<h4>da, nu, mama</h4>
<p><strong>Da, mama</strong>, am crescut. Mi-o spui zilnic Èn ultima vreme. Sper că eÈti mÈndră de mine, pentru că eu m-am străduit Èn toţi anii ăÈtia să fiu cea mai bună, cea mai cuminte, cea mai ascultătoare. CÈnd eram mică Èţi creÈtea sufletul de bucurie cÈnd lumea mă lăuda că sunt bine crescută, manierată, educată, am vocabular bogat, nu vorbesc neÈntrebată. Èi să Ètii că eu observam Èi te iubeam tare mult. Èi mă străduiam să fiu Èi mai tăcută, Èi mai manierată, Èi mai ascultătoare.</p>
<p><strong>Nu, mama</strong>, nu am uitat nimic din ce m-ai Ènvăţat: am citit tot ce mi-ai recomandat, chiar dacă unele cărţi nu prea mi-au plăcut (dar nu ţi-am spus, ca să nu te necăjesc), am făcut toate exerciţiile suplimentare pe care mi le-ai propus cu titlu de recomandare, ca să iau doar note foarte mari, chiar dacă uneori eram obosită Èi parcă aÈ fi vrut să mă joc un pic mai mult.</p>
<p><strong>Da, mama</strong>, am Ènvăţat bine ca să te fac fericită. Dar Èi pentru un alt motiv. Ètiam că pentru fiecare notă a mea de 10 primeai un zÈmbet de Èncurajare de la tata. Pe mine mă lăuda, dar ţie Èţi zÈmbea Èi asta te făcea fericită.</p>
<p><strong>Nu, mama</strong>, nu am fost tot timpul un copil naiv. Am observat cÈt tÈnjeai după zÈmbetele lui tata, după Èncurajările sau felicitările lui. RÈdeai la glumele lui, pentru că a fost Èntotdeauna un om de lume, i-a plăcut societatea Èi Èi plăcea să fie Èn centrul atenţiei. Iar tu, soţie model, nu puteai rata ocazia de a rÈde feminin la spiritele lui. Chiar dacă uneori (hai, recunoaÈte) nu le gustai Èn totalitate, mai ales cÈnd subiectul hazului erai chiar tu. Dar tata are dreptul, Èmi explicai, că el DOAR glumeÈte.</p>
<p><strong>Da, mama</strong>, am remarcat de fiecare dată că zÈmbetul tău era cumva strepezit. Èi că te durea. Mi-ar fi plăcut să Èi deschizi uÈa larg Èi apoi să o Ènchizi Èn urma lui cu un gest relaxat. Sau să mă iei de mÈnă Èi să plecăm departe.</p>
<p><strong>Nu, mama</strong>, nu m-am obiÈnuit niciodată cu bullyingul. Nici cu cel la care am fost supusă eu, la Ècoală, nici cu cel care Èţi era destinat ţie, acasă. Nu am Ènţeles niciodată de ce nu ai luptat pentru mine, de ce nu ai fost aprigă Èi ÈnverÈunată Èn a-mi asigura liniÈtea la Ècoală. Alţi părinţi veneau la Ècoală, discutau cu profesorii, Èi obligau să ia măsuri, uneori se certau cu părinţii agresorilor, dar nu lăsau lucrurile aÈa. Tu ai făcut Èntotdeauna pe pacificista Èi, de cÈnd intrai Èn curtea Ècolii, ofereai zămbete calde Èi gesturi largi tuturor părinţilor, de parcă copiii lor ar fi fost prietenii mei cei mai buni. Nu, mama, nu erau. Mă porecleau, rÈdeau de mine pentru felul meu reţinut de a fi, Èmi furau lucrurile, mă puneau Èn situaţii neplăcute. Mă Ènjoseau, mama. Da, mama, am Èncercat Èi recomandarea ta: am petrecut zeci, sute de recreaţii Èn bancă, citind o carte adusă de acasă, Èn speranţa că mă vor lăsa Èn pace. Nu le răspundeam, dar auzeam glumele lor, ÈuÈotitul lor, modul cum se Èndemnau unul pe altul să găsească noi moduri de a mă necăji. AceleaÈi gesturi largi Èi aceeaÈi atitudine relaxată o aveai Èi Èn faţa prietenilor voÈtri care Ètiau situaţia din casa noastră: tu erai o doamnă Èi o doamnă nu dă din casă, nu? O doamnă pune masa soţului, de fapt Èl aÈteaptă cu mÈncarea caldă, lasă orice cÈnd apare soţul (Èntrerupe convorbirea telefonică cu prietenele, nu se mai uită la film, iese din baie) Èi vine Èntr-un suflet să Èi zÈmbească bărbatului care tocmai a intrat Èn apartament Èi ÈÈi priveÈte familia ca pe o marfă.</p>
