, in timp ce eu mă zbenguiam cu copiii străinilor, singurii instalaÈi la mese. Èi tot cădeam, că de-aia Èin aÈa de bine minte pardoseala cu model alb-negru, ovală, făcută din piscoturi mici de piatră. Străinii miroseau a proaspăt, un miros caracteristic, floral. Inconfundabil, mirosul acela venit la noi dintr-o altă lume! Asta a fost de la-nceput ceva ce mă fermeca la ei. Pe lângă asta, mai erau Èi blonzi cu ochi albaÈtri Èi mereu surâzători, spre deosebire de noi, mai ales de tata, un brunet cu faÈa smeadă Èi mustăcioară, foarte tânăr pe atunci, căruia i se reproÈa mereu că stă încruntat. Putea el oare să sară-ntr-un picior de bucurie, după ce ieÈise cu câÈiva ani în urmă de la Jilava Èi nu-Èi pierduse mai mult decât dinÈii si pretenÈia de-a mai candida vreodată la exameul de admitere de la Medicină? Desigur, primise destul de puÈin, doar doi ani, pentru un pui de ungur, „uneltitor&#8221; contra regimului, aveam eu să aflu mai târziu.</p>
<p>Mult mai târziu, când am emigrat, am aflat Èi taina acelor miresme care mă făceau să mă simt mai prejos decât ei, fiindcă eu nu miroseam a nimic. Ele proveneau de la hainele înmiresmate pe care le îmbrăcau. Desigur că omenii aceia le spălasera acolo, în străinimea lor, inainte să plece-n vacanÈă, cu detergenÈii lor parfumaÈi, cum aveam Èi eu să folosesc, treizeci de ani mai târziu, de îndată ce voi fi ajuns in Occident, ca să-mi schimb mirosul conform amintirilor mele olfactive. Să devin si eu o Străină, adică. Cea mai arzătoare dorinÈă din copilărie&#8230;</p>
<p><img class="alignleft wp-image-3440" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/11/images-1.jpg" alt="wall-street.ro" width="491" height="259" /></p>
<p>Erau mulÈi cehi Èi polonezi, Èi ceva nemÈi pe-acolo, pe litoralul comunist. „Străinii&#8221;! AÈa li se zicea lor, pentru că ei reprezentau o categorie de fiinÈe umane aparte, superioară nouă, celorlalÈi, o categorie tratată cu deosebit respect Èi admiraÈie. Èi asta reieÈea nu numai din purtarea noastră cu ei, cât Èi din faptul că noi Ètiam a vorbi cu ei în chiar limba lor. Èi mai reieÈea Èi din discuÈiile dintre noi, ceilalÈi, atunci când vorbeam despre ei.</p>
<p>În vara aceea, a lui ‘68, imi amintesc de bieÈii cehi. Cum mai fugeau ei acasă la ei din campinguri, speriaÈi, pentru că „intraseră&#8221; tancurile ruseÈti în Èara lor! O minune la care nici nu indrăznisem să sper s-a întâmplat tot atunci, luându-mă Èi pe mine pe nepregătite, dar în cu totul alt chip decât pe ei, sărmanii. Cehii au inceput să ne propună să ne vândă corturile Èi toate echipamentele lor superbe de camping nouă, romanilor, pe nimica toată. La mâna a doua. Nu am înÈeles bine cu ce-i ajutau pe ei leii româneÈti obÈinuÈi din aceste vânzări; poate că se temeau că nu vor mai putea ajunge sa reintre la ei acasă Èi poate ar fi ajuns să se refugieze pe la noi prin Èară, Èi i-ar fi prins iarna, fără o leÈcaie, nu Ètiu.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Tot ce stiu precis este că din necazul acesta al lor a răsărit, vinovată, bucuria unei fetiÈe care visase să trăiască Èi ea în vacanÈe la camping, tot la fel ca Èi ei, străinii&#8230; BineînÈeles, dând toÈi banii pe care-i aveau pentru concediu, mama si tata au cumpărat după multe târguieli, de la o familie de cehi, un cort, împreună cu tot ce mai trebuia unor turiÈti să locuiască în condiÈii decente la camping, timp de-o vară. A fost cea mai mare, dar cea mai mare fericire a copilăriei mele, fără nicio exagerare! Nimic din ce cumpăraseră ai mei nu exista pe-atunci în magazinele