„Dacă ce spun eu are un ecou în tine e pentru că suntem amândoi ramuri ale aceluiaşi copac.”
Când ai să fii bătrână
Când ai să fii bătrână şi căruntă
Şi picotind la foc, această carte
S-o iei, să-ţi nălucească de departe
Privirea ta cu umbre dulci, profundă.
În ceas de clară graţie lumească,
Fals sau adânc, atâţia te-adorară,
Dar suflet pelerin şi faţă-amară
Doar unul a fost vrednic să-ţi iubească.
Încovoiată peste-aprinsa vatră,
Trist vei şopti cum a trecut Iubirea
Cum printre stele şi-a ascuns privirea
Şi după steiurile mari de piatră.
(traducere: Maria Banuș)
După o lungă tăcere
A vorbi dup-o lungă tăcere e bine.
Cei ce dragi ieri ne-au fost, ne sunt morţi sau străini
Perdelele-s trase spre noaptea vecină.
Abajurul alină-n odaie lumini.
Discutăm despre Artă şi Cântec, o temă
socotită supremă-ntre oameni savanţi.
Destrămare trupească e înţelepciunea.
Tineri, noi ne iubeam, şi eram ignoranţi.
(traducere: Lucian Blaga)
William Butler Yeats (n. 13 iunie 1865, Sandymount – d. 29 ianuarie 1939) este poet și dramaturg irlandez, una dintre cele mai importante figuri ale literaturii moderne a secolului XX, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1923. Motivația juriului a fost: „poezia sa întotdeauna inspirată care, într-o formă artistică superioară, dă expresie spiritului unei națiuni întregi„.
Citiți și Fernando Pessoa: Eu mă simt diferite ființe