<p><strong>Da, mama</strong>, Ètiu ce om bun e tata. E cult, a studiat mult, are un doctorat, vorbeÈte limbi străine, munceÈte mult Èi aduce bani acasă. Ètiu că toate concediile noastre scumpe au fost pe banii lui. Ètiu: trebuie să Èi fim recunoscătoare pentru asta. Dar Ètii ceva? Mie mi-ar fi plăcut mai mult un weekend doar cu tine, la Breaza. Într-un hotel modest. Un weekend Èn care să ne răsfăţăm trezindu-ne cÈnd avem chef, nu Èn funcţie de mormăitul lui, să ne plimbăm pe unde avem chef Èi cÈt avem chef, să mÈncăm unde vrem (nu la restaurantul ales de el, unde nu Èl trage curentul, sunt suficienţi clienţi ÈncÈt să fie observat cÈt de fiţos este, dar nu atÈt de mulţi ÈncÈt să Èl sufoce, unde ospătarii sunt impresionaţi de privirea lui de sus Èi servesc ca la Athenee Palace). Mi-ar fi plăcut să vizitez o staţiune modestă, Èn tihnă, fără permanentele mustrări ale lui tata: nu stau dreaptă, nu vorbesc destul de tare, vorbesc prea mult cu tine Èi pe el Èl ignor Èi vede lumea Èi mvaaai, doamne, ce crede despre el… Ètii, mama, mi-ar fi plăcut ca tu să fi spus NU atunci cÈnd venea cu biletele de călătorie Èi Èţi spunea că Èn 3 zile trebuie să fii gata cu bagajele. Niciodată nu Ètiam din timp unde plecăm, cÈnd plecăm. El era boss-ul, el deţinea puterea. Èi evident că nu ne puteam face niciodată program, pentru că nu Ètiam ce idei are.<img class="aligncenter size-medium wp-image-41899" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/08/danumama-300x148.jpg" alt="" width="300" height="148" /></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><strong>Nu, mama</strong>, copilăria mea nu a fost mai frumoasă datorită lui. Copilăria mea a fost umbrită. A fost stresantă. M-a debusolat. De ce credeţi voi, adulţii, că un copil are neapărat nevoie de o familie formată din ambii părinţi? Am prieteni cu familii monoparentale Èi nu au simţit lipsa celuilalt părinte. În schimb au avut mereu ocazia să ÈÈi vadă mama demnă. Tu te-ai Ènjosit mereu Èn faţa lui. Tu ai fost orice, numai soţia lui, nu. Ai fost bucătăreasa lui, menajera lui, organizatoarea lui de petreceri. Să Ètii că am auzit cÈnd te-a certat că nu mai faci faţă corespunzător la menaj Èi ţi-a propus să Èţi angajeze o femeie care să te ajute. Èi asta te-a făcut să te simţi atÈt de ruÈinată… AÈa că ai frecat Èi spălat totul cu mai mult sÈrg decÈt Ènainte. Èi aÈa a fost mulţumit.</p>
<p><strong>Da, mama</strong>, mi-ar fi plăcut să ieÈim Èi noi cu prietenii mei Èi să stăm muuult Èn parc, toată seara. Dar noi aveam oră fixă la care plecam rapid spre casă pentru că se Èntorcea tata Èi tu trebuia să Èi pui masa. Mi-ar fi plăcut să ieÈim cu colegii mei la un film, apoi la pizza, dar noi ne grăbeam spre casă. De fapt, mi-ar fi plăcut ca tata să ÈÈi poată pune Èi singur o farfurie de supă.</p>