româneÈti. Cort mare, pătrat, scaune si masă pliantă care se transforma, hocus pocus, într-o valiză, în care, dacă aveai chef, puteai băga scaunele. Oh, si ce mai mândreÈe de scaune! Galbene cu dungi portocalii. ReÈou cu butelie, lămpi de agăÈat seara in plafonul cortului, ca să putem juca seara „Trombon” în faÈa cortului, vase speciale de gătit, cleÈtiÈor de apucat oala ca să nu te frigi, farfurii si tacâmuri de plastic&#8230; un vis, până Èi o bărdacă de cauciuc pe care o umpleai cu apă ca să-Èi curgă apoi pe cap, învârtind un buton, dacă aveai chef să faci duÈ, sau măcar să te speli dimineaÈa pe dinÈi, lângă un copac. O oglindă pentru tata, care se agăÈa într-un anume chip, ca el să se poată barbieri in natură, Èi să-Èi taie mustăciora fără să se-nÈepe, trei saltele pneumatice si trei saci de dormit cu fermoare, trusa de farfurii cu tacâmuri într-o valijoară drăguÈă.</p>
<p><img class="alignleft wp-image-3441" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/11/ed8ab78822fa28457696f4d74af87ca7-373x299.jpg" alt="pinterest.com" width="497" height="398" /></p>
<p>Ce mai, am fost in al nouălea cer cand a fost să locuim la mare în asemenea condiÈii, în multele veri care-au urmat. Am rămas cu o mare simpatie pentru cehi, în general, iar în particular am tot sperat că acea familie va fi ajuns cu bine la Praga. Din păcate ei nu vor Èti niciodata ce fericiÈi ne-au facut. AÈ mai adăuga faptul că eu pe vremea aceea nu o prea aveam cu mâncarea, asta ca să folosesc un eufemism. Mai pe Èleau, mâncam numai creierul de la păsări. De aceea eu nu aveam nicio Èansă să apar îmbrăcată în rochii sau fuste, ca celelalte fetiÈe de vârsta mea, ci numai în niÈte pantaloni de doc albaÈtri, „pescăreÈti”, să nu mi se vadă picioarele-scobitori. Tata îmi reproÈează Èi astăzi cum îmi bătusem eu joc de tot efortul lor de a procura degeaba găini de pe la ferma din CostineÈti.</p>
<p>Încântată de noua noastră viaÈă nomadă, acolo, la camping, am început, în sfârÈit, să mănânc ca orice copil normal, fripturică de pasăre, Èi supică, fiindcă-mi plăcea cortul care avea o nisă specială pentru „bucătărie&#8221;, Èi felul cum era înjghebat totul, într-un mod ingenios, astfel ca viaÈa noastră să fie mai aproape de natură. Iar asta ma atrăgea enorm, Èi mă determina să mănânc cu poftă. Era un fel de joc de-a Robinson Crusoe, în care părinÈii mei îmi erau tovarăÈi de joacă, Èi-Èi asumau rolurile cu toată seriozitatea. Valiza-masă cu scaunelele ei am găsit-o-n pivniÈă, la BucureÈti, în iunie ce-a trecut. Niciunul din celelalte lucruri nu mai existau. Am zărit-o pe-un raft Èi-apoi n-am mai văzut-o, fiindcă mi se aburiseră ochii. N-am sa fiu în stare s-o arunc niciodată, deÈi nu mai face trebuinÈă nimănui.</p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/adriana-ruta-neagoe-vaccinul-sau-despre-imunitate/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Vaccinul sau Despre imunitate</a>, de aceeaÈi autoare.
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Adriana Ruta Neagoe' src='https://secure.gravatar.com/avatar/46e3f78176c05c9fb2cb3ab21f5f9cee62aa64dad90b9452f54ec9a975d89e24?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/46e3f78176c05c9fb2cb3ab21f5f9cee62aa64dad90b9452f54ec9a975d89e24?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/adriana-ruta-neagoe/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Adriana Ruta Neagoe</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:ad&#110;&#101;&#097;g&#111;&#101;&#064;ya&#104;&#111;o.&#099;o&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>