<p><strong>Nu, mama</strong>, nu (mai) sunt suparată pentru că m-aţi certat cÈnd vi l-am prezentat pe colegul meu. Aveam 18 ani, absolvisem liceul Èi cu el mă Ènţelesesem cel mai bine. M-am gÈndit că ar fi frumos să vă fac cunoÈtinţă. Aţi tăbărÈt amÈndoi pe mine de parcă eram un copil: nu e suficient de Ènalt pentru mine, are părul cam răvăÈit, culoarea tricoului nu Èi pune Èn evidenţă culoarea ochilor. De fapt tata a Ènceput să critice hăndrălăul, iar tu te-ai gÈndit că o soţie conÈtiincioasă nu ÈÈi lasă soţul la greu. A trebuit să mă critici Èi tu atunci. Păcat. Dar soţul e pe primul loc, Ènaintea copiilor, nu? Cel puţin pentru o soţie ‘tradiţională’.</p>
<p><strong>Da, mama</strong>, am crescut, cum ziceai, dar am Èi citit tot ce mi-ai recomandat. Èi aÈa am aflat că sunt mame care ÈÈi apără cu ÈnverÈunare soţul chiar Èi cÈnd acesta ÈÈi abuzează fiicele minore. Ai văzut Èi tu Ètirile astea la TV, nu? Acum realizez că nu ai avut nicio reacţie. Cum să ÈndrăzneÈti tu să spui ceva Èmpotriva soţului, chiar dacă era unul pe care nu Èl Ètiai, un personaj dintr-un reportaj TV. Am aflat că sunt Èi soţi atenţi Èi fideli, care reprezintă un real model masculin pentru fiicele lor. Am citit Èi despre femei pentru care stima de sine reprezintă mai mult decÈt ‘sprijinul’ soţului Èi nu ezită să divorţeze. Statutul de femeie sau mamă singură nu mai este demult un stigmat. Poate doar printre cei care ÈÈi petrec vremea la birtul satului, dar noi locuim Èntr-un oraÈ mare, avem prieteni destupaţi (nu?).</p>
<p><strong>Nu, mama</strong>, nu m-ai Ènvăţat chiar totul. Ai uitat să mă Ènveţi cum să Èmi aleg un partener de viaţă, Èn aÈa fel ÈncÈt să fiu fericită. Nu Ètiu dacă voi opta pentru căsătorie. Iartă-mă dacă Èţi dereglez standardele, dar aÈ prefera să fiu respectată Èntr-o relaţie nebazată pe un contract, decÈt să fiu angajata lui pe viaţă, pe baza unui contract. Ètiu, noi, tinerii de azi, suntem obraznici, avem tupeu, suntem aroganÈi, nepăsători, visăm cai verzi pe pereţi. TotuÈi, eu nu visez vacanţe scumpe, deÈi Èn ultimii ani nu am mai fost nicăieri (Èţi spun un secret: nu imi e dor. Mai bine acasă, decÈt departe, prin hoteluri scumpe, alături de voi doi certaţi, tăcuţi, Èngheţaţi sau prefăcuţi). Visez, ţi-am mai zis, la o vacanţă scurtă, undeva unde să mă pot relaxa. Aproape; nu e nevoie să mergem Èn celălalt colţ al lumii. Evident că Èmi doresc copii. Dar sper să nu mă vadă Ènjosită de soţul meu. De la tine nu am Ènvăţat cum să fac faţă unor moment penibile Èn familie. Dacă ar fi să Èţi urmez exemplul, ar trebui să accept Èi să Èmi trăiesc viaţa Èn umbra lui, că doar el e Domnul, Bărbatul Èn casă. El, Bărbatul, are dreptul Èi la amante, că doar e bărbat, nu? Credeai că nu Ètiam? „Delegaţiile” lui nu erau chiar Èn interesul serviciului, iar tu Ètiai asta. Să Ètii că nu doar pe tine te dureau delegaţiile scurtate sau prelungite fără preaviz. Mă durea pe mine durerea ta.</p>
<p><strong>Da, mama</strong>, Èndrăznesc să gÈndesc aÈa. Am voie oare la 20 ani? Sau e prea devreme?</p>
<p> ;</p>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/06/4d5c25db-72c5-4951-875a-27f0b9497cc3.jpg" width="100" height="100" alt="" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/cristina-stefanescu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Cristina Ştefănescu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#097;n&#110;&#101;.&#099;ri&#115;t&#105;n&#097;.&#115;&#116;&#101;fa&#110;&#101;scu&#064;g&#109;ail.c&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>